"Prietenii sunt rude pe care ţi le faci."

Mulţi oameni s-au perindat prin viaţa mea, prin casa mea…Prietenii scurte, prietenii din interes, din obligaţie, prietenii intense şi, de ce nu, prietenii nǎscute din teama de singurǎtate….de toate am avut parte şi, recunoc în toate am pus suflet. N-am învǎţat din greşeli, motiv pentru care le-am repetat cu încǎpǎţânare. Uneori am suferit atunci când s-au sfârşit, alteori am rǎsuflat uşuratǎ dar, de cele mai multe ori am încercat sǎ le salvez..atât cât era posibil În anii de şcoalǎ mi-am dorit mult o prietenǎ bunǎ..care sǎ fie doar a mea.N-am avut-o. M-am înţeles mult mai bine cu partea masculinǎ decât cu cea femininǎ şi, uneori, acest lucru mi-a plǎcut. La facultate, cǎminul speram sǎ-mi ofere acea prietenǎ…mi-a oferit-o dar între noi s-au aşezat notele, reuşitele profesionale şi atunci…m-am reintors la grupul din liceu.Acel grup în care mǎ simţeam bine…Eram acei nebuni tineri care se întorceau vara acasǎ din Iaşi, Bucureşti, Braşov, îşi puneau ruxacii în spate şi plecau pe cǎrǎri de munte…Doamne ce frumos era! Fǎrǎ griji, fǎrǎ obligaţii… Grupul nostru a fost destrǎmat de ..cǎsǎtorii.A pornit fiecare pe drumul lui şi, prietenia noastrǎ a dispǎrut într-un mod aproape brutal.Ne-au rǎmas doar amintirile… M-am stabilit în Iaşi…singurǎ , printre strǎini..fǎrǎ prieteni…Aşa m-am simtit o lungǎ perioadǎ..Au trecut 18 ani de atunci şi totuşi sertarul cu prieteni nu este foarte plin. Ca printr-o sitǎ viata i-a cernut şi a rǎmas doar ea… “Profa de geografie şi de istorie” aşa am cunoscut-o în urmǎ cu 14 ani..Veselǎ , spontanǎ, uneori iute la mânie dar mereu gata sǎ-ţi întindǎ mâna. Acum îi spun “surioara mea” pentru cǎ aşa o simt. A fost alǎturi de mine şi la bine şi la greu. Mereu…eşec sau bucurie am trǎit împreunǎ…Am plans şi am râs împreunǎ…Acum este cea mai fidelǎ cititoare a blogului meu şi îi mulţumesc..îi mulţumesc pentru tot. În sertarul prieteniei, lângǎ ea si familia ei , şi-au fǎcut loc” omul cu cureaua latǎ”(fratele prietenei mele) şi soţia lui . Ei sunt familia mea din Iaşi. Prietenii cu care Dumnezeu m-a binecuvântat! "Prietenii sunt acei oameni rari care te întreabă ce mai faci şi apoi aşteaptă să audă răspunsul."