sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Nimicuri

Seara obisnuita de sambata...Am stat chircita in fotoliul meu cam 8 ore azi...Am intrat apoi intr-o bucatarie in care nimic nu mai era la locul lui...frigiderul m-a intampinat cu aer rece...Am pregatit ceva de mancare si acum...acum incep pregatirile pentru excursia de luni...Haine calcate, bagaje...Sper ca voi sa fiti mai linistiti....O seara frumoasa...

vineri, 30 ianuarie 2009

"Aglomeratia" din cinematografe

Ieri dupa amiaza am iesit cu elevii clasei la care sunt diriginta in oras. Mai exact ,deoarece ploua tare de tot, le-am propus sa mergem la cinema. Multi dintre ei nu mai intrasera pana ieri intr-o sala de cinema.Am ales o comedie "Aventurile lui Taj" si, inarmati cu pop corn am intrat in imensa sala a cinematografului "Victoria". Nu mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca suntem singurii spectatori...Doamna e a noastra toata sala, a remarcat o eleva. I-am grupat in jurul meu si a inceput vizionarea.La inceput nu prea aveau chef de film si, ca sa salvez situatia ,am inceput sa fac analogii: "uite astia sunteti voi,in frunte cu mine, ceilalti clasa rivala si alte minuni din astea. Am reusit ca pana la urma sa-i fac sa se uite cu atentie...Am ras cu lacrimi si de film si de reactia lor la anumite faze. Intr-un cuvant iesirea noastra a fost o reusita.
La iesire, doamnele de acolo ne-au multumit ...am fost singurii spectatori ai acelei zile. Le-am promis ca vom reveni...Unde sunt salile pline de altadata, cand se statea si pe culoare, cand se viziona un film si de 3-4 ori...."Doamna oare nu gasim pe net filmul sa-l mai vedem inca o data?" aceasta a fost...intrebarea si raspunsul...netul

miercuri, 28 ianuarie 2009

Reteta de vacanta....

Se "culeg" 40-50 de elevi, amatori de distractie, se amesteca cu doi profesori "doritori" de nopti nedormite" si, amestecul obtinut se introduce intr-un autocar de multe stele, prevazut obligatoriu cu un sofer de gasca.
Se inchid bine usile si se trece la ....omogenizarea amestecului.La aceasta contribuie din plin bancurile, muzica, chiuitul si dansul, intr-un cuvant voia buna.Din cand in cand, se arunca cate o privire unui muzeu sau unei manastiri.
Dupa multe ore, cand amestecul este destul de omogen, se scoate din autocar si se introduce in Pensiunea Dornelor din Vatra Dornei.Aici, dupa ce se face "aranjare"in camere,incepe condimentarea amestecului cu un graterel si o discoteca.
A doua zi, amestecul proaspat odihnit se ia din nou la framantat pana la Borsa, pasul Tihuta, Bistrita Nasaud. Acolo se "oboseste" cu multa zapada, schiuri si vin fiert.Cu ultimile puteri se reintroduce amestecul in pensiune si incep pregatirile pentru Serbarile Zapezii.
De aici, reteta se complica. O parte din amestec e...terminata, uscata de energie iar alta din contra e proaspata si numai buna de "consumat"
A patra zi se face imbarcarea finala cu destinatia Iasi. Aparatele foto si cele de filmat sunt pline de amintiri, veselia este maxima, amestecul omogenizat perfect. Reteta a reusit daca iti vine cheful s-o faci si alta data!

TIMPUL NU IARTA PE NIMENI......

Zilele trecute a fost pe realitatea o dezbatere pe tema"Partidul , Ceausescu, Romania".... da, tineri si batrani isi tot dadeau cu parerea despre ce si cum a fost inainte de 1989... Printre invitati, persoane cunoscute dar, nu-i pot numi decat pe Petre Roman si Sergiu Nicolaescu (celorlalti, mintea mea plina de probleme, nu le-a retinut numele)...
Ma uitam la ....comisarul Moldoveanu si nu-mi venea sa cred...din chipesul actor, regizor, omul de care se temeau toti pe platourile de filmare, a ramas doar numele...un nume mare...In rest...parerile lui aproape ca nu erau ascultate de ceilalti, isi stapanea cu greu tremurul barbiei...Nu m-am uitat mai departe...am iesit grabita din sufragerie...In urma mea, sotul meu spune..."timpul nu iarta pe nimeni". Asa este, nemilos si crud el ne transforma dupa propia lui voie...
Ma tot intreb cand acel "nimeni" voi fi eu....cat de tare ma va durea...

marți, 27 ianuarie 2009

Ploaia....

Imi place ploaia...Mereu mi-au placut ploile lungi, cerul intunecat....
Cand eram mica si aveam sansa sa ploua in timp ce eram in masina, ma ghemuiam in spate si ma uitam pe geam...Priveam fascinata cum picaturile de ploaie se preling usor pe geamuri...se preling asemeni clipelor frumoase...
Mai tarziu, am asemanat picaturile de ploaie cu lacrimile...Erau multe, asta insemna ca Dumnezeu e suparat pe indiferenta noastra, pe gandul nostru de a deslusi cine a creat lumea.... Acum,cand ploua,mi-as dori sa iau o carte , sa ma pun pe citit si , din cand in cand sa mai arunc o privire afara...De cateva zile ploua , ploua mereu dar, singurele carti ce le iau in mana sunt doar cele de mate...

duminică, 25 ianuarie 2009

Bluza

Nu stiu daca o sa ma credeti dar eu, la toate examenele din facultate ( si au fost destule ca am facut 5 anisori) am purtat aceeasi bluza. Nu conta ca era vara sau iarna eu purtam bluza cu esarfa caramizie...O pregateam in fiecare seara anterioara examenului dupa un anume ritual...si o purtam cu mare,mare drag. Am trecut impreuna prin multe clipe grele, emotionante...
Nu sunt superstitioasa in sensul ca nu cred in intalnirile cu pisici negre sau popi, n-am probleme cu zilele de 13 sau de marti dar, toate pana la bluza cu esarfa...In anul 5, pe la ultimile examene ma batea gandul ca ar trebui sa renunt, ca e demodata...ma imbracam cu altceva si apoi ma dezbracam si o luam tot pe ea...

Ce nu v-am spus pana acum e ca nici macar nu era bluza mea...Era a mamei...si o purtam ca pe talismanul meu norocos...si a fost talismanul meu norocos...Acum se odihneste intr-un geamantan...Seara uneori ii arunc cate o privire...o privire plina de intelesuri

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

NOTA LA PURTARE

Este sfarsit de semestru...O perioada a statisticilor, a ierarhizarilor....Nota la purtare are si ea rolul ei.Daca la specialitate hotarasti singur aici, la purtare, tu, dirigintele ai nevoie de parerea colegilor. Si asa afli ca unii vorbesc prea mult la nu stiu ce ore, altii lipsesc prea mult, altii sunt predispusi la bataie...Incerci sa le iei apararea dar, nu-ti iese de fiecare data.
Poate ne-ar trebui si noua, dascalilor o nota la purtare. Si unii dintre noi se adreseaza cu"mai nesimtitule", "mai handicapatule" sau eu stiu " mai idiotule"...Si unii dintre noi ajung la ora la si 20 in loc de fix sau nu mai ajung deloc...Si unii mai iuti la manie mai aplica cate o corectie elevilor indisciplinati sau o corectie verbala colegilor sau sefilor...Poate nu sunt multi asemenea profesori...dar sunt....
Poate ne-ar trebui si noua parintilor o nota la purtare.Sunt destul de multe zilele in care adresam copilului doar intrebarea "ce nota ai luat azi?"...Ii dam banii de buzunar fara a-l intreba ce face cu ei...Ii platim meditatiile fara a verifica daca il ajuta la ceva...Il certam si ii adresam vorbe grele atunci cand nu executa comenzile noastre...Ar trebui o nota pentru indiferenta noastra ....Poate nu sunt multi asemenea parinti..dar sunt...
Poate ar trebui o nota la purtare conducatorilor nostri, care prin tot ce au hotarat au facut necesara plecarea parintilor in strainate pentru a-si castiga existenta...Aceasta inlocuire a parintilor cu vecini, matuse sau frati mai mari este cea mai mare tragedie a tinerilor de azi.Banii nu inlocuiesc nici pe departe absenta parintilor....Sunt multi plecati si sunt prea multi copii singuri...

vineri, 23 ianuarie 2009

UN 10 PENTRU IRINA

Irina este fiica prietenilor nostri. O stim de la cateva luni....De fapt copii din gasca mea au crescut unii cu altii de zici ca-s frati. Irinuca este eleva in clasa a 5 la unul din liceele iesene. Fire extrem de constincioasa si serioasa ea a reusit sa obtina rezultate deosebite.As putea spune, cu cel mai mare simt de raspundere, ca ar trebui sa avem grija de asemenea copii dispusi sa citeasca in 2 saptamani cat altii in 2 ani, sa rezolve la mate caiete intregi....Spun asta deoarece copii sunt din ce in ce mai putin dornici de efort , mai ales de efort intelectual.
In acest semestru Irina a facut cunostinta cu tezele.La mate a luat un 10 mare care i-a umplut chipul de bucurie iar la romana a luat un inexplicabil 9,45.Ce nota e asta la clasa a 5 cand copii nu stiu foarte bine ce-s alea zecimale?A venit acasa cu obrajii brazdati de lacrimi.Degeaba i-au spus parintii ca nu conteaza, ca va lua alte note ...degeaba sufletul ei nevinovat de copil fusese ranit.Si, ce era mai trist ca nu stia de ce?N-am inteles niciodata care e diferenta dintre +9 si -10.Am trecut prin aceasta experienta. Daca , tu ca prof vrei sa-i pui 9 atunci 9 sa fie...Acest 9,45 seamana a sadism.
Problema nu se termina aici. Cu 2 de 9 si cred 4 de 10 in oral ii iese media 9,49.Asta e 9.Iar calcule si intrebari"mama daca acolo mi-a luat 45 de sutimi de ce nu-mi poate da 1 aici?"Raspunde-i tu parinte, care ai grija de ea clipa de clipa o vezi invatand si renuntand la jocul din fata scarii sau din fata televizorului, o vezi citind si scriind cand vii de la servici....
E o boala a acestui neam romanesc sa nu ne punem in valoare oamenii buni. Am fost la corectat in cei 15 ani de profesorat la multe concursuri admiteri , capacitate, teste nationale. Mereu am fost atentionati mai asa pe ocolite sa avem grija de copii cu note intre 4,5 si 5 poate se vor face 5.Adica 4,70 sa devina 5 dar 8,70 sa ramana asa. Niciodata n-am ascultat asemenea indicatii. Am picat cu 4,80 pentru ca asa am considerat eu ca e bine.Sunt convinsa ca si dna rof de romana va da un 6 pe degeaba celor care au situatie de corigenta dar...daca ea poate dormi linistita...Am mai spus-o si cu alta ocazie: daca profesorul nu este un OM atunci nu are valoare.Poti fi toba de carte, copilul de 12 ani are nevoie de incurajarile tale, de sfaturile tale. Daca nu poti face apropierea ti-ai pierdut valoarea.
Daca i-ar mai pune un 10, atunci i-ar iesi media 10 si ar termina cu 10 pe linie.La cum au decurs ostilitatile ne indoim cu totii . Oricum eu ii dau un 10, mare cat sufletul ei de copil.

joi, 22 ianuarie 2009

Cum stati cu dansul ?

Imi place teribil de mult dansul...Il asociez de multe ori cu pasiunea, cu tandretea, cu iubirea. Ma uit la emisiunea "Dansez pentru tine" atunci cand timpul imi permite si,parca fiecare dans are povestea lui vesela sau trista ,ca fiecare dintre noi.
Daca ajungem insa( prin conversiune parca) de la dans la a dansa, aici lucrurile se schimba radical. Spre rusinea mea nu stiu sa dansez decat asa, de gura lumii. Desi simt muzica , cand trec la miscare nu-mi iese si pace. S-au straduit de-a lungul vremii sa ma invete mai multi dar, eleva din mine a ramas corigenta...Am vazut sambata trecuta pe Tvr1 filmul"DANSAM?"cu Richard Guere si...din nou mi-am dorit sa fi stiut sa dansez. Poate ar trebui la vara, cand timpul imi va permite sa incerc din nou, desi cam stiu finalul...
Imi place si dansul pe gheata...patinajul acest sport pe care-l porti face la orice varsta , cum zice un prieten, dar aici nici macar nu am incercat, am ramas la stadiul de spectator si cred ca asa voi ramane pana la moarte.
Un dans e inceputul unei idile sau poate e sfarsitul ei... "Dansul este puţină nebunie care ne face tuturor mult bine." ...."Dansul este limbajul ascuns al sufletului."....."Dansul este poezie tăcută."... " Dansul este o exprimare verticală a unei dorinţe orizontale.".....
Nu stiu voi ce planuri aveti pentru azi... eu, voi dansa in familie!

miercuri, 21 ianuarie 2009

MICROBISTA

Dragii mei suntem la mijlocul sǎptǎmânii aşa cǎ avem nevoie de optimism si voie bunǎ. Incep prin a vǎ întreba dacǎ ştiti care este legǎtura dintre matematicǎ şi fotbal? Ei sigur nu ştiţi... EU sunt legǎtura! Eu profa dedicatǎ trup şi suflet matematicii dar şi fotbalului. Am sǎ va povestesc cum de a fost posibil acest lucru.

Fratele meu se uita evident la meciuri...Eram prin clasa a 4-5.El tinea cu Dinamo asa ca, vrand nevrand am devenit "caine pana la moarte" fara sa-mi prea dau seama de ce...asa din spirit de echipa...Dar nu tineam doar cu Dinamo ...tremuram la fiecare meci al unei echipe romanesti in egala masura...Primeam acasa in fiecare zi ziarul "Sportul" pe care il citeam rand cu rand (mai putin rubricile cu box, lupte...niciodata nu mi-a placut violenta chiar daca era ridicata la rangul de sport).La scoala puteam sustine cu ale mele cunostinte orice discutie pe teme sportive..si cum aceste discutii erau purtate de regula intre baieti eu aveam deja statutul de "cunoscatoare"

Nu mi-a disparut placerea de a ma uita la meciuri nici in anii de liceu.Imi aduc aminte castroanele de pop corn si aventurile Universitatii Craiova pe care le traiam alaturi de prietena mea, Marina, cu sufletul in pioneze...Cu timpul Marina a renuntat....Eu nu...

Singura perioada in care m-am cam rupt au fost anii studentiei. Nu mai aveam la dispozitie nici Tv nici ziarul meu drag si nici cu cine sa dezbat...

M-am casatorit si sotul meu nu avea nici o treaba cu fotbalul.Am avut eu grija sa aibe...Din iubire l-am pus sa se uite la meciuri...si a facut-o. Azi, langa castronul cu pop corn mai pun din cand in cand si o bere. E ca un ritual care-mi face placere. Comentariile pe care le facem ar face deliciul multora...Cand sunt fericita ca e 2-0 ptr ai nostri, Emi imi spune :oricum luam bataie cu 3-2...si are dreptate.Cand ai nostri sunt condusi incep teoriile"n-au nici o treaba astia, la munca cu ei"....

Pe baiatul meu l-am facut microbist cred ca din prima zi...E unul dintre putinele lucruri unde seamana cu mine. Dar si aici avem ceva diferente. El tine cu Steaua sau cu oricare echipa adversa lui Dinamo...Eii, va las sa va imaginati...

Microbul fotbalului a intrat si in petrecerile noastre. Am un fin stelist si unul dinamovist iar ceilalti s-au impartit...Un adevarat spectacol ne iese....

In curand incepe campionatul ( Stiti cine e pe primul loc nu?), incepe Liga campionilor...serile mele de marti,miercuri vor fi ocupate...Pana atunci , va doresc o zi buna...plina de zambete.

marți, 20 ianuarie 2009

Frumosul de langa noi

De multe ori am avut impresia ca viata are culori de gri chiar daca afara e soare...Impovarata de greutatile vietii cotidiene, merg pe strada si nu vad nimic interesant...intru in casa, aceeasi dezordine cunoscuta...aceleasi farfurii...aceeasi oameni...Normal ca ma cuprinde tristetea imi pun intrebari filozofice la care nu-mi dau raspunsul. Ieri mi-am propus sa fiu mai atenta si...
La scoala, desi sefa m-a apostrofat ca am venit la fix si eram de servici ,apoi si-a cerut scuze.Am pastrat in minte doar partea a doua. Pe holurile scolii pe care trebuie sa patrulez in fiecare pauza am primit zambete , imbratisari si chiar pupici ,de la elevi desigur. Am strans asa cam, pentru o saptamana.

Dupa orele de curs am facut parte dintr-o comisie de elaborare a subiectelor pentru olimpiada....Concentrarea si gasirea solutiilor una dupa alta mi-au alungat oboseala cat ai zice peste.Pe drumul spre casa ,mergand grabita, m-am trezit in fata mea cu o pereche de batranei ce se tineau de mana si-si povesteau numai ei stiu ce.Erau asa de atenti unul cu celalalt incat fara sa vreau m-am gandit daca peste vreo 30 de ani voi arata asa...Cine stie?

Acasa...pregatire...lectii....mancare...teme...Obosita normal, iar imi apareau in minte gandurile gri si atunci mi-am zis :suntem sanatosi, avem tot ce ne trebuie...e liniste...deja e foarte mult...

luni, 19 ianuarie 2009

Neputinta..

Nu cred sa fie pe lumea aceasta durere mai mare decat neputinta unui parinte de a-si sti copilul bolnav si de a nu-l putea ajuta....O durere care te macina clipa de clipa si care te obliga sa-ti tot raspunzi la obsedanta intrebare "Doamne de ce tocmai al meu?"

Realitatea te izbeste in plina noapte cand , respiratia regulata a copilului se transforma intr-un horcait ingrozitor...Deschizi lumina si, copilul pe care cu cateva ore in urma l-ai sarutat de"noapte buna" e schimonosit de durere, nu-ti vorbeste,nu reactioneaza nicicum....Incerci sa te stergi la ochi sperand ca e visul tau dar...totul e real...

Suni la salvare si, incep investigatiile...Medici mari si mici simpatici ori nu te plimba zi de zi, de la un aparat la altul asigurandu-te ca nu e nimic. Totul e in regula...Poate vi s-a parut....Apare evident revolta , tu stii ca acea criza nu a fost unica si ca din contra, ele sunt din ce in ce mai multe, mai greu de stapanit...

Cauti pe net tot felul de informatii, intrebi in stanga si-n dreapta dar...nimeni nu stie nimic...Tu, parinte esti singurul care stii ca exista o problema, tu parinte stii ca suferinta copilului trebuie oprita.In cele din urma apelezi la biserica...Poate divinitatea va sti diagnosticul corect....

Daca as putea sa fac ceva....sa nu mai planga cartile din biblioteca scolii...

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

PLICUL ROZ...

In urma cu ceva vreme,in timp ce ieseam din clasa, o eleva imi intinde sfioasa un plic roz...Un plic pe care era scris numele meu.Trebuie sa recunosc ca nu primec in fiecare zi un plic la ore , motiv pentru care eram foarte curioasa de continutul sau.Il voi reda integral:

Povestea unui zambet

Haina ii este zmeu pentru copii.

Nu te lasa sa pleci, sa cazi,doar sa te ridici si la ea sa vii.

Nu stiu daca sa-i iubesc acele cearcane ce seamana a praf de inteligenta infantila sau modul cum isi plimba degetele pe hartie,conturandu-si cifra subtila.

Imbratisarea si-o coase fragil de tine....

Iti este profesor,indrumator, dar sa-ti fie prieten ii sta cel mai bine.

Pana si soarele o iubeste, iar ploia nu imdrazneste sa o tulbure sau sa o oboseasca caci ea nu inceteaza niciodata sa te iubeasca."

Am citit de multe ori aceste ganduri ale unui copil de 14 ani si de fiecare data am gasit altceva si altceva.Pentru asemenea plicuri cred ca meseria de dascal merita iubita....

In viata mea, demult, foarte demult au mai exista niste plicuri mici, cu foaie catifelata...Niste plicuri verzi ca haina militara.Dar asta este o alta poveste.....

vineri, 16 ianuarie 2009

Furia restrangerilor de activitate din invatamant

Pentru cei care lucreaza in invatamant incepe o perioada grea. Ca esti titular ori nu, pastrarea postului devine o prioritate. Intr-un sistem in care nu s-a schimbat nimic de fond( s-a vopsit doar gardul in fiecare an) unii dintre noi incearca sa supravietuiasca. Ne ingropam in hartii de tot felul care atesta harnicia si preocuparea noastra pentru scoala, ne uitam din ce in ce mai urat la colegii care pana mai ieri ne erau buni prieteni si ii transformam in dusmanii nostri de o viata, apoi.... asteptam marea confruntarea.

Sunt de acord ca viata scolii nu reprezinta doar obiectul pe care-l predai dar, nu pot fi de acord cu acele hartii si hartiute aduse de la tot felul de activitati care nu pot fi verificate de nimeni.Nu pot fi de acord cu pierderea postului de prof de matematica de ex ptr ca nu ai participat la actiuni umanitare sau eu stiu la tot felul de marsuri...Poate gresesc...Nu stiu...Oricum nu pot schimba nimic

Fratele meu intra azi in lupta pentru un post de maistru instructor. Desi e mai mare decat mine cu 8 ani , m-a sunat dimineata sa-i mai spun cate ceva.E prima oara in 39 de ani cand fratele meu imi cere un sfat. Asta arata cat ii este de teama sa nu-si piarda painea...Emotia lui este acum si emotia mea...Ajuta-l Doamne!

joi, 15 ianuarie 2009

DOR DE EMINESCU

DOR DE EMINESCU A.Paunescu
1.Intr-o lume relativa ce-a facut si-a desfacut Eminescu-i remuscarea dorului de absolut. Daca unu si cu unu nu mai vor sa faca doi Eminescu este chipul infinitului din noi.
2.Fara el oricare lucru si-ar urma cararea sa, Fara el chiar steaua noastra dintre stele ar cadea. Pe pamantul vechii Dacii, cand mai mare, cand mai mic, Daca n-ar fi Eminescu viata nu ne-ar fi nimic.
3.El Moldovei ii e fiul si Munteniei nepot, L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot. Intr-o lume relativa mai avem un nume sfant Eminescu-i Romania tainuita in cuvant.

SUNT ROMAN DECI AM DATORII !

Vara lui 2006 m-a gasit dornica de schimbari. Si cum orice schimbare cere bani, am apelat la credite de tot felul. Asa am renovat apartamentul , am schimbat usi, mobila, covoare adica tot. Am apelat la banci ,la CEC si la ALTEX.Totul bine si frumos pana ieri cand, m-am gandit ca ar fi cazul sa mai micsorez numarul datoriilor. Ma duc la CEC.Am imprumutat 50 mil, am platit 2 ani jumatate 140lei/luna deci, ma gandeam eu nu mai e mult.Asta era parerea mea ca, a lor era alta.Mai am de platit(asta daca dau in avans) 38 mil. O nimica toata! Dna draguta de la ghiseu mai calculeaza ceva comisioane de rambursare si alte minuni si am mai aparut datoare cu vreo 2 mil. Ma uit prostita la ea, ii promit ca revin dar ma indrept grabita spre casa. Pe drum ma strafulgereaza o idee :daca nu scap de CEC poate de Euroline.Am cumparat de la Altex un aparat de aer conditionat in valoare de 10 mil.Lunar am platit 40lei pe luna deci...nu mai am mult.Sun la Bucuresti, astept in telefon vreo 5 min, apoi aflu ca daca vreau sa-l achit mai am nici mai mult nici mai putin decat 941 lei.Adica aproape tot...Am inchis nervoasa telefonul si am hotarat ca voi plati fiecare rata atat cat trebuie lunar. Nimic in avans. Si am mai hotarat ceva:cand ma apuca vreo schimbare cu buzunarul gol sa spal pe jos pana imi trece.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Imaginea din oglinda

Un chip trist si incercanat priveste obosit in oglinda...Parul ravasit....trupul neingrijit...De undeva, din trecut se aude tot mai des"eu sunt un zbor frant, ca aripa unui pescarus in noapte"...O noapte asteptata in fiecare zi...

Un chip lipsit de forma, de viata, priveste obosit in oglinda...Unde ii e zambetul? Unde ii e linistea? ....Aluneca...aluneca obosit in asternutul moale....Nu vrea sa se impiedice de nici un vis....

Nu,nu este vorba despre mine...A mea este doar oboseala, cearcanele, parul, trupul, versurile, gandurile...Chipul este al unei straine

N-AM TIMP !

Am intrat de cateva zile in perioada"n-am timp". Adica , n-am timp sa ma odihnesc, n-am timp sa ma uit la Tv, n-am timp sa citesc...Nici sa trebaluiesc in voie la bucatarie n-am timp...Singurul lucru de care incerc sa mai am timp este blogul..In rest doar scoala, casa-meditatii , lectii si iar si iar ca un robot.

luni, 12 ianuarie 2009

Epoca de aur

Imi place ori nu, eu am fost copil al "epocii de aur".Asta inseamna ca am trecut prin faza soimilor patriei, a pioneriei, a u.t.c-ului si, daca nu venea revolutia intram obligatoriu in mandrul nostru partid.

Deoarece situatia financiara a parintilor mei era destul de buna, acea perioada nu m-a inrait(nu acelasi lucru pot spune despre sotul meu) asa ca am trait cu inocenta copilariei toate clipele.Imi doream sa fiu comandanta de grupa, detasament chiar si de unitate am fost nu pentru ca imi placea sefia ci pentru ca aceste functii, mai mult decat premiile, imi rasplateau rezultatele scolare. Acele organizatii de pioneri, erau foarte bune...Nu cred sa mai fie copil in ziua de azi care sa simta ceea ce simteam eu cand la comanda"unitate pentru intampinarea drapelelor :drepti"salutam steagul Romaniei.Aceeasi emotie puternica ma incearca si azi cand aud imnul tarii la inceperea unui meci de fotbal .

Anii de liceu insa nu m-au implicat foarte mult in activitatea Utc-ista. Nu mai retin decat acele costume albastre de premilitara pe care le imbracam destul de rar, orele de pregatire pentru apararea patriei si desigur acele ore de la 7 dimineata unde se facea informarea politica...Le faceam fara prea multe comentarii...Dar, tot de atunci retin practica agricola de la inceputul fiecarui an...Autobuze uneori mizere ne transportau la cules rosii, struguri...Si iar o sa va uimesc spunandu-va ca imi placeau...Cantam in autobuze, murdari si totusi frumosi.Legam prietenii ....eram tineri si nu mai conta nimic.Nu pot trece mai departe fara a aminti de bentita pe care, o purtam chiar daca aveam 18 ani....Toate aceste lucruri si-au pus amprenta pe viata mea...Nu aveam ce vedea la TV dar cumparam carti la pachet si citeam in draci, mergeam la cinematograf si la spectacole...

Daca va mai amintiti ceva din acea perioada...va astept

duminică, 11 ianuarie 2009

Probabilitati

Nu vreau sa va tin un discurs academic despre teoria probabilitatilor.Departe de mine acest gand. Notiunea de probabilitate este prezenta in viata noastra mai mult decat ne imaginam...Elevii o intalnesc mai serios in clasa a VI si o percep ca pe un joc.."Probabilitatile sunt alea cu zarurile"...Dar oare viata nu e un joc?

Probabilitatea ca eu sa ajung studenta in Iasi era cam de 1/4.Sufletul meu alesese Brasovul dar, ironia sortii, 1988 a fost singurul an cand facultatea de matematica din Brasov nu a organizat admitere.Aveam acolo rude dragi dar, n-a fost sa fie. Bucurestiul era cel mai apropiat centru universitar de casa parinteasca dar, niciodata nu m-am gandit la el serios...Poate daca ar fi fost univ. Ovidius in Constanta , ma indreptam catre ea ...

Probabilitatea ca eu sa ajung cadru didactic a fost intotdeauna 1 (adica eveniment sigur). Nimeni nu s-a indoit ca voi urma aceasta cale...Jocurile copilariei au devenit realitate.

Probabilitatea ca tu, cititorule sa-mi lasi un semn al trecerii tale pe acest blog este de 1/2 ...dar probabilitatea ca mesajul tau sa ma bucure este 1.

vineri, 9 ianuarie 2009

Ce imi prezic astrele in 2009

Nu cred in horoscoape, vrajitori si alte chestii din astea.Nu mi-am croit nici macar o idee din asa ceva totusi, ieri am citit intamplator un horoscop...Si cea mai buna exprimare pentru ce am simtit este"m-a lasat cu gura cascata".

Motto-ul zodiei Rac: Ma detasez de trecutul meu si de cei din jurul meu spre a-i iubi pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce imi aduc. Imi exprim emotiile cu siguranta deplina. (aici fiecare intelege ce vrea si cum vrea)

Cuvinte cheie ale zodiei Rac: sensibilitate, copilarie, fecunditate, sentiment, atasament, camin, ereditate, familie, radacini, trecut, patrie, romantism, alimentatie, capriciu, mama, instabilitate, intuitie, imaginatie, inconstient, origine (toate imi vin ca o manusa...as renunta poate la inconstient)

Caracteristici generale Rac: Zodia Rac este o zodie feminina de apa, predominant emotionala, psihica, guvernata de Luna, planeta care sporeste romantismul, diplomatia, puterea de adaptare, sensibilitatea, memoria, imaginatia, aptitudinile artistice, precum si instabilitatea, oscilatia, inconstanta, capriciile, tendinta spre lene. (fara cuvinte)

Nativul Rac este foarte dedicat muncii, e un bun subaltern, cu respect total fata de autoritate. Isi sprijina seful in orice conditii si urmeaza total politica firmei la care lucreaza. Nu suporta schimbarile sau intreruperile. Daca este chiar el sef, pretinde ca subalternii sa fie la fel de loiali ca si el. (e bine sau nu, asta sunt)

Banii sunt, de asemenea, importanti pentru nativul din zodia Rac, nu neaparat pentru ca poate cumpara orice cu ei, ci pentru ca ii ofera acel necesar sentiment de securitate. (apropiatii stiu ca timpul petrecut ptr a face bani este invers proportional cu cel petrecut la cumparaturi)

Nativul Rac are o judecata impartiala si clara, inclinata spre stiinte, spiritualitate, arta, cu gusturi largi si neconventionale. Poate avea succes in aparatul de stat sau in relatii internationale. Instinctul sau de parinte se extinde si asupra carierei sau afacerilor personale. Coechipierii sau angajatii devin un fel de familie pentru Rac si ii trateaza pe toti cu fair-play si optimism. Varietatea este esentiala in munca sa, dar nevoia de securitate il face sa refuze activitatile pe cont propriu, pentru ca are nevoie de un venit si un program regulat, aproape de casa. (adevarul, gol golut)

Trecutul este cea mai importanta preocupare a nativului Rac: ii este foarte greu sa se rupa de trecut, de familie sau sa renunte la traditii sau obiceiuri vechi. Se leaga de amintiri, colectioneaza lucruri de care este legat sentimental(pacat sau nu eu tot ma gandesc cu mare drag la anii de liceu , la prieteniile acelea frumoase, la ore...la tot...parca ar fi fost ieri).

Nativul Rac trebuie cucerit prin vizite insistente la domiciliul sau, singurul loc unde se simte in siguranta. Detesta singuratatea, deci trebuie sa fie mereu in compania cuiva, de aceea prefera sa aiba casa deschisa mereu si mai putin sa mearga el in vizite. Ii place intimitatea, deci partenerul trebuie sa se apropie foarte mult de el pentru a-i castiga dragostea. Totusi, din cauza precautiei sale exagerate, e greu sa ajungi atat de aproape de un Rac. Este foarte vulnerabil in dragoste, foarte impresionabil, deci pentru a-i capta atentia trebuie umblat la coarda lui sensibil: sa-l vada pe celalalt putin neajutorat, jucand chiar teatru pentru a-i castiga compasiunea. Instinctul sau matern, ocrotitor, il va face sa se apropie de partener ca sa-i aline necazul.(aviz amatorilor)

Locurile prielnice pentru zodia Rac: Nativul Rac se simte bine acasa, in orasul sau natal, in tara de bastina, in locurile copilariei sale, in locuri cu mare incarcatura istorica sau romantica (cetati istorice sau medievale, castele), in zona istorica sau veche a orasului, in preajma apelor, lacurilor, marii, izvoarelor, fantanilor, piscinelor, in apropierea unei pesteri, in dormitor (foarte adevarat...acasa e locul meu ideal)

Sunetele energizante pentru zodia Rac: Nativului Rac ii place muzica romantica, muzica veche, rareori cea moderna, melodiile care ii amintesc de copilarie, de vechi relatii sentimentale, muzica medievala, dar il atrage si sunetul de apa curgand, susur de izvoare, zgomot de valuri. (Angeluca, Modern Talking.....)

Lectii de viata pentru zodia Rac: Nativul Rac trebuie sa invete sa dea fara sa astepte ceva in schimb sau recunostinta de la ceilalti, sa invete sa fie logic si stabil din punct de vedere emotional, sa-si dezvolte increderea in destin, sa-si extinda dragostea asupra intregii omeniri, nu numai asupra propriei familii, sa invete dezvaluirea emotionala deplina.(am sa ma straduiesc)

Dupa ce am citit toate astea m-am hotarat sa nu mai tratez cu o asa mare neincredere horoscoapele

joi, 8 ianuarie 2009

Sa fie simpla coincidenta?

Daca tot am vorbit despre zilele de nastere as dori sa mai raman un pic in aceasta zona, spunandu-va ca eu am doi fini (de cucunie). Unul nascut de ziua Americii celalalt de ziua Frantei. Amuzant...Primul a fost in America, a lucrat acolo si as putea spune ca America i-a adus prosperitate...Celalalt lucreaza in partea franceza a Belgiei si, deasemeni plecarea i-a dat puterea de a-si indeplini cel mai mare vis:cumpararea unui apartament.
Daca ma gandesc la datele de nastere(alea putine pe care le stiu) o sa vedeti de ce le-am tinut minte.Pai sotul meu e nascut pe 4 martie si tot pe 4 ale lunii e nascut si finul si..cumatrul(alta luna, dar e 4). Eu sunt nascuta pe 3 iulie si tot pe 3 e nascuta fina si o prietena f buna. Pe 29 septembrie e ziua baiatului si aceeasi data ii apartine si fratelui meu. Concluzia e una singura daca nu sunteti nascuti pe 3 , 4 sau 29 ale lunii nu aveti sanse sa va retin data de nastere.
Toate aceste par oarecum ciudate...Cum de m-am inconjurat de 3 si 4 nu stiu...Sigur nu erau notele mele favorite! Intr-o alta ordine de idei daca mai doreste cineva sa-l cunun trebuie sa fie nascut de ziua Angliei sau oricum sa fie persoana importanta...Aviz amatorilor.

miercuri, 7 ianuarie 2009

Toti cunoscutii imi cunosc meteahna.Eu cu zilele de nastere am o problema.Mai bine zis cu datele...nu le tin minte si pace.Am mai scris despre acest lucru...Dar, de ziua numelui incerc sa nu uit pe nimeni.Asa ca azi, fiind sfantul Ion spun un calduros "La multi ani!" lui :
  • Ionica mititica, careia ii doresc numai note bune si rezultate frumoase la concursuri
  • Ionelica, nepoate mea preferata, careia ii doresc puterea de a gasi timp pentru ea si pentru sufletul ei
  • Ioana, cealalta nepoata, careia ii doresc numai 10 in sesiune
  • Ion(tata lui Bobita), caruia ii doresc sanatate si rabdare cu nepotii
  • Ionela (sefa), careia ii doresc putere de munca si deasemeni rabdare cu subalternii
Cam acestia cred ca sunt Ionii din viata mea...Daca am uitat pe cineva, iertare.Oricum pentru toti, toate gandurile mele bune.

marți, 6 ianuarie 2009

Ora de dirigentie

Prima zi de munca a fost darnica cu mine. Mi-a oferit 8 ore de matematica, una de dirigentie si vrea 3 de bucatarie.Am stat intr-o relaxare continua....pana seara cand m-am uitat cu mare placere la "101 dalmatieni".
Ora de dirigentie este intotdeauna (atunci cand o fac) o mare provocare. Ma gandesc la teme legate de prezent, de viata cotidiana. Incerc sa-mi provoc elevii la o discutie cu ei , cu gandurile si sufletul lor. Pentru prima ora din acest an m-am gandit la tema "secvente din viata mea". Simplu: o foaie impartita in trei si trei intrebari:cum era viata mea in urma cu 5 ani?, cum este viata mea in prezent?, cum credeti ca va fi viata voastra peste 5 ani?"

Nu este prima data cand raman uimita de seriozitatea cu care ei abordeaza teme de acest fel. Se gandesc , scriu si cu o mare, foarte mare timiditate, citesc. Ideile ce se regasesc la un grup sunt scrise pe tabla. Astfel, in urma cu 5 ani am aflat ca le era mult mai usor la scoala, erau mai relaxati si..."aveam ambii parinti alaturi de mine".Acest raspuns m-a facut sa-mi dau seama ca ei au luat lucrurile in serios.Pe parcursul celor 5 ani au fost partasi la decese, divorturi, plecari in strainatate....Sub orice forma a fost plecarea unui parinte ei au perceput-o ca o parasire, ca un abandon.

Prezentul nu inseamna din pacate mai nimic. Doar stresul scolii, al tezelor....Nimic altceva

Viitorul in schimb are pentru unii din ei culori de roz. Multi vor sa devina conducatori auto(desi nu au masini),se gandesc la o prietena sau prieten si...la continurea studiilor.Toti se viseaza cu liceul terminat si asta e bine(chiar daca e greu ptr unii)

La sfarsitul orei am fost rugata sa raspund si eu la cele 3 intrebari...Dar asta la un alt post...

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Epilog

Suna telefonul (cam prea dimineata) si aud intrebarea care ma bucura deseori:"pot sa vin azi la pregatire?"Buimaca imi pun vocea de profa si raspund afirmativ...fac programarea doar cu gura nu si cu sufletul....Asta este s-a terminat vacanta...Din nou la munca...
Am fost atat de mult plecata in aceasta vacanta incat pot spune ca inca mi-e dor de stat in casa...in casa mea...sa mai trebaluiesc cate ceva, sa mai citesc.Poate vacanta urmatoare...cine stie...
http://vorbimromaneste.wordpress.com/