sâmbătă, 28 februarie 2009
O PRIMAVARA FRUMOASA !
vineri, 27 februarie 2009
MARTISOARE PENTRU DOAMNA INVATATOARE
Pe drumul de intoarcere,discutau aprins despre emotiile doamnei , despre emotiile lor.Erau fericiti ca au facut un gest frumos...Am continuat discutiile si in clasa unde le-am aratat cat de usor este sa daruiesti clipe frumoase.Vor ramane si mari si mici cu emotia acestei zile de sfarsit de februarie.
Am pastrat in suflet pe tot parcursul zilei bucuria din ochii lor.Am fost fericita pentru ideea ce mi-a venit si am pus-o in aplicare!
joi, 26 februarie 2009
Bunicii mei
miercuri, 25 februarie 2009
La multi ani fericiti finii mei dragi!
Trecut-au 14 ani de cand un anume...Ghiocel a refuzat sa ii cunune si atunci ne-am "prins" noi...Nasi tineri, fara prea multi bani, fara prea multe fite ...i-am cununat cu sufletul si aceasta s-a dovedit a fi reteta unei prietenii trainice si frumoase.
Trecut-au 14 ani in care viata le-a aratat (ca de altfel fiecaruia dintre noi) si soarele dar si furtuna.Au fost saraci dar si bogati...au fost bucurosi dar si tristi...Au cunoscut frumusetea Americii ,i-a incalzit soarele Greciei dar,au ajuns si in proverbialul sat Pocreaca... Au fentat departarile cu despartirile lor lungi, au fentat boala si somajul, au fentat greutatile intr-un cuvant pastrand mereu in sufletul lor speranta unui maine mai bun....
In gradina lor au inflorit doua flori..Teo si Ioana.Sunt cea mai mare realizare a lor .Ele sunt bucuria si speranta, sunt iubirea si semnul ca au trecut candva pe pamant.
As vrea sa le pot darui linistea si siguranta zilei de maine dar, din pacate n-o pot face.Din partea mea doar...un umar pe care se pot sprijini, un gand bun si un "la multi ani!" din inima...
marți, 24 februarie 2009
Nemultumiri inutile
M-am intors acasa,simtind ca ceva nu era in ordine.Ceva ma deranjase...Furia nu avea un nume si probabil nici nu era furie.Un sentiment foarte ciudat ca trebuie sa suporti asemenea atitudini din partea unor colegi care nu sunt cu nimic mai buni decat tine.N-au luat mai multe examene ca tine si nici nu le-au luat cu notele tale.Singurul avantaj pe care il au in favoarea mea sunt sansa de a se fi nascut iesean ,atat. Nici macar unul nu e din alta parte.Toti, fosti elevi ai marilor colegii s-au reintors la scoala mama cu ,evident,un pic de ajutor din partea....societatii.
Ma nemultumeste desigur aceasta nedreptate...Ma nemultumeste desigur catalogarea unui dascal dupa scoala unde preda...Dar nu-i pasa nimanui de nemultumirile mele....Multi ar spune ca , de fapt, eu sunt ciudata...
luni, 23 februarie 2009
O zi cu belele
duminică, 22 februarie 2009
Visul...
Da, imaginea mamei...a doamnei invatoare care se intorcea acasa cu bratele pline de flori. O asteptam,copil fiind, la poarta si, cand o zaream , aveam impresia ca radia de fericire...Lumina strada cu zambetul si florile ei multicolore.Imi spuneam in gandul meu de copil ca voi face orice sa ma intorc si eu acasa cu bratele pline de flori.Asa a inflorit gandul ,asa s-a nascut visul meu...
Mama m-a sprijinit in alegerea mea .Ea a fost cea care m-a invatat ca, daca doresc sa fiu un dascal desavarsit,in clipa in care am intrat in clasa ,trebuie sa uit de problemele si neajunsurile vietii personale.Trebuie sa fiu doar acolo, in clasa,cu gandul dar mai ales cu sufletul. Si mare dreptate a avut....
Astazi,ma intorc acasa cu bratele pline de flori...Nu este zi mai deosebita in care sa nu primesc multe, multe flori.Pe strada,lumea ma priveste admirativ, simt asta si,in gand ,imi spun de mii ori "multumesc mama!''
vineri, 20 februarie 2009
O zi, doua zile...o viata
joi, 19 februarie 2009
Ganduri...
marți, 17 februarie 2009
Oamenii de tinichea
"N-ai nevoie de mai mult cat timp te ai pe tine insuti, s-a zis uneori. Am experimentat aceasta idee si nu-i adevarata. Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si, mai ales, de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea noastra problema nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri. Sau poate ca tocmai aceasta e marea problema a fericirii, sa fim mai putin singuri.”
“Lumea are prostul obicei sa nu te lase sa uiti exact ceea ce ai vrea sa uiti. “ De ce amanam mereu acceptare unei situatii nefavorabilie, asumarea unui esec? Ne vine usor sa acceptam victoriile, succesele si clipele de fericire, sa ne bucuram de ele, dar ne e la fel de usor sa mergem mai departe, sa trecem repede pe langa ele. Pe cand esecurile, pierderile ne tin cel putin pentru un anumit timp pe loc, trebuie sa ne ridicam si sa incepem totul de la capat, iar asta se dovedeste adesea a fi dificil. Iar daca dupa o zi perfecta, ni se pare ca toate lucrurile merg bine, tot asa dupa o cadere ni se pare ca totae situatiile ne amintesc ca am gresit, ca am pierdut. Trebuie insa sa gasim energia de a continua, chiar daca “rana” inca mai sangereaza, iar cicatricea ei ne va urmarii inca mult timp. Caci pana la urma “exista in viata lucruri pentru care nu putem opta.” Viata e un joc in care fiecare isi doreste maximul, dar e o competitie in care jucatorii au posibilitati, oportunitati si resurse inegale; tine, insa doar de noi cum folosim toate acestea"
sâmbătă, 14 februarie 2009
joi, 12 februarie 2009
Povestea mea de iubire
Reactiile mele au fost diferite. Am ras dar m-am si enervat, eram curioasa si de ce nu uimita de "sotul" acesta pe care abia daca il stiam.Locuiam in acelasi camin, mergeam la aceleasi cursuri...acelasi program aceleasi prioritati.Seara venea si isi chema sotia la masa spre surprinderea absoluta.Nimeni nu dadea nici o sansa acestei relatii.Eram atat de diferiti la prima vedere ....
Cautam locuri cat mai linistite pentru invatat.Mergeam singura la invatat,el incepea sa invete cand eu terminam...De acolo ma lua in fiecare seara, aducandu-mi...o portocala. Portocala este mascota noastra, daca pot spune asa.Mai tarziu, peste ani, cand viata ne-a intins o cursa..ne-a salvat o portocala.
Pasiunea pentru matematica, pentru matematica adevarata, a fost principalul liant al relatiei noastre. Apoi modul direct in care aborda orice problema...Una peste alta, in decembrie a venit la parinti "sa-si ceara sotia de nevasta".Cred ca a fost cel mai neprevazut moment oferit parintilor mei. Eram hotarati asa ca, peste trei luni a urmat cununia civila si apoi nunta...Anul acesta sarbatorim majoratul casniciei noastre!
Domnului profesor, recunostinta
Nu stiu sa fi avut emotii.Cand s-a deschis usa, in cadru a aparut un tip cam la 35-40 de ani, inalt si cu un zambet frumos. Ne-a invitat in casa si, dupa cateva vorbe cu mama, aceasta a plecat.Acesta retin sa fie momentul in care m-am inspaimantat un pic.Eram o micuta provinciala venita in fata marelui profesor.
A inceput sa ma intrebe de vreme, de locul meu natal, de profesorii si colegii mei si, asa in treacat a inceput sa puna intrebarile matematice(aceasta tehnica o aplic si eu azi).Cand am auzit soneria la usa ma intrebam cand oare a trecut timpul.Mama,fire ambitioasa, astepta verdictul.Se punea cumva intrebarea daca am ori ba sanse la facultatea de mate.El,zambind,ii spune mamei: intra sigur ,singura problema e daca se afla in primii 10.M-a lasat cu gura cascata si pe mine si pe mama.
A urmat apoi un an in care eu veneam o data pe luna la Iasi.Imi dadea de lucru si, ma punea sa-mi evaluez orice lucrare, lucru ce m-a ajutat enorm.La el facem seminariile din anul intai si se amuza de viteza mea.A venit admiterea... Dupa fiecare teza, mergeam la el si o faceam din nou...Teza la geometrie a fost foarte grea..mi-a spus zambind"ai facut ce a fost mai greu"si,"mergeti sanatoase acasa,totul e bine". A urmat asteptarea...Fiecare tarait al telefonului imi crestea pulsul...Si, am auzit : "ai intrat a patra"...Fuseseara indeplinita ambele obiective.
Nu mi-a fost prof in facultate.Dar, am pastrat legatura...Spre surprinderea lui nu am avut lucrarea de diploma la el dar, mi-a respectat optiunea.
Apoi, peste ani, a fost mereu umarul pe care m-am putut bizui.Un sfat am gasit mereu in cabinetul sau primitor. Niciodata, oricat de obosit era, nu mi-a spus n-am timp.Si pentru asta ii multumesc.Cand doream sa ma inscriu la master l-am intrebat daca nu-i prea tarziu pentru mine iar el, evident zambind, mi-a zis "esti mai buna decat toti absolventii acestia tineri la un loc". Si iar a vut dreptate:mi-am terminat masterul cum media 10.
Ieri am dorit sa-i impartasesc grijile si problemele mele.Desi abia iesit din examen, cu oboseala evidenta citindu-i-se pe chip a ramas cu mine o ora.M-a incurajat dar in acelasi timp m-a dojenit ca nu mi-am dorit mai mult,un post mai sus decat o scoala generala de cartier.Una peste alta,mi-a redat echilibrul de care aveam nevoie.Cu zambetul sau, mi-a alungat intrebarile.
Pentru toate zambetele care mi-au marcat ultimii 22 de ani DOMNULE PROFESOR, VA MULTUMESC!
miercuri, 11 februarie 2009
Dosare personale
marți, 10 februarie 2009
Amintiri cu tata...
Azi, trupul lui imbatranit,si-a pierdut puterea in mare parte...Nici nu se mai supara, nici nu se mai cearta decat asa...ca o scaparare de chibrit...Creierul lui sufera un proces de imbatranire rapida si,incet,incet va ajunge la stadiul de copil.Nu pot exprima prin cuvinte ce am simtit atunci cand, datorita bolii, tata plangea pentru orice...As fi dat orice sa-l vad certandu-ma...Batranetea devine deseori o povara...O singura data cand m-am dus acasa nu a putut sa ma conduca pana la poarta...L-am lasat plangand datorita neputintei si, am plecat plangand....Cand stie ca venim acasa(la Ramnicu Sarat) ne asteapta la poarta cate 3 ore, fie ploaie , vant sau arsita...il gasim acolo, ca un stalp al casei pe care a construit-o cu mana lui, pentru noi....
luni, 9 februarie 2009
Inceput de semestru
Cat de mult isi doresc inceperea scolii atat ei elevii ,cat si noi dascalii nu e un secret pentru nimeni. Iar lucrari, teme, teze, portofolii, activitati de tot felul...Pun pariu ca unii se gandesc deja la vacanta viitoare.
Am azi dirigentia si mi-am propus tema"exercitii pentru stimularea creativitatii". Creativitatea acest "ceva" care te scoate din multe necazuri, iti da posibilitatea sa decizi tu nu altii in locul tau, te ajuta sa gasesti solutii multe si nastrusnice la problemele din viata.
"Nu exista probleme pe care sa nu le putem rezolva impreuna ci exista foarte putine probleme pe care sa le putem rezolva singuri"
duminică, 8 februarie 2009
DVD-ul celor 11000 de carti
Inainte de a pleca in excursie am primit" o oferta senzationala" la pretul de 50 lei 11600 de carti ;erau precizate si o parte din cartile aflate pe DVD...multe si interesante, cunoscute si necunoscute...Nu pot spune ca sunt o amatoare de chilipiruri dar..sa n-o mai lungesc :cu un simplu clik am facut comanda.
Ma tot gandeam ca iau o plasa in toata regula, ca am dat in mintea copiilor sa cred asa ceva...Mi-a trecut chiar prin cap sa nu ridic de la posta coletul.
L-am ridicat..pe DVD scria 11000 de carti deci 600 disparusera pe drum dar...ce mai conta. Pana am ajuns acasa ma gandeam ca deschid DVD si-mi apare mare TEAPA!!! sau ma rog orice care sa-mi demonstreze ca m-am inselat.
Mare mi-a fost surpriza sa constat ca am cumparat intr-adevar multe, multe carti....De la "Amintirile "lui Creanga pana la carti de bucate, cursuri de matematici financiare, dictionare, beletristica engleza si franceza, carti de magie si de sexologie...un amalgam de carti. Nu pot spune daca sunt 11000 sau 10999 si nici n-am de gand sa fac o verificare(cred ca si ei se bazeaza pe acest lucru)dar, una peste alta,DVD-ul face zic eu cei 50 lei.
Ramane sa vad acum cand voi avea timp sa-l citesc....
sâmbătă, 7 februarie 2009
Omul fara chip
Sper ca v-am provocat suficient pentru a vedea filmul atunci cand veti avea ocazia!
vineri, 6 februarie 2009
DIN NOU ACASA
duminică, 1 februarie 2009
INVITATIE LA MEDITATIE...
"Gandul Scolii, al celei unde sa nu se predea nimic, ma obsedeaza. Stari de spirit asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi. De aceea nici nu trebuie lectie."
Acest "nimic" al lui Noica este esenta ... dar...multi au citit si ma intreb oare cine a inteles...