Furia restrangerilor de activitate din invatamant

Pentru cei care lucreaza in invatamant incepe o perioada grea. Ca esti titular ori nu, pastrarea postului devine o prioritate. Intr-un sistem in care nu s-a schimbat nimic de fond( s-a vopsit doar gardul in fiecare an) unii dintre noi incearca sa supravietuiasca. Ne ingropam in hartii de tot felul care atesta harnicia si preocuparea noastra pentru scoala, ne uitam din ce in ce mai urat la colegii care pana mai ieri ne erau buni prieteni si ii transformam in dusmanii nostri de o viata, apoi.... asteptam marea confruntarea.

Sunt de acord ca viata scolii nu reprezinta doar obiectul pe care-l predai dar, nu pot fi de acord cu acele hartii si hartiute aduse de la tot felul de activitati care nu pot fi verificate de nimeni.Nu pot fi de acord cu pierderea postului de prof de matematica de ex ptr ca nu ai participat la actiuni umanitare sau eu stiu la tot felul de marsuri...Poate gresesc...Nu stiu...Oricum nu pot schimba nimic

Fratele meu intra azi in lupta pentru un post de maistru instructor. Desi e mai mare decat mine cu 8 ani , m-a sunat dimineata sa-i mai spun cate ceva.E prima oara in 39 de ani cand fratele meu imi cere un sfat. Asta arata cat ii este de teama sa nu-si piarda painea...Emotia lui este acum si emotia mea...Ajuta-l Doamne!