Fratele meu se uita evident la meciuri...Eram prin clasa a 4-5.El tinea cu Dinamo asa ca, vrand nevrand am devenit "caine pana la moarte" fara sa-mi prea dau seama de ce...asa din spirit de echipa...Dar nu tineam doar cu Dinamo ...tremuram la fiecare meci al unei echipe romanesti in egala masura...Primeam acasa in fiecare zi ziarul "Sportul" pe care il citeam rand cu rand (mai putin rubricile cu box, lupte...niciodata nu mi-a placut violenta chiar daca era ridicata la rangul de sport).La scoala puteam sustine cu ale mele cunostinte orice discutie pe teme sportive..si cum aceste discutii erau purtate de regula intre baieti eu aveam deja statutul de "cunoscatoare"
Nu mi-a disparut placerea de a ma uita la meciuri nici in anii de liceu.Imi aduc aminte castroanele de pop corn si aventurile Universitatii Craiova pe care le traiam alaturi de prietena mea, Marina, cu sufletul in pioneze...Cu timpul Marina a renuntat....Eu nu...
Singura perioada in care m-am cam rupt au fost anii studentiei. Nu mai aveam la dispozitie nici Tv nici ziarul meu drag si nici cu cine sa dezbat...
M-am casatorit si sotul meu nu avea nici o treaba cu fotbalul.Am avut eu grija sa aibe...Din iubire l-am pus sa se uite la meciuri...si a facut-o. Azi, langa castronul cu pop corn mai pun din cand in cand si o bere. E ca un ritual care-mi face placere. Comentariile pe care le facem ar face deliciul multora...Cand sunt fericita ca e 2-0 ptr ai nostri, Emi imi spune :oricum luam bataie cu 3-2...si are dreptate.Cand ai nostri sunt condusi incep teoriile"n-au nici o treaba astia, la munca cu ei"....
Pe baiatul meu l-am facut microbist cred ca din prima zi...E unul dintre putinele lucruri unde seamana cu mine. Dar si aici avem ceva diferente. El tine cu Steaua sau cu oricare echipa adversa lui Dinamo...Eii, va las sa va imaginati...
Microbul fotbalului a intrat si in petrecerile noastre. Am un fin stelist si unul dinamovist iar ceilalti s-au impartit...Un adevarat spectacol ne iese....
In curand incepe campionatul ( Stiti cine e pe primul loc nu?), incepe Liga campionilor...serile mele de marti,miercuri vor fi ocupate...Pana atunci , va doresc o zi buna...plina de zambete.
miercuri, 21 ianuarie 2009
MICROBISTA
Dragii mei suntem la mijlocul sǎptǎmânii aşa cǎ avem nevoie de optimism si voie bunǎ. Incep prin a vǎ întreba dacǎ ştiti care este legǎtura dintre matematicǎ şi fotbal? Ei sigur nu ştiţi... EU sunt legǎtura! Eu profa dedicatǎ trup şi suflet matematicii dar şi fotbalului. Am sǎ va povestesc cum de a fost posibil acest lucru.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
De multe ori m-am intrebat de unde ai microbul asta pt fotbal???
Acum mi-ai dat raspunsul...
Ce chestie... uite de asta e bun blogu' mai afli lucruri despre oameni pe care crezi că îi cunoşti! Eu nu sunt aşa mare fan, mai mult mă enervez la meciuri, dar am fost pe stadion la un meci live care mi-a plăcut la nebunie (am povestit despre asta aici: http://loristiuj.blogspot.com/2008/10/fotbal-romanian-style.html).
Mama mea în schimb e ca tine... ştie cine cu cine joacă, suferă şi trăieşte meciurile ceva de speriat... :-)
:)Nu sunt microbistă.:)
Dar mai cunosc femei care sunt iubitoare de fotbal.:)
Danilica,multe ai mai aflat tu cu blogul asta...
Lori desi sunt microbista, am fost o singura data la un meci pe stadion...Dupa multe rugaminti fratele meu m-a luat cu el la un meci de divizia C...Nu mi-a placut...mai fain in fata televizorului
Stars nu-i timpul trecut..poate te contaminezi
Evocarea acestei pasiuni pe care ai evocat-o spumos si gradual, ma face sa zambesc si sa-mi smulga o marturisire.
In mod cu totul inexplicabil, pe la varsta de 13 ani, mi-au incoltit si mie germenii sportului rege in larga panoplie de activitati extrascolare. Erau cam anii '82-'83, adica perioada de inflorire a echipei din Banie, "Campioana unei mari iubiri", Universitatea Craiova, moment in care magnetul victoriilor lor mi s-a imprimat de suflet, facand sa am o slabiciune pentru aceasta echipa.
Acum urmaresc doar meciurile cu miza in care participa Nationala Romaniei si constat ca fotbalul si-a pierdut mult din farmecul de atunci, in goana impresarilor dupa achizitii valoroase si teribiliste.
Pescarusule in sfarsit am si eu cui spune
"Oltenia eterna Tera Nova,
Un gand pe care astazi il cinstim,
Hai Universitatea , Hai Craiova, Tu campioana unei mari iubiri!"
Trimiteți un comentariu