marți, 17 februarie 2009

Oamenii de tinichea

Uitati-va in jurul vostru ! Alearga neincetat multimi de suflete...Se invart in jurul tau asemeni vulturilor in jurul prazii..Asteapta sa cazi, sa nu te mai ridici, sa ocupe micul spatiu pe care il ocupi doar tu, sa respire putinul oxigen ce era doar al tau...
Priviti-va amicii,priviti-i in ochii tulburi de nerabdarea de a nu te mai vedea...Puneti-i in situatii extreme si atunci ii veti descoperi cu adevarat.

"N-ai nevoie de mai mult cat timp te ai pe tine insuti, s-a zis uneori. Am experimentat aceasta idee si nu-i adevarata. Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si, mai ales, de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea noastra problema nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri. Sau poate ca tocmai aceasta e marea problema a fericirii, sa fim mai putin singuri.”

“Lumea are prostul obicei sa nu te lase sa uiti exact ceea ce ai vrea sa uiti. “ De ce amanam mereu acceptare unei situatii nefavorabilie, asumarea unui esec? Ne vine usor sa acceptam victoriile, succesele si clipele de fericire, sa ne bucuram de ele, dar ne e la fel de usor sa mergem mai departe, sa trecem repede pe langa ele. Pe cand esecurile, pierderile ne tin cel putin pentru un anumit timp pe loc, trebuie sa ne ridicam si sa incepem totul de la capat, iar asta se dovedeste adesea a fi dificil. Iar daca dupa o zi perfecta, ni se pare ca toate lucrurile merg bine, tot asa dupa o cadere ni se pare ca totae situatiile ne amintesc ca am gresit, ca am pierdut. Trebuie insa sa gasim energia de a continua, chiar daca “rana” inca mai sangereaza, iar cicatricea ei ne va urmarii inca mult timp. Caci pana la urma “exista in viata lucruri pentru care nu putem opta.” Viata e un joc in care fiecare isi doreste maximul, dar e o competitie in care jucatorii au posibilitati, oportunitati si resurse inegale; tine, insa doar de noi cum folosim toate acestea"

6 comentarii:

Anonim spunea...

Aoleuuuuuuuuuuuu!
Ai patit ceva???
Eu te iubesc neconditionat!!!pune-ma in orice situatie extrema vrei!!!!!
Sper ca totul e ok,dar mai bine te sun sa ma conving!!!

Anonim spunea...

Stiu unu singur. In vrajitorul din OZ. Ceilalti nu merita pomeniti pentru ca nu reprezinta nimic. Pana la urma, cei ce conteaza sunt cei buni. Cum a ramas cu dosariada?

elite spunea...

Dana,cand este vorba de probleme existentiale,te transformi fara sa vrei.Dar noi sigur nu avem cum imparti o asemenea problema...Tu esti umarul pe care plang,stai aproape desi stii ca nasa ta e nr.1!
Cristi,sunt convinsa ca i-ai vazut si tu ,i-ai simtit...Poate doar nu le-ai spus asa.Este foarte posibil ca la un moment dat si noi sa ne transformam in oameni de tinichea pentru ceilalti...
Dosariada mea isi continua mersul cu capitolul"razboiul psihologic"...
Sper ca nu ti-ai pierdut increderea in reusita mea? Stii tu ca cine bea apa de Rm. Sarat ajunge bine!

loristiuj spunea...

şi eu tot la Vrăjitorul din oy m-am gândit... omul de tinichea, dar sensibil şi cu inimă bună...

Eu încă sper că lucrurile se vor rezolva cu bun simţ şi fără dosare... :-(
Ştii unde mă găseşti... cu un zâmbet şi la nevoie cu o cafea, un ceai, un pahar cu apă... o vorbă bună... :-)

pescarusul argintiu spunea...

Elite, cele scrise si consemnate de tine aici ma duc cu gandul la "Balciul desertaciunilor" al lui William Thackeray si la dorinta de a asculta piesa de teatru cu acelasi nume, prezentata de Teatrul National Radiofonic, intr-o distributie de exceptie:
Mariana Mihuţ, Fory Etterle, Gina Patrichi, Mircea Septilici, Ruxandra Sireteanu, Virgil Ogăşanu, Ion Marinescu, Camelia Zorlescu, Emil Hossu, Tamara Buciuceanu-Botez.
Si iata un citat care merita amintit: “…sunt dintre aceia care cred ca in putin se afla totul. Copilul este mic, dar in el este cuprins omul; creierul este stramt, dar el adaposteste cugetarea; ochiul nu este decat un punct, dar imbratiseaza spatii imense”...
("Dama cu camelii" - Alexandre Dumas-fiul)
Si inca unul, cu rol indrumator:
“Cu prietenii pe care si-i face omul nu trebuie sa stea zi de zi. Cand vezi acelasi fete mereu (…) ajungi sa-i consideri ca facand parte din viata ta. Si daca fac parte din viata noastra, incep sa vrea sa ne-o si schimbe. Daca nu esti asa cum vor ei, se supara. Pentru ca toti stiu exact cum trebuie sa traim noi. Si niciodata n-au habar de cum trebuie sa-si traiasca propriile lor vieti.”
("Alchimistul" - Paulo Coelho)

elite spunea...

Pescarusule, ca de fiecare data imi aduci argumente imbatabile

http://vorbimromaneste.wordpress.com/