Reactiile mele au fost diferite. Am ras dar m-am si enervat, eram curioasa si de ce nu uimita de "sotul" acesta pe care abia daca il stiam.Locuiam in acelasi camin, mergeam la aceleasi cursuri...acelasi program aceleasi prioritati.Seara venea si isi chema sotia la masa spre surprinderea absoluta.Nimeni nu dadea nici o sansa acestei relatii.Eram atat de diferiti la prima vedere ....
Cautam locuri cat mai linistite pentru invatat.Mergeam singura la invatat,el incepea sa invete cand eu terminam...De acolo ma lua in fiecare seara, aducandu-mi...o portocala. Portocala este mascota noastra, daca pot spune asa.Mai tarziu, peste ani, cand viata ne-a intins o cursa..ne-a salvat o portocala.
Pasiunea pentru matematica, pentru matematica adevarata, a fost principalul liant al relatiei noastre. Apoi modul direct in care aborda orice problema...Una peste alta, in decembrie a venit la parinti "sa-si ceara sotia de nevasta".Cred ca a fost cel mai neprevazut moment oferit parintilor mei. Eram hotarati asa ca, peste trei luni a urmat cununia civila si apoi nunta...Anul acesta sarbatorim majoratul casniciei noastre!
joi, 12 februarie 2009
Povestea mea de iubire
Pentru ca tot ne apropiem de ziua indragostilor, m-am hotarat sa va spun o poveste...o poveste adevarata.
Ne intoarcem in timp....octombrie 1990.Inceputul anului 3 de facultate....Imi reiau cuminte locul din prima banca si astept reinceperea cursurilor.Pe celalalt rand,tot in prima banca, se aseaza trei noi colegi...Incepe cursul.Noi ne deschidem caietele studentesti ,ei impart o foaie...Ne uitam curiosi la ei. Dar, si mai curios ma priveste unul dintre ei ,in timp ce-i spune prietenului sau ceva la ureche. Se uita amandoi timp in care eu incep sa ma intreb daca ii stiu de undeva..poate dintr-o tabara, din camin...nu eram sigura ca era prima vedere.Au urmat cateva zile in care,unul dintre ei ma tintuia cu privirea ignorand chiar si prezenta profesorului.Gluma incepuse sa ma irite dar,nu prea stiam cum sa-i pun capat. A urmat apoi o bataie in usa camerei si intrebarea:"sotia mea este in camera?"Imaginati-va colegele mele ce fata au facut.Nu stia cum ma cheama..stia doar ca voi fi sotia lui...asta de fapt ii soptise colegului la ureche atunci,in prima zi. Stiu, pare ciudat tare dar exact asa au stat lucrurile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Frumoasa povestea ta de viata, iata cum,aparent din joaca, se pot lega prietenii trainice ce se transforma in casnicii fericite.
Sa-i petreceti si de acum inainte in multe bucurii:)
Mai iubita,eu cum va cunosc f bine pe amandoi,ce pot sa spun??
Sa aveti parte de ani multi,fericiti si lipsiti de griji majore!!!
Emi e un om cum rar am intalnit(poate deloc)!!!
Cum ti-am mai zis de zeci de ori,e omu'pe care,daca as avea o problema si l-as suna la 2 noaptea stiu sigur ca nu s-ar supara si in secunda 2 ar fi la usa noastra sa ne ajute!!!
Despre tine,ce sa zic???
Sunteti foarte diferiti,asta e adevarat,si totusi va asemanati atat de mult....
Sunt foarte bucuroasa ca sunteti nasii nostri si....nici nu stiu ce sa mai spun.
"FIR INTINS....."
Completare!!!!!!
Sa inteleg ca in MARTIE o facem lata?????
Avem doua chestii de sarbatorit!!!
Dar cum e criza asta,o sa facem 2 in 1........
Paul, sa-ti spun sincer m-am intrebat de multe ori daca trebuia sa mai astept,sa mai asteptam...Oricum s-a dovedit a fi o solutie, rapida, corecta si eficienta.Multumesc pentru urari!
Danilica o faem lata in iulie,in martie doar ne pregatim!
:) Vorba lui Paul, frumoasă poveste.
Să vă dea Dumnezeu doar zile frumoase.:)
Intr o zi mi-ai dăruit
O PORTOCALĂ
Eram doi copii şi-aveam
O PORTOCALĂ
Lumea toată ne părea
O PORTOCALĂ
Soarele era şi el
O PORTOCALĂ
Întâmplarea face că săptămâna asta am scris şi eu despre portocale :-)
Stars,multumesc pentru gandurile tale bune.Sa dea Dzeu tuturor femeilor casnicii fericite!
Lori, cu problemele mele cred ca am sarit peste portocalele tale.Promit sa caut, sa vad daca seamana cu povestea mea.
Trimiteți un comentariu