Si eu am fost copil....

M-am nascut intr-o dimineata a inceputului de iulie la maternitatea din Rm Sarat.Mama avea 37 de ani,tata 35....erau tineri,isi faceau casa,aveau deja un copil de aproape 8 ani,asa ca pot spune cu certitudine ca nu am fost acel copil asteptat cu sufletul la gura...din contra....La nastere nu i-am facut probleme mamei,asa cum de altfel nu i-am facut nici pe parcursul vietii.La prima intalnire dintre mine si mama ,ea a observat aemanarea izbitoare cu tata lucru care nu cred sa-i fi picat prea bine.

Cu toate greutatile anilor 70,pot spune ca am avut o copilarie extraordinara.Aveam un leagan in curte,o tabla pe care desam,un loc amenajat cu nisip unde ma jucam de-a vanzatoare si multe papusi carora le croiam rochite si fustite in legea mea.Nasa mea imi aducea din Basarabia in fiecare an jucarii deosebite la care tineam ca la ochii din cap...Nu faceam mofturi la mancare,motiv ptr care eram destul de grasuta.Laptele era inamicul meu numarul 1,il aruncam la chiuveta imediat ce ieseam din raza vizuala a mamei. Gradinita am facut-o cu sufletul deschis.Nu am plans,nu am facut mofturi.Am fost printesa,doctorita,am fost sefa si mi-am trait fiecare rol patimas,cu sufletul acelei varste. Nici scoala nu mi-a fost dusman.Mi-a placut mereu la scoala,mi-a placut sa invat,mi-a placut mereu actiunea.Am fost soim al patriei si apoi pioner,comandanta de grupa,detasament,unitate.Si azi,cand imi vine in minte comanda "unitate ptr intampinarea drapelului drepti",ma trece un fior.... Aveam colectie de vederi si "poze cu actori" ,citeam orice carte imi iesea in cale,faceam plimbari cu bicicleta....Din clasa a 4 in fiecare an am mers in tabara la mare...Oare ce-mi mai puteam dori?Ce-i drept nu aveam net,nu aveam MP4,MP3 etc. ,etc...