Am facut in aceasta vacanta cateva sedinte de pregatire cu o fetita ce locuieste in S.U.A.Parintii,romani destepti (medic-mama si informatician-tata) au parasit tara cand ea abia se nascuse si s-au stabilit in Seatle.Pana aici,nimic nou...Formati intr-o scoala romaneasca,as zice de elita,parintii au simtit nevoia unor ore suplimentare de geometrie...care geometrie la ei,aproape ca lipseste cu desavarsire...Am tot cautat sa vad ce lucreaza ei acolo,am studiat pachetele de teme si,am rezolvat cu ea cam tot ce era inclusiv ptr clasa a 11(ea a trecut in cls a 8).La ei geometria consta in prezentarea figurilor si corpurilor geometrice,arii si volum...atat.Adica ce fac ai nostri printr-a patra...Bun. De la pregatire o ia bunicul sau,un batranel simpatic cam de 75 de ani,cu un zambet larg ce-i lumineaza chipul.La ultima intalnire bunicul imi zice ca la matematica a luat cea mai mica nota din viata lui dar,in acelasi timp a pierdut 2 ani la rand barajul ptr internationale...si,fara sa-l intreb imi zice cum la inceputul clasei a 10,prof de mate il scoate la tabla si-i cere sa demonstreze ca suma masurilor unghiurilor exterioare ale unui poligon convex cu n laturi este 360.(deja,limbajul matematic folosit m-a uimit)."N-am stiu doamna atunci si mi-a pus nota 0"imi zice el cu naduf..dar azi stiu,si-mi zice demonstratia,ingenioasa si corecta...Iar mie imi venea sa-mi scot palaria in fata lui,in fata vechiului sistem de invatamant,in fata dascalilor care si-au facut cu drag si pasiune meseria.In fata acelui"0"am pus,asa, ptr mine, un 1..un 10 ptr un OM bun
joi, 30 iulie 2009
Jos palaria !
Sunt multi oameni in fata carora v-ati scos palaria?Probabil ca da...Eu am intalnit unul dintre ei zilele trecute....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Foarte interesant!Ma gandesc ca,poate atunci la acea vreme,daca profesorul si-ar fi dat interesul de a explica mai bine despre lectia cu unghiurile si elevul de atunci,batranelul de azi,ar fi evitat nota 0....
Cred ca se intampla si astazi sa omoram creativitatea si ingeniozitatea elevilor nostri, impunansdu-le algoritmi de lucru, modele de rezolvare. E ca o sabie cu doua taisuri meseria noastra. Risti sa il pierzi daca nu-l indrumi, risti sa-i pierzi originalitatea indrumandu-l. Alchimisti trebuie sa fim ca sa descoperim comorile launtrice ale fiecaruia.
In fata acestor dascali merita sa-ti ridici palaria oricand, am amintiri tare placute despre unii.
M-ai facut sa zambsc!!!
Jos palaria in fata unor astfel de oameni!!
Ce bine ar fi ca numarul lor sa tinda spre infinit.......
Din pacate sunt asa de rari!
La Iasi zeci de generatii isi pot scoate palaria in fata domnului Bozan,fost profesor de matematica la Colegiul Emil Racovita.
Deja mi-e groază de noua harababură din învăţământ!
Oare de ce dacă un lucru mergea bine, trebuia schimbat?
Daaaaa,d-nul Bozan!!!Deosebit!!!
Ce sa zic, Elite!
Noi stim foarte bine cum se petrec lucrurile- ne tot intoarcem la scoala de odinioara, al carei produs suntem .
In acelasi timp suntem, eu pot folosi deja perfectul compus, profesorii copiilor de astazi.
Nepotelul meu a invatat in clasa I " afara". Acum a terminat clasa a IV-a . Regreta mereu invatamantul de acolo; nu pentru ca era lejer, ci pentru ca era " altfel'.
La noi , inca se merge pe principilul " mult, cat mai mult".
Copilul devine un sac in care fiecare " toarna" .
M-am razvratit de multe ori, mai ales impotriva invatatoarelor , care fac niste culegeri stupide, din care copiii lucreaza obligati.
Trebuie cultivata inteligenta, cultivat interesul copilului pentru carte. Daca nu vine din placere la scoala, daca nu este invatat sa invete, finalul va fi urat.
Jos palaria in fata celor care sunt, inainte de toate, pedagogi!
Nu toti avem norocul sa dam in viata de scolar de un dascal de care sa-ti amintesti cu placere peste ani...Matematica e frumoasa, e incitanta, provocatoare, daca nu-i pierzi nici o "veriga".Totul e inlantuit...
Eu am dat in gimnaziu peste un domn care -si iesea repede din pepeni.Ligheanul in care noi spalam buretele, de era gol, era cel mai la indemana obiect cu care sa-ti dea in cap, atunci cand nu era incantat de raspuns. Toti tremuram cand ne insira cate 6-7 la tabla , pentru ascultare.
Bucurie pe capul nostru canda venea d-na prof. BRUDARU." Hai sa va mai invat un secret"- zicea si lectia de mate nu voiam sa se mai termine...brusc , cu totii, indrageam materia, pana atunci chinuitoare...La ea nu existau conspecte.
Am si acum manualele de mate din 5-8 , Elena... Pe cele mai multe pagini scrie " CONSPECTATI".Dupa umila mea parere, matematica nu se invata numai conspectand...Cand am ajuns invatatoare, mi-am jurat sa muncesc, sa-i fac pe bobocei sa iubeasca acest minunat obiect de studiu, sa-l inteleaga, sa si-l faca cel mai bun prieten...Si rezultatele au inceput sa curga...am avut si olimpici la mate ,dar si la celelalte obiecte.Multi dintre elevii mei sunt absolventii celor mai bune licee ...Unii au terminat facultatea ...Si ce ma bucura e ca nu m-au uitat, si-si amintesc si acum de orele de mate...altfel de ore de mate, cu personaje de basme...
Ana e un punct de vedere la care,sincer,nu m-am gandit.
Cora,eu as zice ca si aceasta meserie,ca de altfel oricare,isi are alesii ei.
Paul,astept sa povestesti despre dascalii tai.
Dana,bine ca te-am mai facut si eu sa razi ca pana acum,doar lacrimi ti-am smuls.Pupici!
Anonim,eu nefiind ieseanca,nu am auzit de acest profesor dar,vad ca fina mea confirma.Sunt si dascali minunati,asta e cert.
Stars,nu trebuie sa fii mama Omida ca sa-ti dai seama ca Abramburica le va ameti rau de tot.De ce luna august are doar 31 de zile?...
Gina,sunt perfect de acord cu cele scrise de tine.Uneori suntem prea mici,chiar daca sufletul nostru e mare...
Dana,interesante amintirile tale despre matematica.Important este ca nu le aplici,ca nu le-ai uitat si ca tu,pot spune cu mana pe inima te-ai transformat intr-un dascal de elita.Nu am lucrat cu elevii tai(poate seria asta mi-o incredintezi)dar am vazut tablele frumos desenate,ti-am vazut offul atunci cand nu a iesit cum ai dorit.Pupici multi si..sa nu te schimbi!
Trimiteți un comentariu