DOR DE EMINESCU
A.Paunescu
1.Intr-o lume relativa ce-a facut si-a desfacut
Eminescu-i remuscarea dorului de absolut.
Daca unu si cu unu nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.
2.Fara el oricare lucru si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra dintre stele ar cadea.
Pe pamantul vechii Dacii, cand mai mare, cand mai mic,
Daca n-ar fi Eminescu viata nu ne-ar fi nimic.
3.El Moldovei ii e fiul si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
Intr-o lume relativa mai avem un nume sfant
Eminescu-i Romania tainuita in cuvant.
