Visul...

" Visul meu era sa devin profesoara. Am muncit, am muncit mult si iata-ma in fata voastra!Deci, visul meu s-a implinit! Voi ce vise aveti?"Asa mi-am inceput una dintre orele de dirigentie .Pe o coala alba, mi-am desenat palma si am scris in interior randurile de mai sus. Apoi, incet ,incet au venit si ei, cu palmele si visele lor de copii. Plansa sta si azi in clasa, pe perete. Cand am dorit sa plec din clasa un baiat mi-a zis:poate ar fi bine sa ne gandim si cum iau nastere aceste vise...I-am zambit si in ochi mi-a aparut imaginea mamei...

Da, imaginea mamei...a doamnei invatoare care se intorcea acasa cu bratele pline de flori. O asteptam,copil fiind, la poarta si, cand o zaream , aveam impresia ca radia de fericire...Lumina strada cu zambetul si florile ei multicolore.Imi spuneam in gandul meu de copil ca voi face orice sa ma intorc si eu acasa cu bratele pline de flori.Asa a inflorit gandul ,asa s-a nascut visul meu...

Mama m-a sprijinit in alegerea mea .Ea a fost cea care m-a invatat ca, daca doresc sa fiu un dascal desavarsit,in clipa in care am intrat in clasa ,trebuie sa uit de problemele si neajunsurile vietii personale.Trebuie sa fiu doar acolo, in clasa,cu gandul dar mai ales cu sufletul. Si mare dreptate a avut....

Astazi,ma intorc acasa cu bratele pline de flori...Nu este zi mai deosebita in care sa nu primesc multe, multe flori.Pe strada,lumea ma priveste admirativ, simt asta si,in gand ,imi spun de mii ori "multumesc mama!''