DOR DE EMINESCU
A.Paunescu
1.Intr-o lume relativa ce-a facut si-a desfacut
Eminescu-i remuscarea dorului de absolut.
Daca unu si cu unu nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.
2.Fara el oricare lucru si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra dintre stele ar cadea.
Pe pamantul vechii Dacii, cand mai mare, cand mai mic,
Daca n-ar fi Eminescu viata nu ne-ar fi nimic.
3.El Moldovei ii e fiul si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
Intr-o lume relativa mai avem un nume sfant
Eminescu-i Romania tainuita in cuvant.
3 comentarii:
Frumos mai scrie si Paunescu asta!!!!
Are toate defectele din lume,dar scrie Dumnezeieste!!!!
Si in acest context spiritual, de cinstire adanca a Luceafarului nostru, astazi poetul Grigore Vieru se zbate cu palpairea respiratiei artificiale pe un pat de spital, intre viata si moarte.
Nedrept, tulburator, fulgerator moment de destin!
Cred ca o rugaciune eminesciana ar chema ingerii de lumina sa-i vegheze suferinta si sa-i redea forta de a invinge nefiinta.
“Craiasa alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbra facem pamântului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!”
O seara frumoasa si senina, fara tristeti!
Exista oameni care isi merita dreptul de a nu muri stupid.Si Grigore Vieru ca si Ion Aldea Teodorovci si sotia sa, ca si Teo Peter sau Laura Stoica ar trebui sa aiba un sfarsit frumos...Dar acolo unde e destin nu putem interveni....
Trimiteți un comentariu