marți, 18 noiembrie 2008
VINE MAMA !!
Maine seara,un tren mi-o aduce acasa pe mama." De-as mai apuca sa mai ajung macar o data la tine" imi spunea nu demult...si acum, parca o vad aranjindu-si cu grija hainutele si pachetelele. Ar fi in stare sa-mi aduca toata camara,dar , se uita la sacosa si se gandeste la puterile sale din ce in ce mai mici. "Nu te vreau decat pe tine mama! Atat...''
Prezenta sa o sa-mi sfinteasca casa...Simt in stomac flutarasi de bucurie si emotie.Cei ce aveti parintii aproape, cei care va intalniti parintii macar saptamanal sunteti fericiti...nici nu va dati seama.Demult stiam o poezie....credeam ca am uitat-o dar , va las s-o savurati ...
A venit aseara mama, din satucu-i de departe,Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!
A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;
Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.
Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.
Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…
-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:
-”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrumeSa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!Caierul mi-i pe sfarsite…maine poate-si curma firulSi-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul…Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta…
Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasaSi sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satulCum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatulSi-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!…
A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.
Nu stiu cum vor apare versurile..dar oricum e frumoasa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu