vineri, 5 noiembrie 2010

S-a stins flacara Flacarii...

S-a stins la fel de genial cum l-am considerat mereu...S-a stins romanul cu suflet de aur...unic,dupa parerea mea...Fiecare vers al sau mi-a ajuns la suflet...m-am oprit si am ascultat...I-am cantat versurile si l-am recitat cand eram eleva...Ne-a lasat ca testament ultima sa poezie...
De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.

Aceasta poezie ar trebui sa existe in manualul de limba romana...si de istorie...
Dumnezeu sa-l odihneasca!