joi, 26 februarie 2009

Bunicii mei

Nu stiu ce a provocat aducerea amintea...Poate telefonul de dimineata al mamei prin care ma anunta ca sora ei cea mica este foarte bolnava..nu stiu , dar, simt nevoia sa va povestesc despre ei...despre parintii mamei mele...sau, altfel spus bunicii mei de la tara. N-am petrecut prea multe clipe impreuna, dar poate ca au fost suficiente pentru ca azi, gandul meu sa se indrepte spre ei cu iubire...
Locuiau intr-un sat din judetul Braila nu foarte departe de Rm. Sarat. Mergeam la ei la fiecare sfarsit de saptamana.Erau tarani,tarani simpli ce s-au ocupat toata viata lor cu munca campului , cu ingrijirea animalelor, a gospodariei care arata impecabil.Casa lor,extrem de mare judecand dupa cele 6 camere era mereu primitoare,mereu gata sa te ademeneasca cu mirosul de gutui sau de mere coapte..
Bunica, o femeie mica de statura, gata oricand sa taca, sa nu deranjeze...Purta un nume frumos si rar:Zamfira.Pasiunea bunicii erau povestile si florile.Citea bunica mai mult decat citesc proaspetii absolventi de facultati alese din timpurile noastre....Cand ne conducea la poarta imi spunea sfioasa:poate mai ai niste povesti si pentru mine.Mangaia cartile cu mainile ei batatorite de munca...In fata casei avea o gradinita cu flori. Au fost cateva veri (nu foarte multe din pacate)cand stateam la ei cate o saptamana.Seara,ma invita in gradina ei...acolo, trandafiri rosii si galbeni formau o priveliste minunata.Stateam acolo minute bune fara sa ne vorbim prea mult ...doar admirand florile.Dimineata cand ma trezeam gaseam pe perna cate un trandafir..Era darul ei si bucuria mea....
Bunicul,un adevarat Moromete.Nu stiu sa-l fi vazut zambind vreodata...Doar unduiri ale glasului cand imi spunea"mai tata, ai grija" ma faceau sa-mi inchipui ca are si el ceva suflet.Manca la ora fixa, dormea,isi fuma tigara...Mereu,mereu ca un ceasornic.Bunicul nu citea povesti.Pe patul sau era mereu prezenta Biblia.Cred ca a citit-o de multe ori.O termina si apoi o lua de la inceput.Nu mergea la biserica duminica...isi gasea linistea in cartea sfanta.
S-au stins discret, asa cum au si trait.Fara sa-si necajeasca prea mult fetele...Mai intai bunica apoi , peste cateva luni si bunicul...Au ramas doar in amintirea noastra si poate ne privesc de undeva de sus....

9 comentarii:

pescarusul argintiu spunea...

Bunicii au fost pentru mine ca niste icoane luminoase.
In special bunica din partea mamei, dusa pe steaua sa acum... 18 ani.
Frumoase ganduri si amintiri ne-ai daruit, Elite!
Pentru dragele noastre bunici, un dar de versuri care sa le cinsteasca memoria:

"Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară…

Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte…"

Dumnezeu sa-i aiba in paza pe toti bunicii trecuti in nefiinta!

innuenda spunea...

Bine că m-ai emoţionat acum!

M-a impresionat povestea bunicilor tăi (şi pe soţul meu).
Să-i odihnească Dumnezeu în pace!

innuenda spunea...

pescăruşule, mi-a mers la suflet şi poezia ta, pe care o ştiam cândva.:)

pescarusul argintiu spunea...

Innuenda, si pe mine m-a bucurat mult regasirea ei prin arhiva poeziilor frumoase.
Am omis sa scriu ca apartine poetului St.O.Iosif si poarta titlul "Bunica".
Elite ne emotioneaza cu evocari atat de pretioase pentru suflet!

elite spunea...

Pescarusule, candva stiam aceasta poezie si o recitam asa pentru mine.Am recitit-o cu placere, multumesc!
Inu,ma bucur ca am ajuns la sufletul vostru.Bunici avem sau avut cu totii.Multi dintre ei sunt acum doar amintiri uitate intr-un raft al sufletului.Sa nu uitam nici o clipa ca, peste ani si noi la randu-ne vom fi.."cu parul nins"...
O zi excelenta iti doresc printre dosarele tale!

PauL spunea...

Elite, ati fi putut fi fara indoiala profesoara de romana deoarece aveti darul limbii... Ati zugravit cu atata pricepere o amintire, de parca am vazut o secventa de film in culori... Si nu e prima oara cand imi lasati impresia aceasta... Frumos.

paul spunea...

S-a scurs ceva pe langa pleoapa aducandu-mi aminte de truda lor de a ne creste. Doamne, cat de curati erau la suflet, nu te-ar fi dojenit nici cu privirea si cata demnitate se oglindea in modul lor de a fi.
Iata, ca prin aceste ganduri frumoase despre bucuria amintirii lor,ai reusit sa ne transmiti duios si placut mangaierea mainii lor de odinioara presarata cu sarutul lor fierbinte pe fruntea copilului din noi.
Dumnezeu sa aiba grija de sufletul lor, pentru ca ei de acolo, vad crucea ce apasa pe umerii nostrii,iar de modul cum o ducem, zambetul lor dainuie.

Dana spunea...

Iubita,am probleme cu calculatoru; de acasa,de asta n-am raspuns....
Ce sa zic???mi-ai adus aminte si mie de bunicii mei la care imi petreceam toate vacantele....
Oameni simpli,de la tara,dar de o calitate pe care nu am mai intalnit-o decat la...taranii adevarati,oameni cu mult bun simt,fara false orgolii si mai stiu eu ce....
Sigur semeni cu bunica ta,la felul de a fi......asa de simpla dar atat de....complicata...
Ma duc la biserica sa aprind o lumanare pentru ei...
Eu m-am bucurat mult timp de bunicii mei!!!
Bunicul s-a stins cand eu eram studenta,si bunica multi ani mai tarziu....
Doooamne,de mult nu m-am mai gandit la ei!!!!
Multumesc!!!

elite spunea...

PauL bine ai revenit in lumea mea virtuala!Multumesc pentru cuvintele tale calde...sincera a fiu nu am fost pea buna la romana,am citit foarte mult si atat.
Paul,la tine bunica a fost mult, mult mai speciala...Eu am cu bunicii mei amintiri ,tu ai o bucata de viata cu ei...
Danilica,uite asa ne mai aducem noi aminte de cei carora ar trebui sa le multumim pentru existenta noastra.