viata e un joc

Cred ca am scapat

Un telefon primit in timpul orei ma anunta sec ca "mama are probleme".Sun acasa si-mi raspunde vocea mistuita de durere a mamei...Vorbeste greu,la limita cu incoerenta...Izbucnesc intr-un plans violent chiar acolo in fata elevilor mei care aproape isi tin respiratia..Iau catalogul si plec...Ca intr-un vartej trec pe la sefa,trec pe langa Lori si plec...Trebuie sa fiu acolo langa ea...Ne despart 250 de km...Acum distanta asta pare imposibila....Reusim sa o aducem la Iasi si...urmeaza clipe dureroase...clipe in care, lesinata in bratele mele mama pare impacata cu situatia iar eu,eu cer cu disperare ajutor ...Il primesc mai mult decat ma asteptam.Imi e teama sa nu-mi spuna ca e batrana si asta e...Asa este,are 77 de ani si da,e batrana...dar a imbatranit muncind pentru mine,tremurand pentru viata mea,pentru examenele vietii mele si nu pot sa o las....

Acum si-a revenit.Accidentul cerebral suferit nu a lasta urme vizibile...Abia ieri s-a dat jos din pat si,am fost extrem de bucuroasa.Sper sa fi fentat boala de aceasta data...

Mii de multumiri colegelor mele:Lili,Lori,Ela,Anca...Imi pare rau ca nu pot exprima ce am simtit cand m-ati anuntat sa nu vin joi si vineri la scoala...V-am simtit foarte aproape... Am functionat ca o echipa si va multumesc din suflet.

Intre vis si realitate

Fiecare profesor isi doreste sa intre in clase curate,pline de copii cuminti si destepti.Fiecare profesor viseaza sa lucreze la ore lucruri din ce in ce mai complicate...Foarte putini se uita la cei slabi...conteaza doar spuma... Ce te faci insa cand, ajungi din intamplare intr-o clasa numeroasa in care fiecare isi doreste altceva?Cand obiectul tau ,ceea ce vrei tu sa transmiti,nu intereseaza decat pe 2-3 din 30?Ne e greu sa acceptam ca exista asa ceva dar va asigur ca exista.Stiti ce se intampla in cele mai multe cazuri?Pai la ciclul primar cei slabi sunt pusi sa deseneze in timp ce copii "buni "lucreaza la mate si romana.Ajungem astfel la o clasa de a 5 in care trei sferturi nu stiu sa citeasca ori nu stiu tabla inmultirii! Lucreaza cu ei daca poti!Incearca sa-ti faci materia din programa...Incepe astfel jocul de-a scoala...Incep si profesorii sa-i ignore pe cei slabi si...prapastia e deja aparuta.Sa cazi in ea ca elev e o chestiune de timp...Si ca profesori poti sa cazi...Eu am o asemenea clasa .O adevarata provocare...imi pregatesc cu atentie fiecare lectie,cobor nivelul cat pot de mult si,am reusit sa-i fac sa stea in banci,sa nu mai vorbeasca odata cu mine,sa ridice mana,sa incerce sa-si faca temele...E putin cand scriu aici dar atat de mult acolo in clasa...

Fuego - Casa parinteasca nu se vinde
Vezi mai multe video din Muzica

Flori de la mama!

Bine v-am regasit!In timp ce-mi cititi randurile,serviti un mar!Un mar dulce si bun,ca la mama acasa! Apoi,priviti bucuria ce se citeste pe chipul lor!Batranetea a trecut pe locul doi...au uitat de boala,de griji....acum traiesc clipa...scurta clipa a revederii.

De aici am plecat in urma cu.... 21 de ani...Doamne oare cand au trecut!Pe iarba din fata m-am intins cand am aflat ca am reusit la facultate si am inceput sa plang,sa plang de bucurie.Pe bancuta ma asteapta tata...mai in fiecare seara...Stie ca nu vin dar poate masina asta alba are numar de Iasi...Si geamul mic e de la camera mea...Camera in care am invatat pe rupte,am plans si am visat la un Fat Frumos...

Mama a pastrat florile pentru mine.A tinut mortis sa-mi dea "sa pui acasa in vaza".Am ascultat-o,asa cum am facut mereu...

Pe acestea,vi le daruiesc voua prieteni dragi..celor ce mi-ati daruit gandul vostru bun inainte de a pleca...

Plec la mama !!!!

Da,nu se mai poate!Imi pun in geanta gandurile,povestile,lacrimile si zambetele si plec...Acolo,in casa parinteasca ma simt cel mai fericit om!Fericita ca,inca parintii ma asteapta in prag!Fericita ca beciul e plin de conserve facute cu dragoste! Fericita ca le mai vad inca odata bucuria de a ma revedea...Atat de rar reusesc sa ajung la ei...si atat de des o sa regret acest lucru cand nu-i voi mai avea....

Un anisor de blogosfera

Peste cateva zile se implineste un an de cand am pasit pentru prima data pe "pamant"virtual.Am citit la inceput blogul INUENDEI si,incet,incet am inceput sa rascolesc si eu in sertarele cu amintiri...am simtit ca pot si eu sa scriu ceva frumos care sa incalzeasca suflete,sa aduca speranta,incredere...Am cerut cateva detalii bunului meu prieten CRISTI si...am inceput...Am povestit amintiri demult uitate,intamplari din viata cotidiana,framantari zilnice,bucurii si tristeti.Am sarbatorit impreuna zilele onomastice,Craciunul,Anul Nou...

Blogul meu nu are foarte multi cititori dar cantitatea nu a fost nicand unul dintre obiectivele mele.S-au adunat in gradina mea virtuala prieteni cu preocupari asemanatoare,cu aceleasi pasiuni,cu trairi puternice ptr iubire,frumos....Cel mai fidel cititor al meu a fost,este si va ramane(sper)" surioara mea" DANA.Ea a ras si a plans in egala masura citindu-mi randurile,si-a baut cafeaua dimineata cautandu-mi preietenia virtuala si,atunci cand nu scriu cateva zile suna sa vada"ce s-a intamplat de nu am mai scris".Multumesc Danilica! Apoi a fost Lori,colega mea de la scoala.Pot spune ca blogul a transformat colegialitatea in prietenie si...e mult mai bine asa. Pescarusul si Paul au intrat cam in acelasi timp in gradina mea.Mi-au fost alaturi cu sfaturi multe si incurajari.Mult timp cei patru au fost singurii mei "comentatori".

Apoi,la ceas de seara,parca vorbiti s-au alaturat noua INCERTITUDINI, MESTERUL,STARS, ANA- MARIA , CORA, GEANINA,FLORENTINA si SIMION.Daca am uitat pe cineva,iertare...

Va astept cu drag in continuare,pe toti,cu mic cu mare,sa-mi treceti pragul virtual,sa-mi cititi gandurile...