joi, 24 iunie 2010

Diferente...

N-am facut niciodata diferente intre elevii mei...I-am tratat pe toti la fel,le-am zambit in egala masura la toti si i-am mustrat atunci cand era nevoie indiferent de nume sau statut social...Cred ca fiecare copil are ceva bun in el,singura problema este sa fie descoperita si valorificata acea parte buna.Am cautat sa sadesc in sufletul elevilor mei dorinta de a fi buni cu cei din jur,respectuosi,dorinta de a intinde o mana atunci cand cred ca cineva are nevoie de ea...Am sa va povestesc azi o banala intamplare....banala doar la prima vedere...

Admiterea la liceu presupune dupa cum bine stiti o completare a fiselor de optiuni,fise ce trebuie semnate de copil,parinte si diriginte.Am programat din sfert in sfert de ora cate un copil,am stat de vorba cu el,cu familia sa...mi-am spus parerea ,am ascultat-o pe a lor....Programul s-a decalat si,pe hol se strangeau elevi...ii vedeam cum se pupa si se imbratiseaza cand vin si cand pleaca,cum baietii dau noroc intre ei,le auzeam  rasul dar si cum se sfatuiau unul pe celalt...Mi-a placut acest comportament al lor....Deviza clasei "mereu impreuna" si-a pus amprenta ...Unul nu a plecat fara  sa-mi multumeasca pentru tot...lucruri marunte poate dar extrem de importante.

Aceeasi admitere dar la Colegiul Emil Racovita,unde a invatat Mada.Suntem inghesuiti toti intr-o clasa pentru intalnirea cu dnul director ,apoi despartiti pentru a completa fisele...Toti stau inerti in banci,incerc sa vorbesc cu cineva dar imi dau seama ca deranjez,mai zambesc putin poate  poate atmosfera se destinde.Ma las pagubasa si ma uit atent la elevi...Parca nu se cunosc,nu-si vorbesc,nici macar nu se saluta cand intra in clasa...Nu-mi place si vreau sa plec cat mai repede....am un profund sentiment de disconfort...Deviza lor "mereu uniti" n-a existat niciodata cu adevarat.

marți, 22 iunie 2010

Multumesc,Ela !

Viata mea oricum ar parea din exterior este extrem de agitata...deseori transform noptile in zi,renunt la TV si de vizite...aproape ca am uitat..Traiesc in aceasta lume a scolii care ce-i drept ma rasplateste ades cu clipe minunate...In jurul meu se perinda oameni minunati fara de care n-as putea finaliza nici unul dintre proiectele mele.Sunt oameni carora uit de multe ori sa le multumesc,sa le apreciez implicarea,cooperarea...Despre unul dintre acesti oameni am sa va povestesc azi...
Este tiza mea Elena,caruia eu cu drag ii spun Ela.Profesoara de limba romana,mai tanara decat mine cu cativa ani dar diferenta de varsta nu si-a pus nicum amprenta pe relatia noastra.In fiecare dimineata,impartim stirile zilei trecute,vorbim despre baietii nostri...deseori avem cearcane comparabile...Alex (baiatul ei) a facut febra,Madalin a tusit...de ale mamelor...Niciodata nu am auzit refuzand pe cineva...iar pe mine,pe mine m-a ajutat ca o sora...Stiam ca nu are timp pentru pregatire si totusi am incercat...Printre picaturi venea la Mada si,de fiecare data gasea pentru el cuvinte de incurajare...Mereu optimista,chiar daca uneori nici ea nu credea,ii spunea esti un copil bun,maine o sa faci mai mult...Si Mada a inceput sa creada ca poate lua si la romana o nota buna...A urmat o perioada in care mergea Mada la ea...si mergea cu mare drag deoarece locuieste langa targul de animale..Isi cumpara baiatul meu cativa pestisori si mergea cu ei la Doamna...Faza cea mai  socanta a fost atunci cand pe langa pestisori s-a dus la ea cu doua gaini sau rate si vreo 3 porumbei...Imaginati-va pe cati nu ar fi apucat criza...ea l-a adus cu masina acasa, ca avea baiatul greutate...A fost examenul..i-a dat telefon,s-a bucurat,a socotit alaturi de mine fiecare sutime...Cand i-am spus ca Mada a luat 9,75 a inceput sa planga...si eu alaturi de ea...sufletul ei bun mai castigase o batalie....Pentru toate acestea si pentru multe altele eu am simtit nevoia sa-ti spun simplu Multumesc, Ela!

luni, 21 iunie 2010

Pe carari de munte....

Pentru ultima zi de scoala am organizat o excursie la Sinaia.Cu un autocar plin ochi de copii cu varstele de la 10 la 15 ani,am pornit la drum...Am luat cu mine elevii claselor a 7,lasandu-i cumva suparati pe cei de a 8 dar,ce sa-i faci banii astia nu ajung doar de distractii....
Iata in  cateva imagini pe unde am umblat,cum ne-am distrat
Prima escala a fost la Roman unde am vizitat Catedrala Episcopala....n-o ratati daca aveti drum prin Roman


Urmatorul popas,Observatorul astronomic din Bacau...interesant,foarte interesant si educativ


Am trecut prin Onesti admirand monumentul lui EMINESCU si,de aici am mers intins pana la Sinaia,unde am fost cazati la pensiunea  Izvorul Rece.Aici conditii de nota 10,peste asteptarile copiilor
Seara discoteca,dans pana le-au cazut ochii...


Ziua a doua,am urcat cu telecabina la cota 1400.La 1400 erau 36 de grade...La intoarcere am simtit cum ma cuprinde o stare ciudata dar...mai aveam de  munca


Am vizitat,Manastire Sinaia si apoi Castelul Peles care ne-a cucerit prin luxul si frumusetea lui....



Franti de oboseala,am mancat ceva si toata lumea la somn...urma inca o seara de dans...unii s-au trezit dupa o ora doua...la mine a fost mai rau,cred ca am facut insolatie,sau am mancat ceva rau,nu stiu ca am vomitat si sufletul din mine...auzeam din cand in cand,mai incet ca-i este rau lui Doamna..Pe la miezul noptii mi-a disparut orice urma de durere si am intrat in actiunje,schimband-o pe colega mea care dadea semne de oboseala...Au dansat,apoi in camere au stat...cat au vrut cu conditia ca a doua zi dimineata sa fie in fata pensiunii...

Am plecat dimineata din Sinaia si primul popas a fost Manastirea Caraiman din Busteni...Am urcat cam 1-2 km dar nimeni n-a comentat....A meritat


Apoi,din nou la temperaturi inalte am urcat pana la Cetatea Rasnov...Era inchisa dar noi tot am urcat...
 
In autocar se dormea pe rupte..intinsi pe scaune,pe jos,in bratele unuia si altuia...
Asta pana la Bran unde i-am dus la Castelul Groazei apoi,tot pe taramul groazei i-am dus la un film 5D...Le-a zburat si somnul si oboseala......









Am vizitat Castelul Bran unde era o asa mare aglomeratie incat...toti erau grabiti...Nu prea au fost impresionati...Pelesul a ramas pe primul loc...
Apoi,incet incet am pornit spre casa....A trebuit fireste sa raspund de multe ori la intrebarea "cand mai facem o excursie?''

joi, 10 iunie 2010

Un banchet de nota 10 !

In fiecare an clasele a VIII-a isi sarbatoresc absolvirea cu un banchet ! Mereu este emotionant,frumos...dar anul acesta a fost decretat unul dintre cele mai frumoase banchete din istoria scolii.
In deschidere s-a cantat melodia Anii de scoala si apoi imnul clasei Asa-s prietenii..asta se intampla pe la orele 18...si am tinut-o tot asa pana la 4 dimineata....Cuvintele deseori sunt de prisos....
 
Sa inceapa distractiaaa!

miercuri, 9 iunie 2010

Ultima ora de dirigentie....



Sunt clipe in viata unui dascal ce nu pot fi rasplatite nici cu salarii de merit,nici cu gradatii...sunt clipele in care copiii iti rasplatesc,in felul lor,gandul bun si curat ....Ultima ora de dirigentie...adunati in sala de clasa,emotionati...nu vor sa se desparta nici de mama lor trecatoare nici de colegi...dar cu Maria sa timpul nimeni nu se pune...Ne amintim de clipele dragi noua,care din fericire n-au fost putine...Cate clase au avut emblema lor(radical din A),imnul lor(Asa-s prietenii),uniforma lor...? Cate clase au avut deviza lor "Mereu impreuna!"...Mi-am pus amprenta in tot ce am facut si ptr acest lucru ma iubesc....
Am facut poezii ptr fiecare din ei,am dat diplome....am ras si am plans impreuna....Sper sa-si aminteasca cu drag peste ani....
http://vorbimromaneste.wordpress.com/