joi, 30 decembrie 2010

Retete pentru masa de REVELION

Dragii mei, se apropie Anul Nou si, pentru noi cei care stam acasa, nu ne permitem restaurante luxoase ,vacante de mii de euro, azi e zi de bucatareala.Asa ca m-am gandit ca impreuna sa realizam masa virtuala de REVELION. Fiecare aduce ce poate si ce stie mai bine sa faca. Astept propunerile voastre.Eu va invit la o
Salata cu piept de pui

Salata verde taiata,ceapa rosie taiata rondele, 1 castravete taiat felii subtiri, 1 piept de pui,o cutie ciuperci prajite putin, 1 ardei rosu.Toate aceste ingrediente se amesteca bine intr-un vas.Peste ele se adauga sosul facut dintr-o lingura de mustar,sare,piper,4 linguri ulei,suc de la o portocala.

Pofta buna si spor la treaba!

miercuri, 29 decembrie 2010

De sarbatori,acasa....

Nicaieri in lume iarna nu e mai iarna, sarbatoarea nu e mai sfanta, ca acasa...Si cand spun acasa, inteleg atat casa mea cat si casa parinteasca...Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a lasat parintii in viata, le-a dat puterea sa ma astepte din nou cu iubire in pragul casei...Cand  la telefon tatal meu mi-a raspuns la intrebarea "ce faci?" cu "te astept", parca inima a pornit la drum inaintea trupului...Batrani, isi duc traiul decent, asteptand sa le fie deschisa zilnic usa...

Va doresc in continuare Sarbatori fericite!
Si, nu uitati sa va intoarceti,macar in gand...acasa...

miercuri, 22 decembrie 2010

Inegala lupta cu timpul...

Viata mea s-a transformat dragii mei in ultima perioada ,intr-o inegala lupta cu timpul...Alerg intre scoala si casa,ma straduiesc sa fie totul in ordine...dar nu-mi iese mereu...Am facut activitati deosebite la scoala,pe care as fi dorit sa vi le arat,dar...  tot timpul am amanat sa scriu...Seara pic rupta de oboseala...nu mai am timp nici de vise,nici de planuri...Un iures permanent din care poate acum de sarbatori sa ies...Va invidiez pe voi toti cei care reusiti sa scrieti aproape zilnic...nici sa va citesc n-am mai apucat...

Ma simt obosita mai mult psihic decat fizic...Parca atunci cand aud" vin sarbatorile",nimic nu mai vibreza in mine ca in alti ani...Cu programul acesta parca m-am salbaticit...Nu am  iesit nici macar sa vad cum este impodobit orasul...Sunt intr-o stare in care lacrimile apar mai usor ca zambetele dar,sper sa am puterea de a trece peste...puterea de a merge mai departe...

vineri, 5 noiembrie 2010

S-a stins flacara Flacarii...

S-a stins la fel de genial cum l-am considerat mereu...S-a stins romanul cu suflet de aur...unic,dupa parerea mea...Fiecare vers al sau mi-a ajuns la suflet...m-am oprit si am ascultat...I-am cantat versurile si l-am recitat cand eram eleva...Ne-a lasat ca testament ultima sa poezie...
De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.

Aceasta poezie ar trebui sa existe in manualul de limba romana...si de istorie...
Dumnezeu sa-l odihneasca!

duminică, 31 octombrie 2010

Sa-mi traiasca finutul!

Daca pana acum ma mandream cu doua finute,ei bine de ieri am si o frumusete de finut. Rares Florin se numeste mandretea de baietel care,daca nu era sotul meu ,imi rupea mainele in biserica .N-a plans deloc.A dormit si,atunci cand l-am dezbracat mi-a zambit larg,facand una din primele lui cuceri.

Dovleceii de la ora de dirigentie!

Vinerea am ora de dirigentie si,ma straduiesc sa vin cu lucruri noi,de cele mai multe ori lipsite de banalitate.Copii raspund cu promptitudine(inca) la ideile mele nastrusnice.Asa ca,le-am propus o expozitie de dovlecei asa,ca de Halloween...si au venit mititeii,unii de departe cu dovleacul in spinare...Unii il aveau intreg altii deja pregatit...Am aprins lumanari si ne-am distrat pe cinste asa cum se poate observa si din poze!

miercuri, 29 septembrie 2010

15 ani...

Au trecut 15 ani de cand am auzit "aveti un baiat'',vorbe ce mi-au luminat chipul si mi-au readus zambetul pe buze...15 ani de cand am invatat sa fiu mama...nici cea mai buna dar nici cea mai rea...15 ani in care am tremurat la fiecare tusit mai serios...Doamne cand a trecut timpul!?...Ma uit acum la el...e mai inalt ca mine cu un cap..din ''botul'' de acum 15 ani s-au pastrat doar ochii mari si albastri...Fie-i viata plina de lumina,bucurii si impliniri!

miercuri, 22 septembrie 2010

Replica zilei

Noii mei elevi sunt dornici de sefi...Vor un sef al clasei,un sef care sa le verifice temele,altul care sa se ocupe de disciplina...Fiecare are in priviri dorinta de a fi ales...Ii dezamagesc spunandu-le ca mie nu-mi plac sefii...ca pentru mine toti sunt la fel...
"La inceputul anului scolar,cand v-am vazut,v-am indragit pe toti fara sa va stiu numele sau cat de buni sunteti la mate...Inima mea s-a impartit in 32 de parti si fiecare are acolo o particica". Se uita la mine seriosi si,un baietel mic,cu ochelari ridica frumos mana si ma intreaba"Credeti ca particica aceea  din centrul inimii poate fi a mea?"

marți, 21 septembrie 2010

Poveste...

Stars imi spunea ca depinde de dascălii pe care-i vor avea dacă vor putea să dea piept cu viaţa.:).Asa este...copii raspund sufletelor noastre...Am sa va spun o poveste....o poveste reala...Se intampla in urma cu 4 ani..un baiat,nou venit intr-una din clasele mele isi manifesta dorinta de a merge la concursuri.L-am descoperit si cu ajutorul lui am obtinut cele mai frumoase rezultate de pana acum.O minte sclipitoare cu care reuseam sa comunic parca intr-o alta emisfera...La olimpiada judeteana a fost al 4-lea pe judet....A intrat (la indemnul meu)la cel mai bun colegiu iesean.De atunci,au trecut 4 ani...ani in care ne-am vazut foarte rar,ne-am vorbit foarte rar...Ieri am avut prima sedinta de pregatire...e vremea ptr bac...Cu glasul gatuit de emotie imi spune ca nivelul lui de pregatire este foarte slab...Il privesc cu uimire si apar intrebari?Cum e posibil?In clasa a 9 eram cel mai bun din clasa apoi...nimeni nu m-a mai motivat.Obtineam fara efort 10 chiar de invatam chiar de nu invatam...la lucrari copiem...foile circula fara stanjeneala...nimeni nu ne pedepseste...Despre concursuri...invatati singuri....si am ajuns aici...Ma uit plina de uimire cum imi spune cu parere de rau o poveste care nu ar dori sa fie a lui...Din cateva intrebari imi dau seama ca nu minte...citindu-mi parca gandurile imi spune"stiti ca pot! Acum sunt pe maini bune!Voi reusi!''Cu siguranta va reusi dar raman 4 ani in care nu s-a facut nimic...nimeni nu s-a aplecat sa-i vada sclipirea si..aceasta s-a sters...Ca el..multi,multi copii buni, formati cu greu,cu multa munca in scoala generala,ajung la scoli de elita..ajung la prof carora li se pare normal sa lucreze cu excelenta... 

luni, 20 septembrie 2010

Priviti-i !

S-au strans in jurul meu din prima zi...o closca cu 32 de bobocei...Intrebari si raspunsuri..."Ce inseamna dirigentie?Ce facem aici?''....''Invatam sa ne transformam colegii in prieteni...daca vom reusi suntem de nota 10".Ma privesc mai mult sau mai putin intrebatori dar...sunt de acord sa raspunda provocarii...Vreau sa le pastrez zambetul si inocenta cat mai mult....

duminică, 19 septembrie 2010

Bun gasit!

Am fost pe punctul de a renunta la blog...Am simtit ca pe unde este inutil,ca parca prea mi-am pus viata pe o fila alba si,cu sinceritate am ras si am plans alaturi de voi...Poate unii se bucurau atunci cand lacrimile imi navaleau privirea,poate altii isi frecau mainile atunci cand nu izbuteam ceva...Multi se ascund in spatele unui pseudonim,povestesc intamplarii proprii care par ale altora...iar eu...eu am umplut virtualul de real...de sinceritate...Da...chiar renuntam daca nu intram zilele trecute sa citesc randurile lasate de iuliana...atunci am inteles ca pentru unii dintre voi am insemnat ceva,ca randurile si faptele mele au fost un exemplu...au fost acel altceva pe care ni-l dorim in viata...
Asa ca pornesc din nou la drum alaturi de voi prieteni vechi si noi ramand aceeasi Elite profa de mate, diriginta anul acesta la o clasa cu 32 de bobocei!

vineri, 27 august 2010

Intre doua lumi

Pendulez de ceva vreme intre doua lumi...O lume ''veche'' a copilariei,a parintilor,a orasului natal si o lume ''noua'',cea de aici din Iasi...Am trait oarecum separat,pe rand,in fiecare din ele... M-am bucurat de tot ce mi-au oferit ele si,atat timp cat era bine,m-am multumit...Acum neputinta parintilor e din ce in ce mai mare...ma vor acolo langa ei pentru o vorba,pentru o mana de ajutor...Distanta a devenit atat de mare...si,adevarul este ca nu ma pot imparti.E nevoie de mine si aici si acolo...E o disputa tacita intre cele doua parti,disputa ce ma macina....Locul meu...unde e locul meu? Oboseala ma doboara seara de seara si inca nu am inceput scoala...Nu stiu cum ma voi descurca....Greul e la inceput...Doamne,ocroteste-i pe parinti! 

sâmbătă, 14 august 2010

Capturi faine!

Eiii,demult nu v-am mai povestit de pescarii mei.Madalin a devenit marele meserias...el este cel care pregateste toate sculele,le curata,le ordoneaza...si nu-i deloc usor...Ore intregi sta si face momeli,leaga ace...Pasiune mare...Uneori,si capturile sunt pe masura

Acestia sunt ultimii pestani...o frumusete! O parte au ajuns deja la Ramnicu Sarat,altii in frigider si da,unii au fost vanduti.Banutii au ajuns normal la Mada!Sa stai la 42 de grade sa prinzi peste...
Produsul finit iti lasa gura  apa! O zi buna ...fir intins!

miercuri, 11 august 2010

Maneaua impozitata

Intr-o tara in care se impoziteaza aproape orice,era firesc ca si maneaua sa fie taxata.Destul de tarziu,ce-i drept ,totusi cineva s-a trezit.Nu stiu pe cine a deranjat mai mult aceasta masura...oricum presa a facut din ea un subiect si,am aflat astfel ca acele sute de euro care ajungeau in mainile manelistilor,acele ploi cu hartii de milioane,nu ajungeau de fapt la ei...Iertare,dar eu nu cred.De unde atunci sa fi avut bani de vile traznite,masini ultra smechere si bani,multi bani...Poate suntem noi prosti dar nici chiar asa...Eu as merge si mai departe cu aceste averi despre care toti stim ca sunt obtinute din furturi,proxenetism,trafic de orice si totusi nimeni nu-i ia la intrebari.Pe toate canalele de stiri a fost data nunta de 1 milion de euro a unor tigani.E acesta un subiect?Care este scopul?Eu am invatat toata viata si am acum salariu de 9 milioane de lei...Ce ar trebui sa gandesc cand vad asa ceva?Ce ar trebui sa simt?Probabil "bucuria"ca sunt contemporan cu ei...

Offff,viata mea...
Ce-as mai zice o manea
Dar mi-e frica fratioare
Ca-i pune Boc impozitare!
Va las sa-mi cantati versurile pe ce muzica vreti...si nu uitati e ...free
Sa auzim de bine!

marți, 10 august 2010

Lumea o ia razna (?)

Nu circul prea des cu autobuzul.Am aici,la mine in cartier cam tot ce-mi trebuie:magazine,banci,chiar si locul de munca...Zilele acestea ,alergand pe la spitale si medici cu ai mei,am fost nevoita sa ma urc si in autobuze.Aglomeratie,caldura.....foarte aproape de mine,un domn vorbeste...am 2 facultati,am scris 5 carti dar degeaba,nici nu se uita la mine..pentru ei sunt tot Vasile prostul...Ma uit sa vad cu cine vorbeste dar privirea lui e pe geam, aruncata tuturor si de fapt nimanui...Ieri,alt autobuz,alta poveste...o femeie vorbeste intr-una...oamenii sunt rai,nici nu vorbesc cu ei,nici la tv n-ai ce sa vezi,nici la radio ce sa asculti...se da drept ruda cu Ceausescu...Ma uit la ea si imi dau seama ca daca nu ar fi vorbit n-as fi crezut ca are probleme...Mergea acasa sa-si faca bors de cartofi dar"mitocanul"vrea de fasole si de aici o intreaba teorie...A coborat cu o statie inaintea mea si lumea a rasuflat usurata ca a scapat de galagia ei...Mi-am zis in gand Doamne fereste si am mers mai departe.

Dar,de vreme ce am dorit sa scriu despre aceste intamplari inseamna ca m-au impresionat...Acesti oameni  au nevoie de ajutor specializat...ei vor fi stirile de la ora 5 daca vor fi lasati liberi,netratati...Ne pasa?Putem face ceva noi,ceilalti pasageri...ramasi intregi?

duminică, 8 august 2010

File de vacanta

M-am intors de ceva vreme de la mare...Oarecum dezamagita de goliciunea teraselor,de mizeria apei si a plajei,de preturile exorbitant de mari vizavi de calitatea produselor oferite,am incercat sa ma fac ca nu vad,ca nu simt...Norocul a venit si de aceasta data de la copii...ei au molipsit cu tineretea lor toata pensiunea...Raman la ideea ca la munte e mai frumos decat la mare,ca hotelierii de la munte se implica mai mult in tot ceea ce se numeste turism.


Intoarsa acasa,abia am reusit sa-mi spal hainele ca am si primit musafiri....Am colindat spitalele Iasului in cautare de medici,de solutii pentru fratele si cumnata mea.Diabetul pot spune ca a pus stapanire pe fratele meu,il sufoca pur si simplu cu agresivitatea lui...cumnata a fost diagnosticata si ea tot cu diabet.Recunosc,nu prea am avut treaba cu spitalele,cu boala...am ramas neplacut surprinsa de cauzele multiple generate de diabet ....Timp de cateva zile fratele meu a cheltuit o caruta de bani...nu vreau sa comentez dar imi pot spune un gand ascuns cine nu are bani,nu are nici o sansa.Maine ,vine din nou la Iasi pentru internare....

Caldura este insuportabila si in casa si afara...nu stii unde sa mai stai pentru o gura de aer respirabil...la bucatarie este..iadul si totusi trebuie sa gatesc....din pacate....

O zi linistita dragii mei!

joi, 22 iulie 2010

PLEC LA MARE!!!

Plec peste cateva ore la mare!Astept si ma bucur ca un copil!
Invidiati-ma sau mai bine,haideti si voi! Pupici !

miercuri, 21 iulie 2010

Hai sa ne copilarim!

 Pentru ca suntem prea incrancenati in lupta pentru existenta,pentru ca suntem prea lacomi in a ne hrani cu nefericirea altora,pentru ca uitam sa zambim,sa radem cu pofta (atunci cand o facem, e pe seama cuiva din pacate) pentru ca ne gasim atat de usor cuvintele de ocara si atat de greu cuvintele de multumire,pentru ca se intampla sa traim aceste vremuri prea triste pentru unii si prea vesele pentru altii,simt nevoia sa scriu ceva frumos...Un gand frumos care sa bucure ,ochii,auzul,sufletul..Un gand bun care sa te faca cititorule drag sa te gandesti la copilul din tine,sa te faca sa zambesti...intreaga zi...



În fiecare dimineaţă primim în dar O nouă zi. Tu ce alegi: o vei irosi sau o vei trăi clipă de clipă?

marți, 20 iulie 2010

Ce mai e nou...

As putea spune ca de ceva zile am devenit maestra la irosit timpul.Caldura asta uracioasa ma inebuneste...Incepand cu orele amiezii devin ca o leguma...transpir si atat.Nu mai am chef nici de citit,nici de filme,abia de mai pot respira aerul acesta fiebinte.Urmaresc in continuare cazul Madalinei Manole si observ cum postul OTV o transforma pe Madalina intr-o Elodia 2.Aseara la Agentul Vip, Mirabela Dauer,printre lacrimi a acuzat violent familia ...
In alta ordine de idei,incep pregatirile pentru Costinesti...soare,mult soare...Nu sunt o iubitoare a marii dar culmea,astept sa merg,sa ma amestec in acel furnicar...
Va doresc o zi linistita dragii mei prieteni!

joi, 15 iulie 2010

Dezamagire

   Nu pot spune exact de ce anume moartea Madalinei Manole m-a afectat atat de mult...N-am mai cautat explicatii ci,dimpotriva am incercat sa o inteleg.Eu una am uitat-o..n-am mai ascultat-o...si ca mine, multi altii....A avut supararile,implinirile si neimplinirile ei...A avut bucurii si necazuri,prieteni si dusmani...Unde au fost prietenii?Sau poate adevaratii prieteni erau atat de putini...

Antena 3 a transmis de la Sala Radio...Sotul plange,fratele e cu capul cazut pe sicriu de durere,tatal aproape ca nu mai suporta..De ei se apropie fanii...cu telefoane in mana fac fotografii..Imi vine sa tip...Nu e normal...Asa cum nu este normal ca pe adresa ei de facebook,un prost sa posteze imaginea

E grotesc...Nu stiu care era legatura ei cu Anca Turcasiu dar,numai o minte bolnava,mult mai bolnava ca a ei a putut face aceasta fotografie...


miercuri, 14 iulie 2010

Fata draga...de ce?....

De dimineata sunt trista...Am cautat cu disperare un raspuns la acest gest...Dupa Angela Similea,Madalina era preferata mea.I-am cumparat toate discurile,am fost la concertele ei...Madalina este nasa nestiuta a copilului meu...Expresia "fata draga"mi-a intrat in vocabular...S-a stins,ducand cu ea misterul,lasandu-ne noua frumusetea acelor melodii... 

Superstitii

Cred ca nu e prima data cand abordez subiectul.Nu cred in ele si nici nu sunt o mare cunoscatoare in ale superstitiilor.Azi,vreau sa va povestesc o intamplare cat se poate de reala,petrecuta zilele trecute.
Sotul meu are "calitatea" de a fi un mare imprastiat.Tot timpul il auzi "Ilenuca,adeverinta aia...nu stii unde este''.La hartii e domeniul meu,sar in ajutor dar cand ma intreaba de nu stiu ce pila,patent...deja ma simt depasita.Zilele trecute vor sa plece la pescuit.Unde-s cheile de la masina veche?Se apuca a le cauta in bucatarie!!!Si ravaseste...ma apuc si eu pe hol,prin casa nimic...Ma duc jos si caut in masina noua,pe sub scaune....Parca le inghitise pamantul....Coboara resemnat la masina,timp in care mie imi vine in cap sa intorc un pahar...Auzisem eu ceva intamplari interesante despre acest obicei...Peste 5 minute cobor sa duc gunoiul...Cheile erau gasite,undeva unde ne uitasem amandoi de mai multe ori! O fi din cauza paharului ori nu,nu stiu...Bine ca le-a gasit!
Si, va mai spun ca au plecat la pescuit cu covorul din sufragerie pe masina pentru a-l duce la curatatorie.La iesirea din Iasi, Mada il intreaba "tata,dar asa departe e curatatoria?'' .Uitase cu desavarsire de covor...

Va doresc o zi plina de ganduri bune!

marți, 13 iulie 2010

Multumesc Elisa! Multumesc Mestere!

Elisa,multumesc pentru sfaturi! Mestere,fac cinste cu o bere!

Daruri

Nu cred sa fie pe lume om caruia sa nu-i placa a primi daruri asa cum nu cred a exista o varsta la care darurile sa te incante mai mult ori mai putin.Atunci cand primesc ceva ma bucur la fel de mult ca atunci cand daruiesc ceva.Am observat ca exista oameni care stiu sa daruiasca din toata fiinta lor,natural,firesc...
Am primit de-a lungul timpului multe,foarte multe daruri...N-as putea spune ca unul e mai frumos ca altul..n-am facut o clasificare a lor...Pentru mine si o vorba frumoasa,un zambet este un dar..depinde de context.La sfarsitul anului scolar,elevii mei de a 8 mi-au daruit o diploma si un album in care au adunat poze cu noi in cei 4 ani.Tare mult m-a bucurat darul acesta!
 
O alta intamplare legata de daruri s-a intamplat acum doua saptamani.Sotul meu face saptamanal drumul Iasi-Curtea de Arges.Un drum lung si extrem de obositor.Partea buna este ca imi viziteaza parintii saptamanal si asta pentru ei este un dar.Tata il asteapta in poarta si Emi ii umple bratele de tot felul de prajituri,placinte si alte nebunii..Iar el,cu ochii mari si mirati il intreaba ''TOATE ASTEA SUNT PENTRU MINE?!''De atunci ii gaseste pe amandoi la poarta fie ca-i ora 22-23.Il asteapta nerabdatori...

Si pentru ca vorbim de daruri,as vrea sa va daruiesc prieteni dragi un camp de flori,flori de musetel care sa va incante ochii,sa va bucure sufletul.

duminică, 11 iulie 2010

Sa fii om !

Vacanta inseamna pentru mine si timp berechet de a scotoci prin sertare,de a ordona,hartii,hartii stranse pe parcursul anului si aruncate intr-un loc anume din lipsa timpului.Asa se face ca am dat peste o felicitare primita de sotul meu acum trei ani cred,de la  clasa unde era diriginte....Era o perioada grea pentru el atunci,incoltit,haituit de colegi...Trebuia sa aplice regula ultimul venit primul plecat....dar n-a aplicat-o pentru ca nu era normal...Copii doar l-au simtit si i-au scris cateva randuri ce m-au facut sa plang si atunci si acum.M-am gandit sa redau aici intreaga poezie...e foarte frumoasa!


De poti sa nu-ti pierzi capul, cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina,
De poti, atunci cand toti te cred nedemn si rau
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine,
De poti s-astepti oricat fara sa-ti pierzi rabdarea,
De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti,
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,
De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta un tel
De poti sa nu cazi prada nici cand exasperarii,
Succesul si dezastrul sa le primesti la fel,
De rabzi, s-auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut,
De poti sa-ti vezi idealul distrus, si din ruine
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut,
De poti risca pe o carte, intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut,
Si-atunci, fara a scoate o vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput,
Si daca, corpul tau uzat si obosit
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strasnicia vointei tale si-astfel,
Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca,
De poti vorbi multimii, fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu Regii, fara a te-ngamfa,
De nici prietenii, nici dusmanii, nu pot vreun rau sa-ti faca
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta,
Si daca poti sa umpli minuta trecatoare
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii Tom,
Al tau va fi pamantul cu bucuriile-i toate,
Si ceea ce-i mai mult chiar, sa stii vei fi Un Om.
Va doresc o duminica linistita!

sâmbătă, 10 iulie 2010

Angela Similea la ceas aniversar

Ieri a implinit 62 de ani...Ii multumesc Danei pentru telefonul dat...
Sunt o angelista ! Ascult melodiile ei ....dintotdeauna.Imi plac versurile,muzica,tinuta scenica de exceptie.Am varsat multe lacrimi in adolescenta pentru acel ''Nu-mi lua iubirea daca pleci'',''Nostalgie"...Aveam chiar certitudinea ca poti " Sa mori de dragoste ranita''...Urmaream casetele ei,le cumparam cu rugaminti mari...

Apoi a disparut cumva din scena...Pana cand, s-a redescoperit alaturi de Ovidiu Komornic...''Am viata mea " si ''Suflet pierdut '' sunt ultimile doua piese in care din pacate m-am regasit.Azi am rufe de calcat...doar ascultand si cantand cu ea pot face acest lucru fara sa obosesc...E o ciudatenie ,poate!
Fiind sfarsit de saptamana ,va invit si pe voi sa ascultati,macar o piesa din repertoriul sau! Sa nu uit ieri a fost si ziua de nastere a Mirabelei Daurer si a Margaretei Paslaru..Dar eu sunt o angelista...


Vezi mai multe video din Muzica

vineri, 9 iulie 2010

Forrest..Forrest Gump

Aceste cuvinte mi-au rasunat in minte toata ziua...s-au lipit parca de mine si-mi tot vine sa le repet...
Nu sunt o cinefila...habar nu am de actori,actrite, filme...Ma uit la un film numai daca e fara violenta...si atat...Le si uit repede si titlul si actorii...asa sunt eu...Pot sa plang de-mi sare palaria si peste o luna...gata...

Asa se intampla ca aseara m-am decis sa aleg Forrest Gump...La ce vechime are e foarte posibil sa-l mai fi vazut dar,nu conteaza...L-am trait la intensitate maxima..mi-a placut atat de mult...Dupa atatea carti in care fericirea parca obosea,iata un film in care fericirea si iubirea sunt duse dincolo de moarte...Oare exista asemenea iubiri?Oare poate fi aceasta o poveste adevarata?Probabil ca da....

Daca nu l-ati vazut,e bine sa-l cautati...iar daca il stiti e timpul pentru o revedere cu Forrest Gump!

joi, 8 iulie 2010

Carti,multe carti...

   Am spus-o cred si cu alte ocazii ca timpul dedicat cititului niciodata nu mi-a ajuns.Cand eram eleva,mama considera ca invatatul e mai important decat cititul romanelor...In studentie cand veneam acasa,in vacanta,ma rugau sa stau cu ei la vorba,desi eu chiar nu sunt o vorbareata...Dupa ce m-am casatorit,a fost si mai complicat sa-mi gasesc timp pentru cartile mele dragi;copil,examene,treburi in casa...Daca nu citeam,asta nu insemna ca nu-mi cumparam carti.In limita bugetului ce-i drept,mi-am luat mereu o carticica pentru zile linistite.Cand eram eleva,ultimii bani de buzunar ii dadeam pe carti...Mai tineti minte acele pachete ce contineau 3-4 carti de umplutura..Eu ma gandeam ca nu le inteleg atunci,ca va veni o vreme cand ma vor ajuta...Carti proaste nu sunt,gandeam atunci....

    Daca m-ar urmari cineva in drumul meu zilnic spre scoala,ar ramane uimit de "foame"cu care privesc titlurile ce apar la chioscurile de ziare.Unora le citesc coperta,altele le cumpar...Le cumpar si le asez frumos in biblioteca...Acum,cand am scapat de grijile examenelor,cand pregatirea s-a terminat,cand in sfarsit sunt libera,fara program,fara ceas,am timp sa citesc...Ma culc seara citind,dimineata mai citesc un pic pana se trezesc baietii si,la amiaza mai prind ceva vreme...

   Am citit Amantul Doamnei Chatterley si nu m-am multumit cu asta.Am vazut si doua ecranizari ale romanului din 1991 si 2006...Prima parca mai reusita...
   Apoi am citit Bel Ami...Iata ce am gasit aici ''Ne nastem,crestem,suntem fericiti,asteptam,apoi murim. Adio!Barbat sau femeie,tu nu te vei mai intoarce pe pamant! Si totusi fiecare poarta in suflet dorinta fiebinte si cu neputinta de indeplinit a vesniciei,fiecare e un soi de univers in univers si fiecare se pierde curand fara urma in gunoiul semintelor noi.Plantele,dobitoacele,oamenii,stelele,luminile,toate se insufletesc apoi mor spre a se preschimba.Si niciodata o fiinta nu se mai intoarce musculita,om sau planeta!''.....
   Aseara am terminat ''Invitatie la vals! a lui Drumes...Cred ca am mai citit-o,dar ce conta...Si aici aceeasi fericire care te inalta si apoi....

Va doresc o zi linistita,plina de bucurii!

luni, 5 iulie 2010

La ce calitate are invatamantul.....

  Acesta este raspunsul dat de presedintele Romaniei la intrebarea fireasca a unei profesoare..."Cu ce sa-mi asigur casa,cu ce bani daca din acel salariu mic,ati mai luat 25%?"
El,marele om considera cadrele didactice vinovate de calitatea invatamantului? Pai cadrele didactice au ales programele? Cadrele didactice au inventat sistemul fraudulos si pagubos al variantelor la examenele nationale?Cadrele didactice au eliminat examenele de admitere la licee si facultati?Cadrele didactice au aprobat aparitia facultatilor in toate oraselele?
Eu i-as fi spus doar ca pestele de la cap se impute si i-as fi intors spatele...Daca tu presedintele ai aceasta parere despre dascali (si nu e prima data cand face afirmatii "destepte") daca tu nu-i respecti, atunci cine?
Nu fac si n-am facut niciodata politica...dar,acum acest om,m-a scos din sarite... Am reprezentat ptr el doar un vot ...
Stiti sa mai existe undeva in lume un asemenea presedinte?

sâmbătă, 3 iulie 2010

41 de ani....

Imi pun azi pe cap cununa 
Celor  41  de ani
Si in minte imi rasuna
Urarea de "La multi ani!"

De ma uit, mi-s frumusica
Anii nu m-au istovit.
Mi-s la fel de mititica
Nici un rid nu s-a ivit

Sunt o fiica fericita
Ca parintii ii traiesc
Zi de zi m-asteapta acasa,
Dupa mine ei tanjesc.


Sunt o mama fericita
Ca baiatul meu iubit
Creste bun,cinstit ,cuminte
Si in toate-i iscusit.


Sunt o sotie perfecta
Nu stresez,nu caut cearta...
Alung norii din priviri
Nu caut alte iubiri.


Sunt o profa ideala
Pun treiul cu-n zambet larg
Ma implic mereu in clasa
Si lucrul cu ei mi-i drag!



Sper ca v-am smuls un zambet cu tentativa mea de poezie,ca v-am transmis o parte din voia mea buna.Sunt un om obisnuit,nici mai bun nici mai rau...cu defecte si calitati...cu sperante,impliniri si dezamagiri.Ma straduiesc in fiecare zi  sa fiu mai buna....dar nu-mi iese mereu.
Va doresc o zi senina precum chipul meu!

joi, 1 iulie 2010

Zile bune,zile rele...

 Ultimile zile ,desi oficial sunt zile de vacanta ,au fost pline de evenimente,de munca...

Au inceput probele scrise la bac.Am fost chemata la supravegheat si,nu mica mi-a fost uimirea sa vad ca sunt singura prof din Iasi prezenta in centru;restul educatori,invatatori si prof din mediul rural.Am observat grija permanenta a comisiei de a avea personal.Cauza,plata aproape simbolica i-a facut pe multi sa zica pas la chemarea inspectoratului...Si aici,cu riscul de a supara pe mai multa lume,pot spune ca nu sunt de acord cu cei absenti.E adevarat 25 lei pe zi,  impozabili e putin...dar e mai mult decat nimic....3 zile de bac inseamna sa zicem 50 de lei in mana...painea pe o luna...E mai usor sa stai acasa sa te plangi....Va trebui sa intelegem ca trebuie sa facem ceva ptr a iesi din situatia asta....sa nu mai visam la milioane,sa ne multumim cu putin...

Ieri a fost proba de mate...Elevii pe care i-am pregatit s-au descurcat in mare masura...cel putin baietii vor lua peste noua...deja mi-au adus flori...Inca odata am ajuns la concluzia ca alegerea pe care o fac in clasa a
8 este extrem de importanta.Alegerea profilului mate -info ptr un copil ce nu "vede" matematica inseamna in final....lacrimi.

Tot ieri a fost ziua invatatorului dar,frumusetea acestei zile a fost uitata...Tin minte cum mama sarbatorea in fiecare an...Isi cumpara mereu ceva nou de imbracat si mergea cu drag la acele intalniri....Azi,nici macar in treacat n-am auzit sa-si fi amintit cineva...

Si tot ieri,furia apelor mi-a smuls lacrimi....Doamne de unde atat de multa apa?Mi-e mila de batranii aceia neputinciosi, mi-e mila de copiii ce se joaca in noroi...mi-e mila de cei ce nu au unde dormi...N-am  vazut nici premierul nici presedintele acolo printre oameni..Nu-i an electoral ca altfel...Dar am vazut armata,politia,administratia locala...bugetari ce au devenit paria societatii...ei erau acolo in ape cu saci in spinare, cu batrani in brate....

Va doresc o zi buna,lipsita de precipitatii!

joi, 24 iunie 2010

Diferente...

N-am facut niciodata diferente intre elevii mei...I-am tratat pe toti la fel,le-am zambit in egala masura la toti si i-am mustrat atunci cand era nevoie indiferent de nume sau statut social...Cred ca fiecare copil are ceva bun in el,singura problema este sa fie descoperita si valorificata acea parte buna.Am cautat sa sadesc in sufletul elevilor mei dorinta de a fi buni cu cei din jur,respectuosi,dorinta de a intinde o mana atunci cand cred ca cineva are nevoie de ea...Am sa va povestesc azi o banala intamplare....banala doar la prima vedere...

Admiterea la liceu presupune dupa cum bine stiti o completare a fiselor de optiuni,fise ce trebuie semnate de copil,parinte si diriginte.Am programat din sfert in sfert de ora cate un copil,am stat de vorba cu el,cu familia sa...mi-am spus parerea ,am ascultat-o pe a lor....Programul s-a decalat si,pe hol se strangeau elevi...ii vedeam cum se pupa si se imbratiseaza cand vin si cand pleaca,cum baietii dau noroc intre ei,le auzeam  rasul dar si cum se sfatuiau unul pe celalt...Mi-a placut acest comportament al lor....Deviza clasei "mereu impreuna" si-a pus amprenta ...Unul nu a plecat fara  sa-mi multumeasca pentru tot...lucruri marunte poate dar extrem de importante.

Aceeasi admitere dar la Colegiul Emil Racovita,unde a invatat Mada.Suntem inghesuiti toti intr-o clasa pentru intalnirea cu dnul director ,apoi despartiti pentru a completa fisele...Toti stau inerti in banci,incerc sa vorbesc cu cineva dar imi dau seama ca deranjez,mai zambesc putin poate  poate atmosfera se destinde.Ma las pagubasa si ma uit atent la elevi...Parca nu se cunosc,nu-si vorbesc,nici macar nu se saluta cand intra in clasa...Nu-mi place si vreau sa plec cat mai repede....am un profund sentiment de disconfort...Deviza lor "mereu uniti" n-a existat niciodata cu adevarat.

marți, 22 iunie 2010

Multumesc,Ela !

Viata mea oricum ar parea din exterior este extrem de agitata...deseori transform noptile in zi,renunt la TV si de vizite...aproape ca am uitat..Traiesc in aceasta lume a scolii care ce-i drept ma rasplateste ades cu clipe minunate...In jurul meu se perinda oameni minunati fara de care n-as putea finaliza nici unul dintre proiectele mele.Sunt oameni carora uit de multe ori sa le multumesc,sa le apreciez implicarea,cooperarea...Despre unul dintre acesti oameni am sa va povestesc azi...
Este tiza mea Elena,caruia eu cu drag ii spun Ela.Profesoara de limba romana,mai tanara decat mine cu cativa ani dar diferenta de varsta nu si-a pus nicum amprenta pe relatia noastra.In fiecare dimineata,impartim stirile zilei trecute,vorbim despre baietii nostri...deseori avem cearcane comparabile...Alex (baiatul ei) a facut febra,Madalin a tusit...de ale mamelor...Niciodata nu am auzit refuzand pe cineva...iar pe mine,pe mine m-a ajutat ca o sora...Stiam ca nu are timp pentru pregatire si totusi am incercat...Printre picaturi venea la Mada si,de fiecare data gasea pentru el cuvinte de incurajare...Mereu optimista,chiar daca uneori nici ea nu credea,ii spunea esti un copil bun,maine o sa faci mai mult...Si Mada a inceput sa creada ca poate lua si la romana o nota buna...A urmat o perioada in care mergea Mada la ea...si mergea cu mare drag deoarece locuieste langa targul de animale..Isi cumpara baiatul meu cativa pestisori si mergea cu ei la Doamna...Faza cea mai  socanta a fost atunci cand pe langa pestisori s-a dus la ea cu doua gaini sau rate si vreo 3 porumbei...Imaginati-va pe cati nu ar fi apucat criza...ea l-a adus cu masina acasa, ca avea baiatul greutate...A fost examenul..i-a dat telefon,s-a bucurat,a socotit alaturi de mine fiecare sutime...Cand i-am spus ca Mada a luat 9,75 a inceput sa planga...si eu alaturi de ea...sufletul ei bun mai castigase o batalie....Pentru toate acestea si pentru multe altele eu am simtit nevoia sa-ti spun simplu Multumesc, Ela!

luni, 21 iunie 2010

Pe carari de munte....

Pentru ultima zi de scoala am organizat o excursie la Sinaia.Cu un autocar plin ochi de copii cu varstele de la 10 la 15 ani,am pornit la drum...Am luat cu mine elevii claselor a 7,lasandu-i cumva suparati pe cei de a 8 dar,ce sa-i faci banii astia nu ajung doar de distractii....
Iata in  cateva imagini pe unde am umblat,cum ne-am distrat
Prima escala a fost la Roman unde am vizitat Catedrala Episcopala....n-o ratati daca aveti drum prin Roman


Urmatorul popas,Observatorul astronomic din Bacau...interesant,foarte interesant si educativ


Am trecut prin Onesti admirand monumentul lui EMINESCU si,de aici am mers intins pana la Sinaia,unde am fost cazati la pensiunea  Izvorul Rece.Aici conditii de nota 10,peste asteptarile copiilor
Seara discoteca,dans pana le-au cazut ochii...


Ziua a doua,am urcat cu telecabina la cota 1400.La 1400 erau 36 de grade...La intoarcere am simtit cum ma cuprinde o stare ciudata dar...mai aveam de  munca


Am vizitat,Manastire Sinaia si apoi Castelul Peles care ne-a cucerit prin luxul si frumusetea lui....



Franti de oboseala,am mancat ceva si toata lumea la somn...urma inca o seara de dans...unii s-au trezit dupa o ora doua...la mine a fost mai rau,cred ca am facut insolatie,sau am mancat ceva rau,nu stiu ca am vomitat si sufletul din mine...auzeam din cand in cand,mai incet ca-i este rau lui Doamna..Pe la miezul noptii mi-a disparut orice urma de durere si am intrat in actiunje,schimband-o pe colega mea care dadea semne de oboseala...Au dansat,apoi in camere au stat...cat au vrut cu conditia ca a doua zi dimineata sa fie in fata pensiunii...

Am plecat dimineata din Sinaia si primul popas a fost Manastirea Caraiman din Busteni...Am urcat cam 1-2 km dar nimeni n-a comentat....A meritat


Apoi,din nou la temperaturi inalte am urcat pana la Cetatea Rasnov...Era inchisa dar noi tot am urcat...
 
In autocar se dormea pe rupte..intinsi pe scaune,pe jos,in bratele unuia si altuia...
Asta pana la Bran unde i-am dus la Castelul Groazei apoi,tot pe taramul groazei i-am dus la un film 5D...Le-a zburat si somnul si oboseala......









Am vizitat Castelul Bran unde era o asa mare aglomeratie incat...toti erau grabiti...Nu prea au fost impresionati...Pelesul a ramas pe primul loc...
Apoi,incet incet am pornit spre casa....A trebuit fireste sa raspund de multe ori la intrebarea "cand mai facem o excursie?''

joi, 10 iunie 2010

Un banchet de nota 10 !

In fiecare an clasele a VIII-a isi sarbatoresc absolvirea cu un banchet ! Mereu este emotionant,frumos...dar anul acesta a fost decretat unul dintre cele mai frumoase banchete din istoria scolii.
In deschidere s-a cantat melodia Anii de scoala si apoi imnul clasei Asa-s prietenii..asta se intampla pe la orele 18...si am tinut-o tot asa pana la 4 dimineata....Cuvintele deseori sunt de prisos....
 
Sa inceapa distractiaaa!

miercuri, 9 iunie 2010

Ultima ora de dirigentie....



Sunt clipe in viata unui dascal ce nu pot fi rasplatite nici cu salarii de merit,nici cu gradatii...sunt clipele in care copiii iti rasplatesc,in felul lor,gandul bun si curat ....Ultima ora de dirigentie...adunati in sala de clasa,emotionati...nu vor sa se desparta nici de mama lor trecatoare nici de colegi...dar cu Maria sa timpul nimeni nu se pune...Ne amintim de clipele dragi noua,care din fericire n-au fost putine...Cate clase au avut emblema lor(radical din A),imnul lor(Asa-s prietenii),uniforma lor...? Cate clase au avut deviza lor "Mereu impreuna!"...Mi-am pus amprenta in tot ce am facut si ptr acest lucru ma iubesc....
Am facut poezii ptr fiecare din ei,am dat diplome....am ras si am plans impreuna....Sper sa-si aminteasca cu drag peste ani....

duminică, 23 mai 2010

Invitatie la Hadambu

Am vizitat biserici si mamanastiri din intreaga tara...am cautat frumosul din departari nebanuind ca,la 20km de casa mea se afla...raiul.Rupta parca de lume,ducandu-si traiul intr-o liniste perfecta,manastirea Hadambu m-a coplesit prin frumusetea ei...
Auzeam vorbindu-se despre ea dar,orice vorba bate realitatea.Daca veniti la Iasi,gasiti-va ragaz sa o vizitati!
 

joi, 20 mai 2010

Tara Elena!

Cu siguranta nu sunt singura care a auzit ca efectele crizei la noi sunt mai blande ca la altii,ca situatia noastra nu e ca cea a Greciei si ca singura asemanare cu Grecia ar fi ca suntem o tara...ELENA.Cu atat de multe Elene importante in viata ei,Romania a ajuns in pragul  dezastrului...Daca am fi la fel de inventivi in crearea locurilor de munca,in gasirea cailor de iesire din criza nu m-ar interesa cate minuni de Elene sunt acolo sus...
Maine ar trebui sa fie ziua nationala....Ziua Elenelor ! La multi ani!
Sa fiti fericite si implinite, sa va bucurati de linistea caminului vostru,de realizarile copiilor vostri!
Pentru mine,am aceleasi dorinte....sanatate pentru mine si pentru ai mei,putere de a trece peste o vara saraca,saraca...

luni, 10 mai 2010

Ziua Europei

In acest an scolar am postat foarte putine dintre activitatile desfasurate la scoala ,cu elevii mei.Ele au fost insa multe,complexe,si,unele dintre ele cu o mare incarcatura emotionala.Am sa va povestesc azi de ultima dintre ele.Pornind de la ideea ca daca n-am ce face imi fac singura de lucru,m-am gandit la un parteneriat educational intre scoala mea si doua scoli din mediul rural.O actiune inedita care nu prea stiam cum va iesi.Intamplarea face ca intr-o dimineata ,mergand spre scoala in urma unei eleve care stia despre proiect,sa aud cum"la noi la scoala vin niste tarani si le aratam...."Cuvintele ei mi-au confirmat ca poate sta in puterea mea sa schimb ceva...Si am reusit...Oraseni si tarani s-au imprietenit sub semnul Zilei Europei...Cea mai mare si importanta lectie primita de elevii mei a fost infrangerea de la concursul de cultura generala organizat...Cu orgoliul  ranit au descoperit ca suntem egali,suntem la fel,cu defecte  si calitati...

luni, 3 mai 2010

LA MULTI ANI SURIOARA!

Azi este ziua de nastere a Danei,fina,cumatra si prietena mea.Un ...trei in una care ii confera titlul de surioara gata oricand si oriunde sa te ajute,sa  te sustina.Ne leaga o prietenie de...15 ani cred,ani in care am trecut fiecare dintre noi prin momente unice,momente incarcate de emotie...Am ras si am plans impreuna,am dansat(mai mult ea),am cantat.Orice eveniment al vietii noastre a fost petrecut impreuna,ne-am sustinut asa cum ne-am priceput una pe alta.
Danilica,un sincer La multi ani !din partea noastra,sa ai parte numai de bucurii,fetele sa-ti bucure viitorul si sotul sa-ti ramana acelasi mare ajutor in ale calcatului...stii tu,fiecare cu norocul ei!

vineri, 30 aprilie 2010

Despre drepturi si dreptate

Privirea ei de animal hartuit m-a urmarit zilele acestea oriunde m-am dus...Am vazut-o iesind din cabinetul medical al scolii ,cu un vraf de ziare in mana."Am dat de belea" si incepe a-si depana povestea....

Am fost colege de catedra ani buni dar restrangerea de activitate din urma cu ceva ani ne-a despartit...si nu numai atat,i-a declansat tiroida,apoi alte si alte necazuri.Desi a ajuns la un liceu ,nu s-a impacat decat in aparenta cu situatia.Au urmat ani de operatii,tratamente si si-a revenit...pana zilele trecute cand,la ora de mate la clasa a 8 , a facut observatie unei eleve sa inchida revista cu obscenitati ce o avea in fata si sa scrie de la tabla."Hai fa,vino sa ma bati daca ai curaj!''...Acesta a fost raspunsul elevei...copilului care vine la scoala sa invete...S-a indreptat spre ea,i-a luat revista si a atins-o cu ea peste cap spunand ''Dobitoaco vrei sa-mi pierd painea din cauza ta?''
"Atat i-am spus" imi spune uitandu-se la mine dar parca nevazandu-ma...am impresia ca retraieste de fiecare data acele clipe incercand sa-si reaminteasca fiecare gest,fiecare cuvant....Eleva,nepoata unei persoane importante,eleva certata cu disciplina tare de tot,i-a facut plangere la medicina muncii ptr...agresiune verbala...De aici a inceput circul...a fost audiata de comisii peste comisii,trimisa sa faca 10 sedinte de psihiatrie,pusa in ipostaze umilitoare pentru ea si de altfel pentru oricine.Mi-a insirat un sir de boli de care nu se poate trata din cauza lipsei de bani...dar cea mai grea boala i se pare nepasarea celor din jur...colegi,elevi..s-a reintors la noi probabil cvautand la noi prietenia lasata in urma cu ceva ani...S-a intors dornica sa faca ceva pentru a ne apara si pe noi,dascalii...Noi trebuie sa suportam chiar toate magariile elevilor?Stim bine ca aceasta intamplare nu este singulara,asa cum stim ca intamplari de genul acesta se acopera cat se poate de mult..E rusinos sa spunem ca se intampla dar nu este rusinos sa suportam magariile copiilor si uneori ale parintilor...nu e rusinos sa ne imbolnavim....

marți, 27 aprilie 2010

Oameni si fapte

 






Cand elevii mei nu pricep ,le explic inca odata,ma gandesc la diverse metode..seara cand ma culc si dimineata cand ma scol...si e vorba de lectii si atat...Altii insa dau cu piciorul cuvantului "datorie" chiar si atunci cand e vorba de sanatate,de viata...Merg cu mama la medici si ma uit cum privesc varsta ei ca pe cea mai rea boala,ma uit la ei cum numai interventia,relatia,ii face sa se apropie,sa gandeasca o fractiune de secunda...Eu sa zicem ca am ceva relatii,ceva bani dar cine nu are?
Zilele trecute mama si-a condus pe ultimul drum sora..Asa cum a putut a ajuns la Brasov,a fost alaturi de familia ei.A fost cea mai necajita dintre surorile mamei..O stiam bolnava de inima dar,am primit de la verisoara mea un email care mi-a starnit furia,neputinta...ura .Mi-am permis sa-l arat tuturor pentru ca poate fi povestea trista a fiecaruia dintre noi...
"Am fost aseara in camera 316 in care a murit mama acum 3 zile ,apoi am vb cu asistentii medicali din spitalul judetean Brasov care au internat-o pe mama si care i-au pus branula.
Stii cum le tremurau picioarele?
Ca la examen...
Si mi-au zis ca mama a murit de celulita:)))
 Si cand i-am intrebat unde au operat-o pe mama ca tata mi-a adus pijamalele pline cu cheaguri mari de sange, mi-au zis: Pai nu stiti ca atunci cand se pune branula, uite asa tasneste sangele[ si arata ca o fantana arteziana] si asa a pierdut ea sange.
Nu pot sa cred ca s-a putut intampla asa ceva.
N-avea celulita.
Sunt trista.
Si-au batut joc crezand ca sunt ignoranta, dar eram asa de trista ca nu puteam sa ii contrazic si oricum mama nu mai invie.
Dar sa tii minte ca mama a murit din cauza ca a pierdut fff mult sange prin branula pusa gresit de asist. med in acel spital in Brasov, iar apoi au ignorat-o si au lasat-o in balta de sange pana a venit tata care i-a adus banane, ochelari si pijamale curate[ a lasat-o pe mana asistentilor 3 ore. ATAT A LIPSIT DE LANGA EA!!!!]. Branula i-o pusese la mana si sangele ii curgea pe dedesubt si mama nu avea cum sa vada.
Si la 2:16am a murit ca pierduse prea mult sange.
Pai pt un caine cand pateste ceva, vine televiziunea, pompierii, tot globul se minuneaza ca salveaza oamenii un animal, iar aici in Brasov, pe mama mea au lasat-o moara cu zile in balta de sange, ca ei faceau altceva atatea ore lasand-o nesupravegheata seara, NU NOAPTEA!!!!
Daca tata n-ar fi plecat de langa ea, ar fi vazut ca branula din bratul ei era defecta si curgea din ea sange ca dintr-un porc.
Stii cum erau pijamalele pe care mi le-a adus acasa?
Ca de la macelarie si cu cheaguri mari de sange.
Avea 72 de ani mama mea. Nu s-a schimbat la fata deloc si nu s-a invinetit si nu s-a intarit[ ca toti mortii] pt ca nu avea sange, asa ca era alba si moale de tot.
Pt ei era un pacient care a decedat la ora 2:16am, dar pt mine era unica mama.
Sa nu te internezi niciodata in spitalul judetean Brasov, ca mori cu zile, bine?"
 
Oare cum pot dormi acei oameni?

vineri, 23 aprilie 2010

Oameni si fapte se perinda prin fata mea,prin viata mea...Fiecare punandu-si amprenta...lasand o urma...Scriu rar gandindu-ma ca poate bucuriile si tristetile mele nu intereseaza pe nimeni...
La scoala ne pregatim intens de evaluarea nationala....mai mult eu decat elevii dar,asta nu mai este o noutate.Acasa, aceeasi dezordine...pusa la punct,aceeasi viteza cu care alerg de la birou la farfurii,aceleasi rate de care nu mai scap si, ici colo cate o veste: dosarul meu a fost aprobat, analizele mamei au iesit foarte bine...Cam acestia sunt parametrii in care curge viata mea zilnica.
E sfantul Gheorghe azi deci LA MULTI ANI! GINA,prietena mea virtuala...La multi ani fericiti tuturor celor care azi isi sarbatoresc ziua numelui!Sa fiti fericiti si sanatosi!

marți, 13 aprilie 2010

Navigand prin viata....

'' Dumnezeu ne-a înzestrat să navigăm prin tot felul de vânturi ale furtunii.
Vânturi ce aduc boli, tragedii, eşecuri şi dezamăgiri în viaţa noastră.
Noi putem să ne ridicăm mai presus de aceste furtuni.
Ţine minte, nu greutăţile vieţii ne doboară;
Ci cum ne descurcăm noi cu ele.''
De multe ori am spus ''NU MAI POT'' si totusi am mers mai departe repetand uneori greseli dureroase...Ne-am crezut dobarati de grja zilei de maine,de moartea unei fiinte dragi,de lipsa unui loc de munca...dar, de fiecare data ne ridicam,uitam,repetam...

luni, 12 aprilie 2010

Sfarsit tragic....

Fiecare dintre noi si-a aplecat zilele acestea urechea si privirea asupra tragediei din Rusia...Aseara,cu un ochi pe blog si cu unul la tv,priveam miile de oameni...cortegiul funerar...La un moment dat crainicul spune ca sotia presedintelui nu a fost adusa in tara..."ramasitele sale nu au fost identificate"....Atunci m-am ingrozit si m-am intrebat cu ce oare sa fi gresit aceasta femeie incat trupul sau sa fie imprastiat in cele 4 zari? M-am gandit cat de mici suntem si firavi si neputinciosi...M-am gandit ca degeaba ne impodobim trupul cu haine elegante sau cu haine second hand,cu bijuterii luxoase ori cumparate din bazar...suntem la fel...
Cora spunea ca o sperie moartea..Si pe mine....Probabil numai pe intelepti nu-i mai sperie...Sa aveti o zi reusita!

duminică, 11 aprilie 2010

Dosariada

   Dragii mei sper ca ati sarbatorit cum se cuvine Sfintele Sarbatori Pascale.Multumesc din suflet celor ce nu m-au uitat si mi-au lasat  gandul lor bun.Eu parca am fost pe alta lume...La indemnul unei prietene m-am gandit sa-mi depun dosarul pentru gradatie de merit.Pentru cei ce lucreaza in invatamant nu mai este nevoie sa explic ce inseamna si ce presupune acest dosar...pentru ceilalti pot spune doar ca mi-a venit ideea ca merit mai multi bani pentru munca prestata...Da banii..totul se reduce la ei...
M-am apucat asadar sa caut hartii...multe hartii care sa ateste ca in ultimii patru ani am facut tot felul de activitati : am scris carti si articole,am participat la sesiuni de comunicari ,simpozioane...am facut din toate cate ceva...In timp ce lucram eu asa cu mare spor sotului meu ii vine stralucita idee sa participe si el. Asta in traducere libera insemna sa mai fac un dosar si pentru el...
Asa ca in ultimile doua saptamani am trait inconjurata de hartii,am visat diplome,am facut noaptea zi...Si le-am terminat...vroiam sa le fac o poza dar asa bucuroasa am fost sa scap de ele incat le-am predat nepozate...
Saptamana aceasta a fost la Iasi Olimpiada nationala de matematica.Intre doua pauze am apucat sa mai vorbesc cu unul cu altul si,mi s-a transmis in cel mai prietenos mod ca e anul cel mai nepotrivit,ca nu am sanse etc...etc...Doar n-am sa plang acum...astept rezultatul oficial si la anul o iau de la capat...
O zi buna tuturor!

joi, 18 martie 2010

A reinceput sezonul!

   Nici nu stiti cat de dor imi era sa curat niste peste!Visam zi si noapte la solzii luciosi ce asteptau lama cutitului...Cred ca acesta e motivul durerilor mele de cap...Cand sotul imi  spune la telefon"ti-am lasat ceva pe balcon" ma gandeam "Da Doamne sa fie macar un pestisor acolo"...si erau...mama si cati erau...Am observat ca nu mi-am pierdut nici indemanarea de a-i curata si...nu mi-am uitat nici repertoriul de a-i descanta atunci cand sar din chiuveta murdarind in jurul lor cam tot ce mai era curat...
Fir intins!

marți, 16 martie 2010

19 ani....

Iata-ma din nou printre voi dupa o lunga perioada de absenta...Programul meu devenit incet ,incet, infernal,m-a transformat intr-un robot agitat,spectator in propia-i viata.Daca uneori intram sa vad ce ati mai scris voi,acum nici macar acest lucru nu l-am mai facut...


 In fiecare an imi propun sa-mi las timp si pentru mine,dar...
A fost 1 Martie,o zi plina de martisoare si flori.....4 Martie,ziua sotului meu,zi in care casa mi-a fost invadata de 30 de adolescenti dornici de distractie....6Martie petrecerea celor mari,o petrecere reusita dar extrem,extrem de obositoare pentru mine,gazda...8 Martie,intalnirea cu mamicile elevilor din clasa,agitatie,sa iasa totul asa cum trebuie....Ziua mea se termina frecvent in jurul orei 24...cad obosita..fara vise...fara iluzia ca as putea trai altfel...Durerile de cap enervante si siciitoare,m-au doborat duminica seara....am luat un pumn de medicamente desi stiu ca nu ele sunt solutia....
Acest sfarsit de saptamana ma gaseste la scoala unde si vineri si sambata sunt activitati importante,activitati care mi-au luat mult,mult timp pentru a le pregati...Sper sa iasa asa cum imi doresc...

Azi,nu este o zi obisnuita....Implinim 19 ani de casatorie...19 ani in care cu bune si rele am format un intreg...A trecut o viata de om...nu stiu cand...nu stiu cum...eu ma simt,cel putin acum,foarte...foarte departe de fata care in urma cu 19 ani,imbracata intr-un costum rosu ca focul,cu parul lung, in vant,spunea un DA hotarat...Privind in jurul meu vad ca am tot ce-mi doresc si,atunci ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de noi....
Va doresc o primavara frumoasa,mai putin capricioasa!

marți, 23 februarie 2010

Anotimpuri

M-am declarat mereu prietena iernii...Am bifat mereu zapada,gerul,chiar si viscolul...Mi-a placut complicitatea zilelor scurte si a noptilor lungi....Caldura caloriferului imi pare mai potrivita decat canicula unei zile de august...Si,cu toate acestea,in acest an m-am bucurat de sosirea primaverii...

Da,la Iasi a venit PRIMAVARA!Poate capricioasa,dar a venit..Si eu,m-am bucurat...am constientizat venirea ei...M-a bucurat caldura razelor de soare ce au invadat apartamentul... Parca am simtit iarna ca o grea povara in acest an..ma simt mai usoara acum,mai plina de energie...Cel mai important pentru mine este ca din iarna au iesit impreuna parintii mei...

luni, 22 februarie 2010

Meseria,bratara de aur...

Timpul meu liber este din ce in ce mai putin.Pana in mai cand are loc evaluarea nationala,alerg in permanenta intre scoala-casa si casa scoala.Numarul orelor in care stau cu creionul in mana a crescut considerabil dar,atata vreme cat sanatatea imi permite pot spune ca e ok.Incep sa se aglomereze si activitatile de la scoala pentru ca acum e perioada celor mai multe concursuri...,cercuri pedagogice,simpozioane....Asa cum am spus-o de multe,multe ori,aceasta meserie imi place si ce-i mai important cred ,mi se potriveste...
Oare cum e sa ai o meserie care iti place dar nu stii s-o practici?Sau o meserie pe care o practici dar nu-ti place?E inceput de saptamana,asa ca fie ca va place ori nu,treceti la munca...nu inainte de a va lua o mica portie de ras!
Luni dimineata, vidanjeorul se prezinta la ora 8 la slujba, imbracat la costum, frumos, cu cravata. Suna telefonul. O urgenta pe teren. S-a infuntat un canal. Vidanjeorul pleaca impreuna cu ajutorul sau
Vasile,ce cara lada cu scule.
Vidanjeorul se baga in canal, iese plin de rahat si zice lui Vasile:
-Cheia de 16! Ia aer in piept, se baga din nou.
Iese iara plin de rahat, abia rasuflind:
- Nu e buna, dami-o pe aia de 18!
Iara ia aer in piept, iar intra in canal.
Iese iar!
- Nu e buna! Cheia de 20!
Iese iar, abia mai rasuflind, cu rahatii curgand de pe el si ii zice ajutorului:
-Vezi ba, Vasile, daca n-o sa inveti meserie, toata viata ai sa cari lada aia cu scule!!!

marți, 16 februarie 2010

Poveste...

 Azi,va spun o poveste...o poveste reala care m-a impresionat...O poveste care poate deveni si o lectie de traducere a acelui te iubesc pe care uneori il auzim prea des...

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?!… nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!

duminică, 14 februarie 2010

Sfarsit de saptamana

Am avut parte de un sfarsit de saptamana obositor.Ore,peste ore,probleme peste probleme...
Vineri dimineata,cand sa plece la scoala,baietii mei au observat ca numarul de la masina era...furat.Ce sa faca cineva cu un numar de masina ,nu stiu..poate doar prostia sa fi impins la un gest asa necugetat.La politie s-a facut plangere dar...nu-i bine sa spui ca ai fost furat,risti sa astepti 2 saptamani pana se rezolva,asa ca spui ,sincer,ca l-ai pierdut si se rezolva,relativ repede...
Sambata m-a gasit la masa de lucru,amestecata printre formule si teoreme...
Nici ziua de duminica nu a fost altfel,numai ca...am avut parte de lacrimi...Doua dintre elevele mele au simtit nevoia sa se spovedeasca cum spun eu.Lipsa banilor,faptul ca parintii nu pot mai mult,grijile din familie nu le permit sa-si sarbatoreasca majoratul sau nici macar sa iasa in oras.Povesti triste,suflete tinere,obligate sa sufere...Lacrimi ce curg pe caietul de mate...Facem limite si,unii dintre ei au ajuns la...limita...
E totusi ziua indragostitilor si...sotul meu n-a uitat.Alaturi de o amenda incasata, mi-a adus un tort urias,cu un trandafir rosu si o zambiluta in ghiveci.Miroase a primavara,a iubire...
Sa aveti o saptamana frumoasa !

vineri, 12 februarie 2010

Campionii matematicii sunt din România

Acesta este titlul unui articol din ziarul Adevarul.L-am preluat aici,deoarece eu consider ca vorbim prea mult de hoti si prea putin de oamneii de valoare,promovam pe micul ecran fete gen Moni si multi incearca sa le imite.Ati stiut pana acum de acesti oameni deosebiti?Le-a retinut cineva numele?

"Profesorul Daniel Breaz din Alba Iulia este declarat matematicianul anului 2009 în lume, un elev din Baia Mare uimeste Europa la olimpiade, iar studenti români sunt apreciati la Harvard. Profesori renumiti în matematica sunt urmati îndeaproape de tineri cu performante extraordinare. Omer Cerrahoglu învata la 14 ani materia de liceu.

Tânarul profesor Daniel Breaz (35 de ani) din Alba Iulia este declarat de Universitatea din Kyoto cel mai bun matematician al anului 2009, în teoria geometrica a functiilor. „Se poate face performanta în România. Dar pentru asta este nevoie ca cercetarea sa primeasca mai multi bani. Este conditia fundamentala pentru ca oamenii care lucreaza în acest domeniu sa nu mai fie tentati sa plece în strainatate", a spus matematicianul care nu a vrut niciodata sa paraseasca România.


„Am avut aici toate conditiile pentru a face performanta. Îmi place ceea ce fac si voi continua sa sustin evolutia pozitiva a cercetarii românesti", a mai adaugat acesta.Ultima realizare a profesorului din Alba Iulia este obtinerea distinctiei de cel mai bun matematician din lume în „teoria geometrica a functiilor", pe anul 2009, acordata de Institutul de Cercetare pentru Stiinte Matematice din cadrul Universitatii Kyoto, Japonia.

Daniel Breaz va primi distinctia oferita de japonezi la 21 mai, la Osaka. „Premiul este acordat anual de universitatea nipona, pe baza unei selectii. Eu am fost nominalizat pentru anul 2009 si am si câstigat. În acest domeniu lucram aproximativ 4.500 de matematicieni", a spus profesorul universitar.

Universitatea din Kyoto este una dintre cele mai prestigioase institutii de învatamânt din lume situându-se pe locul 24 din cele 500 ale Clasamentului Shanghai. Nicio universitate româneasca nu se afla în acest top.

Cel mai bun student al Anului în America de Nord, desemnat de Liga Studentilor Români în Strainatate, este Corina Tarnita din Craiova, unul dintre cei mai buni doctoranzi în matematica la Departamentul de Matematica, Universitatea Harvard. Corina a absolvit, în 2006, cu Magna Cum Laudae. A continuat sa studieze matematica în cadrul unui masterat la aceeasi universitate. De anul trecut, ea este doctorand.

Anul trecut, elevii români s-au clasat pe locul trei în Europa la Olimpiada Internationala de Matematica, cu doua medalii de aur, doua de argint si doua de bronz. Madalina Persu, absolventa a clasei a XII-a la Liceul International de Informatica din Bucuresti, si Omer Cerrahoglu, absolvent al clasei a VIII-a la Colegiul National „Vasile Lucaciu" din Baia Mare, au obtinut câte o medalie de aur.

Performanta lui Omer Cerrahoglu este cu atât mai importanta, cu cât a fost obtinuta la 14 ani, vârsta participantilor de la acest concurs fiind de 18-19 ani.

Omer Cerrahoglu,Omer Cerrahoglu, un adolescent de 14 ani din Baia Mare, a reusit sa-si uimeasca profesorii cu performantele pe care le-a obtinut la matematica. O zi din viata tânarului înseamna în medie trei ore de matematica. „Am zile când sunt «prins» de câte o problema mai dificila si pot sa ajung sa lucrez câte sase ore numai ca s-o rezolv", a spus adolescentul.

Omer si-a impresionat colegii si profesorii la Olimpiada Internationala de Matematica de la Bremen, Germania, din 2009, când a concurat cu elevi de clasa a IX-a, el fiind în clasa a saptea. „A fost alegerea mea sa particip la o clasa superioara vârstei mele, dar ideea a fost de fapt a parintilor mei", a spus Omer. Ultimul concurs câstigat a fost saptamâna trecuta, olimpiada americana de matematica, unde a obtinut punctajul maxim.

Omer a fost invitat de doua licee din Bucuresti „International Computer High-School of Bucharest" si Colegiul National de Informatica „Tudor Vianu" sa le devina elev, dar a refuzat. De trei ani, adolescentul nu mai participa la orele de matematica de la clasa. El se pregateste cu un profesor de colegiu si studiaza deja materia de clasa a XI-a."

Nu stiu altii cum sunt dar eu,eu cand citesc asa ceva,simt ca traiesc...traiesc roamneste!

joi, 11 februarie 2010

Doneaza timp!

 

Fascinaţia oamenilor pentru droguri nu este un fenomen nou.Ceea ce apare ca noutate,este vârsta din ce în ce mai micǎ la care drogul devine o soluţie.
Alcool,tutun,cafea… mulţi nici nu mai le mai considerǎ droguri….şi totuşi,ele afecteazǎ comportamentul şi sǎnǎtatea copiilor.

Îi poţi cere unui copil sǎ nu mai fumeze atunci când pǎrinţii ,fraţii mai mari şi o bunǎ parte a prietenilor sǎi fumeazǎ?
Cu siguranţǎ poţi face ceva…Poţi gǎsi multe alte exemple de cunoscuţi care nu fumeazǎ…

Îi poţi cere unui copil sǎ nu ducǎ la gurǎ paharul cu alcool,chiar dacǎ acesta a fost umplut de tatǎl sǎu?
Acesta poate fi momentul în care nu mai eşti de acord cu pǎrintele,când ai şi tu ceva de spus..

Îi poţi cere unui copil sǎ nu-şi soarbǎ tacticos cafeaua imitându-şi mama?
Cu rǎbdare îi poţi explica cǎ pentru toate existǎ o vârstǎ,cǎ orice exces atrage necazuri,cǎ a imita nu înseamnǎ mereu idealul,cǎ sunt mult mai mulţi cei ce vor aprecia cǎ nu este consummator….

Dar,pentru toate acestea,ai nevoie de timp…
Timp sǎ observi schimbǎrile copilului de lângǎ tine…
Timp sa-i asculti implinirile,bucuriile dar şi neîmplinirile…
Timp sǎ aştepti pânǎ când va veni sǎ-ţi vorbeascǎ,sǎ-şi deschidǎ inima…

Pentru tine copile,a avut cineva timp?
Tu,pǎrinte,educator, ţi-ai fǎcut timp?