marți, 30 august 2011

Impas

   Am inceput scoala! In fiecare an sunt mai harnica decat colegii mei,pentru ca,in fiecare an am corigenti.Nu sunt rea la note dar, am niste limite de care nu pot sa trec, chiar daca inaintez in varsta. In mod normal,ar trebui sa fie mult mai multi corigenti dar...lumea nu se complica....
    De luni, am inceput sa fac pregatire cu cei care au binevoit sa vina la scoala.Pregatire....prea mult spus...incerc sa-i inteleg ca ei pe mine oricum nu ma inteleg....Nu stiu cei de clasa a 5a sa faca o adunare sau o scadere...La inmultire nu primesc ca raspuns decat un zambet tamp si un ''nu stiu eu de-astea" care ma termina...In timpul anului, unii au stat cuminti in banci,au scris fara sa priceapa o iota...altii, din contra mi-au scos sufletul din mine...
    Am stat de vorba cu parintii, sfatuindu-i sa-i transfere la o  scoala cu mai putine pretentii...
Vorbesc,argumentez si in final ajung la concluzia ca parintii au handicap cel putin egal cu al copiilor.
Si atunci ce sa fac? In cei 16 ani de profesorat n-am lasat niciun repetent....am gasit la fiecare ceva bun si am exploatat...dar acum...habar nu am ce sa fac....Mama,m-a sfatuit sa-i trec ca nu-mi iau ei locul...dar nu-i vorba despre asta...ar insemna sa-i ignor inca 3 ani,sa-i tratez ca pe niste obiecte,de la care sa nu cer nimic,niciodata....Acesti copii trebuie sa invete intr-un alt mediu...la o scoala ajutatoare...dar,la naiba i-am integrat pe toti, fara sa ne pese.Cum sa le vorbesc eu despre mediane si ortocentru cand ei sunt la stadiul de colorat un copac si o casa?
Daca ii las repetenti tot nu rezolv nimic...inca un an de purtat prin scoala...deja au tras prima tigara, vor strica alte colective si, de invatat tot nu vor invata.Am incercat sa lucrez cu fiecare in parte...degeaba,nu-mi ies decat peri albi,atat...
Nu stiu care-i solutia cea mai buna pentru ei, nu stiu cum ii pot ajuta desi imi doresc sincer acest lucru!

marți, 16 august 2011

Si tot pleaca......

   Sfarsitul de saptamana a fost o plimbare continua. Am fost la Rm.Sarat pentru a-i spune mamei, un "La multi ani!" life, cu tort si sampanie,gratare si spaghete Carbonera (cica sa slabesti).Duminica am schimbat ruta si ne-am intors prin Bacau, facand un popas de cateva ore la una din surorile sotului meu. Acolo am aflat noutatile...Am aflat cum nepoata mea preferata,arhitecta talentata a hotarat sa emigreze in Australia. Parintii imi povestesc tristi ca hotararea e luata...nimic nu-i mai poate intoarce...cu un sot inginer constructor si o fetita de un an, au ajuns la concluzia ca aici ptr ei soarele nu mai rasare.Un alt nepot,alsolvent de AC cu studiile facute in limba engleza,desi are aici un salariu bunicel,isi va lua sotia si vor pleca si ei in America....Aceeasi munca mult mai bine platita...acesta este raspunsul la intrebarea DE CE? Si,in fine, o alta  nepoata,proaspat absolventa de ISE,a ales Scotia.
Vestile au ajuns la mine toate in acelasi timp si mi s-a parut cam mult....Cine mai ramane acasa?Pe vremuri plecau tinerii de la sat la oras,acum isi parasesc tara fara sa priveasca inapoi.Sunt oameni capabili ,in educatia lor statul roman a investit dar nu va apuca sa culeaga roadele...
Cine sa-i opreasca pe acesti tineri? Vrea cineva acest lucru?

vineri, 12 august 2011

De ce?

Am citit dimineata un titlu ce mi-a atras atentia.Am citit intreg articolul despre marea gimnasta Caty Szabo gimnasta,mai mare decat mine cu un an,careia i-am tinut pumnii la fiecare saritura din concursuri, care m-a facut sa rad si sa plang de bucurie, care ,privind-o pe cea mai inalta treapta a podiumului,m-a facut mandra ca sunt romanca.Din pacate, ce am citit acum mi-a cam sters mandria de a fi romanca.
De ce este nevoie sa se intample asa? De ce uitam atat de repede? De ce un amarat de fotbalist de la o echipa mediocra castiga mii de euro si cei care merita cu adevarat acesti bani nu-i primesc niciodata? Oare vom intra candva in normalitate? Ca ea, multe valori romanesti isi duc traiul decent si deseori saracacios,purtand in suflet amintirea ca au castigat pentru Romania, ca imnul  si drapelul Romaniei au insemnat pentru ei,cei de atunci ,mai mult decat pentru ei, cei de acum.