vineri, 30 aprilie 2010

Despre drepturi si dreptate

Privirea ei de animal hartuit m-a urmarit zilele acestea oriunde m-am dus...Am vazut-o iesind din cabinetul medical al scolii ,cu un vraf de ziare in mana."Am dat de belea" si incepe a-si depana povestea....

Am fost colege de catedra ani buni dar restrangerea de activitate din urma cu ceva ani ne-a despartit...si nu numai atat,i-a declansat tiroida,apoi alte si alte necazuri.Desi a ajuns la un liceu ,nu s-a impacat decat in aparenta cu situatia.Au urmat ani de operatii,tratamente si si-a revenit...pana zilele trecute cand,la ora de mate la clasa a 8 , a facut observatie unei eleve sa inchida revista cu obscenitati ce o avea in fata si sa scrie de la tabla."Hai fa,vino sa ma bati daca ai curaj!''...Acesta a fost raspunsul elevei...copilului care vine la scoala sa invete...S-a indreptat spre ea,i-a luat revista si a atins-o cu ea peste cap spunand ''Dobitoaco vrei sa-mi pierd painea din cauza ta?''
"Atat i-am spus" imi spune uitandu-se la mine dar parca nevazandu-ma...am impresia ca retraieste de fiecare data acele clipe incercand sa-si reaminteasca fiecare gest,fiecare cuvant....Eleva,nepoata unei persoane importante,eleva certata cu disciplina tare de tot,i-a facut plangere la medicina muncii ptr...agresiune verbala...De aici a inceput circul...a fost audiata de comisii peste comisii,trimisa sa faca 10 sedinte de psihiatrie,pusa in ipostaze umilitoare pentru ea si de altfel pentru oricine.Mi-a insirat un sir de boli de care nu se poate trata din cauza lipsei de bani...dar cea mai grea boala i se pare nepasarea celor din jur...colegi,elevi..s-a reintors la noi probabil cvautand la noi prietenia lasata in urma cu ceva ani...S-a intors dornica sa faca ceva pentru a ne apara si pe noi,dascalii...Noi trebuie sa suportam chiar toate magariile elevilor?Stim bine ca aceasta intamplare nu este singulara,asa cum stim ca intamplari de genul acesta se acopera cat se poate de mult..E rusinos sa spunem ca se intampla dar nu este rusinos sa suportam magariile copiilor si uneori ale parintilor...nu e rusinos sa ne imbolnavim....

marți, 27 aprilie 2010

Oameni si fapte

 






Cand elevii mei nu pricep ,le explic inca odata,ma gandesc la diverse metode..seara cand ma culc si dimineata cand ma scol...si e vorba de lectii si atat...Altii insa dau cu piciorul cuvantului "datorie" chiar si atunci cand e vorba de sanatate,de viata...Merg cu mama la medici si ma uit cum privesc varsta ei ca pe cea mai rea boala,ma uit la ei cum numai interventia,relatia,ii face sa se apropie,sa gandeasca o fractiune de secunda...Eu sa zicem ca am ceva relatii,ceva bani dar cine nu are?
Zilele trecute mama si-a condus pe ultimul drum sora..Asa cum a putut a ajuns la Brasov,a fost alaturi de familia ei.A fost cea mai necajita dintre surorile mamei..O stiam bolnava de inima dar,am primit de la verisoara mea un email care mi-a starnit furia,neputinta...ura .Mi-am permis sa-l arat tuturor pentru ca poate fi povestea trista a fiecaruia dintre noi...
"Am fost aseara in camera 316 in care a murit mama acum 3 zile ,apoi am vb cu asistentii medicali din spitalul judetean Brasov care au internat-o pe mama si care i-au pus branula.
Stii cum le tremurau picioarele?
Ca la examen...
Si mi-au zis ca mama a murit de celulita:)))
 Si cand i-am intrebat unde au operat-o pe mama ca tata mi-a adus pijamalele pline cu cheaguri mari de sange, mi-au zis: Pai nu stiti ca atunci cand se pune branula, uite asa tasneste sangele[ si arata ca o fantana arteziana] si asa a pierdut ea sange.
Nu pot sa cred ca s-a putut intampla asa ceva.
N-avea celulita.
Sunt trista.
Si-au batut joc crezand ca sunt ignoranta, dar eram asa de trista ca nu puteam sa ii contrazic si oricum mama nu mai invie.
Dar sa tii minte ca mama a murit din cauza ca a pierdut fff mult sange prin branula pusa gresit de asist. med in acel spital in Brasov, iar apoi au ignorat-o si au lasat-o in balta de sange pana a venit tata care i-a adus banane, ochelari si pijamale curate[ a lasat-o pe mana asistentilor 3 ore. ATAT A LIPSIT DE LANGA EA!!!!]. Branula i-o pusese la mana si sangele ii curgea pe dedesubt si mama nu avea cum sa vada.
Si la 2:16am a murit ca pierduse prea mult sange.
Pai pt un caine cand pateste ceva, vine televiziunea, pompierii, tot globul se minuneaza ca salveaza oamenii un animal, iar aici in Brasov, pe mama mea au lasat-o moara cu zile in balta de sange, ca ei faceau altceva atatea ore lasand-o nesupravegheata seara, NU NOAPTEA!!!!
Daca tata n-ar fi plecat de langa ea, ar fi vazut ca branula din bratul ei era defecta si curgea din ea sange ca dintr-un porc.
Stii cum erau pijamalele pe care mi le-a adus acasa?
Ca de la macelarie si cu cheaguri mari de sange.
Avea 72 de ani mama mea. Nu s-a schimbat la fata deloc si nu s-a invinetit si nu s-a intarit[ ca toti mortii] pt ca nu avea sange, asa ca era alba si moale de tot.
Pt ei era un pacient care a decedat la ora 2:16am, dar pt mine era unica mama.
Sa nu te internezi niciodata in spitalul judetean Brasov, ca mori cu zile, bine?"
 
Oare cum pot dormi acei oameni?

vineri, 23 aprilie 2010

Oameni si fapte se perinda prin fata mea,prin viata mea...Fiecare punandu-si amprenta...lasand o urma...Scriu rar gandindu-ma ca poate bucuriile si tristetile mele nu intereseaza pe nimeni...
La scoala ne pregatim intens de evaluarea nationala....mai mult eu decat elevii dar,asta nu mai este o noutate.Acasa, aceeasi dezordine...pusa la punct,aceeasi viteza cu care alerg de la birou la farfurii,aceleasi rate de care nu mai scap si, ici colo cate o veste: dosarul meu a fost aprobat, analizele mamei au iesit foarte bine...Cam acestia sunt parametrii in care curge viata mea zilnica.
E sfantul Gheorghe azi deci LA MULTI ANI! GINA,prietena mea virtuala...La multi ani fericiti tuturor celor care azi isi sarbatoresc ziua numelui!Sa fiti fericiti si sanatosi!

marți, 13 aprilie 2010

Navigand prin viata....

'' Dumnezeu ne-a înzestrat să navigăm prin tot felul de vânturi ale furtunii.
Vânturi ce aduc boli, tragedii, eşecuri şi dezamăgiri în viaţa noastră.
Noi putem să ne ridicăm mai presus de aceste furtuni.
Ţine minte, nu greutăţile vieţii ne doboară;
Ci cum ne descurcăm noi cu ele.''
De multe ori am spus ''NU MAI POT'' si totusi am mers mai departe repetand uneori greseli dureroase...Ne-am crezut dobarati de grja zilei de maine,de moartea unei fiinte dragi,de lipsa unui loc de munca...dar, de fiecare data ne ridicam,uitam,repetam...

luni, 12 aprilie 2010

Sfarsit tragic....

Fiecare dintre noi si-a aplecat zilele acestea urechea si privirea asupra tragediei din Rusia...Aseara,cu un ochi pe blog si cu unul la tv,priveam miile de oameni...cortegiul funerar...La un moment dat crainicul spune ca sotia presedintelui nu a fost adusa in tara..."ramasitele sale nu au fost identificate"....Atunci m-am ingrozit si m-am intrebat cu ce oare sa fi gresit aceasta femeie incat trupul sau sa fie imprastiat in cele 4 zari? M-am gandit cat de mici suntem si firavi si neputinciosi...M-am gandit ca degeaba ne impodobim trupul cu haine elegante sau cu haine second hand,cu bijuterii luxoase ori cumparate din bazar...suntem la fel...
Cora spunea ca o sperie moartea..Si pe mine....Probabil numai pe intelepti nu-i mai sperie...Sa aveti o zi reusita!

duminică, 11 aprilie 2010

Dosariada

   Dragii mei sper ca ati sarbatorit cum se cuvine Sfintele Sarbatori Pascale.Multumesc din suflet celor ce nu m-au uitat si mi-au lasat  gandul lor bun.Eu parca am fost pe alta lume...La indemnul unei prietene m-am gandit sa-mi depun dosarul pentru gradatie de merit.Pentru cei ce lucreaza in invatamant nu mai este nevoie sa explic ce inseamna si ce presupune acest dosar...pentru ceilalti pot spune doar ca mi-a venit ideea ca merit mai multi bani pentru munca prestata...Da banii..totul se reduce la ei...
M-am apucat asadar sa caut hartii...multe hartii care sa ateste ca in ultimii patru ani am facut tot felul de activitati : am scris carti si articole,am participat la sesiuni de comunicari ,simpozioane...am facut din toate cate ceva...In timp ce lucram eu asa cu mare spor sotului meu ii vine stralucita idee sa participe si el. Asta in traducere libera insemna sa mai fac un dosar si pentru el...
Asa ca in ultimile doua saptamani am trait inconjurata de hartii,am visat diplome,am facut noaptea zi...Si le-am terminat...vroiam sa le fac o poza dar asa bucuroasa am fost sa scap de ele incat le-am predat nepozate...
Saptamana aceasta a fost la Iasi Olimpiada nationala de matematica.Intre doua pauze am apucat sa mai vorbesc cu unul cu altul si,mi s-a transmis in cel mai prietenos mod ca e anul cel mai nepotrivit,ca nu am sanse etc...etc...Doar n-am sa plang acum...astept rezultatul oficial si la anul o iau de la capat...
O zi buna tuturor!
http://vorbimromaneste.wordpress.com/