miercuri, 30 septembrie 2009

Sedinta cu parintii

Aseara am participat, in calitate de parinte,la sedinta cu parintii elevilor din clasa lui Mada. Prezenta impresionanta a fost remarcata si de dna diriginta.Au fost facute informatiile necesare si apoi s-a trecut la discutii libere.Un tatic o roaga pe dna diriginta sa tipe la copila lui,sa nu mai vina imbracata la scoala ca la bal,sa nu se mai macheze...De ce sa tipe diriginta?Tu parinte unde esti?Un altul o roaga in repetate randuri pe prof.sa-i impuna baiatului... sa se tunda!!!Oameni buni,deja incepusem sa ma voiesc pe scaun...Unde este autoritatea parintelui?Pai daca nu ma pot impune la tinuta,la tuns,atunci unde?Ce fac eu?Sau poate e mai usor de pasat asupra scolii responsabilitatea.Se ajunge incet,incet la note.Nu este prima data cand,o dna doctor a carei fetita are note destul de mici,aduce in discutie "bunatatea prof la note".Adica vezi Doamne,daca ai intrat la acest colegiu(fata ei n-a dat admitere,a venit dupa) trebuie sa ai privilegii,sa fii iertat si daca stii de 5 sa-ti puna 7-8 ca doar inveti la scoala de elita...In aparare i-a venit tatal altui elev slab,om cu functii importante,care spune"O sa vina elevul Niculae de la TG.Frumos si o sa le ia locul".Uimita dna dirig il intreaba:"il stiti pe elevul Niculae,venit de la Tg Frumos anul trecut?A venit la noi in clasa a VIII,a intrat la prima clasa in clasa a IX(adica a avut media de admitere in jur de 9,8) si,la testele initiale de anul acesta a luat singura nota de 10 la mate".Ei,m-am simtit razbunata! Acel domn,si toti ca el,a intrat in propria-i plasa.A fost redus la tacere cu propriile lui arme.
Pentru a nu stiu cata oara mi s-a confirmat ideea ca fiecare isi are copiii pe care ii merita!

duminică, 27 septembrie 2009

Cum trece vremea...

Stau si ma gandesc cand oare au trecut atatia ani...Parca ma vad in urma cu 14 ani cochetand cu intrebarea" sunt ori nu insarcinata" .Simt linistea serii cand am mers la primul control si am aflat ca,dupa 4 ani,vom fi trei...Mergeam de mana si ne faceam planuri.Nu ne-am planificat dar nici nu ne-am gandit ca n-ar fi cazul...Momentul potrivit nu ar fi fost niciodata.Atunci,Dumnezeu a hotarat pentru noi...Faceam naveta si dealul acela pe care-l urcam zi de zi era gimnastica mea...In luna august am dat concursul de titularizare si..l-am luat..La inceputul lui septembrie ne-am dat definitivatul si..l-am luat..Apoi,am asteptat sa apara minunea..Pe 29 septembrie seara,am fost operata...Cand am auzit:aveti un baiat! gandul mi-a zburat la sotul meu pe care il inebunisem cu" fetita noastra,Madalina".Am ramas cu Madalin!Se spune ca baietii seamana cu mamele...la mine trebuia sa fie exemplul care infirma regula...Singura asemanare este aceea ca plange la fel de usor ca si mine in rest...Dar nu conteaza...
Cand m-am intors acasa de la maternitate nu am gasit casa plina de flori sau lumini...Ma astepta doar mama....Dupa o saptamana am ramas singura, cu operatia,cu copilul ,cu casa...Nu mi-a fost usor..chiar pot spune ca nu mi-a fost usor deloc...Sotul meu a mai facut o facultate,timp in care au am stat acasa si am avut grija de tot si de toate...Cu copilul in brate sau pe picioare dadeam meditatii...am avut mereu noroc de copiii buni si intelegatori,copiii care m-au iubit..Ei,elevii erau aproape singurii ce-mi deschideau usa...Nimeni nu s-a gandit ca as putea sa fiu obosita,ca poate o noapte as vrea sa dorm si eu,fara sa ma trezesc...Si daca azi,dupa 14 ani,inca mai plang cand scriu aceste amintiri inseamna ca m-au durut...m-au durut atat de mult incat fiecare celula a organismului meu a refuzat pana si gandul unui al doilea copil... M-am bucurat de zambetul copilului meu..I-am daruit ce si cum m-am priceput eu mai bine iubirea,caldura...Dupa trei ani m-am reintors la scoala..A inceput o noua perioada grea.A fost perioada bonelor,a gradinitelor de stat si private..Doamne cand ma gandesc!
La 4 ani a inceput sa mearga la pescuit cu sotul meu.Aveam nevoie de timp pentru a invata ptr gradul II...Deja era altceva...Apoi anii au trecut parca mai usor.A venit scoala....Azi este elev in clasa a VIII,este mai inalt decat mine si pot spune ca ma mandresc cu el.A meritat tot efortul depus...a trecut..

joi, 24 septembrie 2009

Ziua de ieri

Ieri a fost una din acele zile in care,daca ai sti ce te asteapta mai bine te-ai inchide in casa.A plutit in aer un iz de scandal, de cea mai buna calitate.Am inceput-o cu ai mei elevi care si-au verificat taria pumnului,"asa in joaca"...apoi si-au exersat lacrimile.Apoi au inceput colegii:ba ca elevul x nu vrea sa faca parte din echipa scolii si eu trebuie sa-l oblig,ba ca nu-i mai sufera ca s-au obraznicit,ba ca nu mai invata...Apoi a aparut in sfarsit colega de arte plastice caruia evident nu-i convenea orarul...Am ajuns acasa cu dureri de inima...Pe drum insa,soferii trec pe rosu,vanzatorii au fie probleme cu marfa fie cu lipsa clientilor..adica nimeni nu-i multumit.Acasa,incerc ca de fiecare data sa ma calmez...refac orarul,sun la parinti,fac mancare...Pantalonii de 1 mil de lei ai lui Mada se arata in fata-mi rupti si atunci explodez ca o bomba...Trebuie sa ma intalnesc cu o colega careia ii pocesc si numele si prenumele(imi zice :nu va mai chinuiti ca n-o nimeriti nicicum) ..Imi mai trebui o placuta in mana cu "stresata"....Ma intorc acasa gandindu-ma la raportul pret calitate..asa in general...Pe drum alte cunostinte care evident nu au servici,nu au bani,nu au...sperante.Atat de multa energie negativa am strans ieri incat azi presimt ca o voi oferi.Sa auzim de bine!

luni, 21 septembrie 2009

Sa invatam a conjuga verbul "a iubi"...

Nu stiu daca titlul e bine ales...Mesajul este insa acesta:sa nu uitam sa iubim...Iubirea nu trebuie sa apartina doar trecutului sau viitorului ci mai ales prezentului.
Sfarsitul de saptamana m-a gasit la Piatra Neamt.O minunata poveste de iubire a condus la o nunta de vis...o nunta in care iubirea a fost cuvantul de ordine,iubirea s-a vazut asa cum este ea sincera si frumoasa...Protagonistii si-au inceput povestea in clasa a X-a...si-au luat iubirea cu ei apoi la Cluj unde au urmat cursurile facultatii de automatizari si calculatoare...9 ani de prietenie si iubire...si se priveau parca atunci se vedeau prima data...In timpul petrecerii,pe un ecran s-au derulat poze cu ei,mici,mici..apoi premianti,apoi...impreuna...Sa dea Dumnezeu fiecaruia dintre noi iubirea si puterea de a iubi...

miercuri, 16 septembrie 2009

Racii

Nu doresc a va vorbi despre raci ca zodie ci despre raci adevarati,raci ce mi-au aparut in fata ochilor urati si vii intr-o dimineata de septembrie...
Baietii mei s-au pregatit cu responsabilitate ptr ultimul pescuit al acestei veri.Deja se vedeau in plasa cu un mare salau(cel putin unul...),visau sa stea pe balta doua zile...Au infruntat noaptea rece de toamna si dimineata...mi-au batut la usa.Mada mi-a dat sacul,l-am rasturnat in chiuveta si am inceput sa ...tip.Chiuveta s-a umplut de raci vii de toate dimensiunile si urati...Doamne ce urati!Am decretat: eu de astia nu ma ating!Faceti ce stiti cu ei,ca eu vomit numai cand ii vad.Eu vorbeam serios dar ei radeau de se prapadeau.Asa vii cum erau s-au scaldat in frumoasa mea oala(pe care am spalat-o mai apoi cu trei randuri de solutii) pana s-au inrosit...Apoi a inceput selectarea partilor buna...Spre surprinderea mea Mada a mancat...eu nu....Stiu ca sunt niste delicatese dar eu nu pot si pace!

marți, 15 septembrie 2009

La prima ora a diminetii

La prima ora a diminetii,cand mi-am aruncat ochii pe balcon,le-am zarit.Mi-au zambit si mi-au spus "Buna dimineata"si eu,la randu-mi fac la fel.Va doresc o zi frumoasa!

luni, 14 septembrie 2009

Rasfatata din nou!

Este septembrie! A inceput scoala si,aceeasi emotie ma cuprinde an de an...O parte din mine vibreaza atunci cand ies la careu...O bucurie aproape inexplicabila ma cuprinde atunci cand ma apropii de ei,de elevii mei...Zambetul cu care ma intampina,seninul privirilor lor este ca o binecuvantare.Imi asteapta reactiile,imi sorb cuvintele,asteapta cuminti raspunsuri,imi sar de gat spunandu-mi la ureche"ce dor mi-a fost de dumneavoastra"...Cat despre flori..ce sa mai zic... Dragii mei colegi,prieteni,scoala a inceput pentru fiecare dintre noi pentru ca, suntem fie mamici,tatici,bunici,elevi,studenti sau cadre didactice.Pentru fiecare dintre noi ziua de azi inseamna ceva. Dati-mi voie sa va daruiesc tuturor cate o floare,sa va urez un an plin de realizari,sa aveti puterea sa treceti peste greutati si sa va bucurati la maxim de fiecare reusita!

vineri, 11 septembrie 2009

In sfarsit !

Poate unii dintre voi au crezut ca lenea a pus stapanire pe mine,altii poate au crezut ca am abandonat blogosfera...Adevarul este ca,asa cum mi se intampla la inceputul fiecarui an sunt intr-o permanenta trecere de la scoala,la bucatarie,la cumparaturi...Am nevoie de timp pentru conserve(apropo, de ramaneti fara castraveti acri de Revelion,stati linistiti,am pus eu pentru toata lumea),pentru orar,pentru a cumpara rechizite si ceva haine,pentru "rumegarea" schimbarilor ce se produc in programele scolare....
Astazi am fost la Consfatuire.Stateam cuminti si ascultam cum si ce s-a hotarat.Abia azi,a aparut metodologia de desfasurare a admiterii in clasa a IX,admitere de care sunt direct legata atat ca parinte cat si ca diriginte.Va fi de fapt o evaluare,cu subiect national,din materia celor patru ani.Corectarea se face la fel ca la tezele cu subiect unic in scoala, de catre profesorii scolii.Eu consideram ca de fapt asta era singura hiba a tezelor,dar...Macar acum,in al 12- lea ceas stim ce ne asteapta.E mai usor decat la vechea capacitate deoarece nu se mai da istorie /geografie.Sa vedem acum dificultatea subiectelor.
Cam asa stau lucrurile dragii mei.Sa auzim de bine!Va las sa-mi admirati capodoperele!!!

joi, 3 septembrie 2009

Bursa ca o rusine !?

Pe timpul primilor ani de studentie nu puteam primi bursa sociala deoarece,parintii mei depaseau acel plafon impus de lege.In anul 4 si 5 am luat insa bursa de merit care nu-mi aduc aminte sa fi fost consistenta dar,a fost.Sotului meu i-au murit ambii parinti dupa doua saptamani de la inceperea anulI de facultate.A luat 5 ani de zile bursa de orfan.Suna urat si mai ales trist...Dar acest lucru nu l-a impiedicat sa mearga mai departe,sa ma cucereasca,sa termine cu media 10 anii 4 si 5,sa urmeze sectia de "cercetare si invatamant universitar"...Tin minte chiar cum din bursa de pe vara ne-am luat prima masina de spalat automatica.A fost de pomina faptul ca am luat bursa si la master,un semestru ce-i drept, deoarece terminasem primul semestru cu 10 si asta in conditiile in care am facut masterul in urma cu 3 ani(adica aveam salariu,gradul I...).Mereu bursa a fost...binevenita...Toate acestea mi-au venit in minte azi dupa ce am stat de vorba cu mama unei eleve...
"Doamna diriginta imi este atat de rusine sa va intreb dar totusi o fac...Stiti,singurul nostru venit este alocatia fetitei...Sotul meu se pricepe la reparatii de frigidere,masini de spalat..aveam o firma pe care insa am inchis-o de teama impozitelor...As vrea sa fac cerere ptr obtinerea unei burse ptr fata dar ea se impotriveste.Spunem ca o facem de rusinea clasei..."Undeva in spatele ochelarilor ii citesc lacrimile... Fetita invata bine si e una din 'inimoasele"clasei mele.De ce sa fie rusinos sa ai o bursa?De ce sa fie rusinos sa ceri ajutor atunci cand ai nevoie?De ce ar rade altii?Am sfatuit-o sa mearga mai departe si va avea din partea mea tot sprijinul..Poate ca si aici e o chestiune de educatie.

miercuri, 2 septembrie 2009

Revedere...

Ne-am regasit in holul scolii..ne-am imbratisat si am depanat amintiri de vacanta.Sunt aici la scoala de 11 ani,intru in al 12...Ani in care multi s-au perindat dar,un nucleu a ramas mereu acelasi,nucleu format in mare parte din femei,femei care isi indeplinesc cu onoare atat rolul de cadru didactic cat si pe cel de sotie si mama.Am sarbatorit in micuta noastra cancelarie zile de nastere,iesiri la pensie,casatorii si...ne-am plans mortii.Umar ptr umar....
Dupa euforia revederii,cand trecutul isi spusese povestea,au inceput intrebarile...CE ne asteapta?Nimic bun,spun cei mai multi dintre noi.Cele 10 zile de concediu fara plata,ideea lor,ii strivesc pe unii dintre noi..si nu sunt vorbe goale.Eu,mai am si alte surse de venit,nu foarte mari dar,ma descurc...multi dintre colegii mei insa nu..inca mai poarta in plina vara ghete,ca nu sunt bani de pantofi,umbla disperati dupa giranti la banci..Incearca fiecare sa se descurce cum poate,cat mai decent...ptr unii insa cureau statea demult la ultima gaura...Se vehicula ideea ca trebuie sa plece din partea noastra dorinta de a intra in concediu fara plata,sa cerem noi acest lucru si ei sa spuna ca ii intelegem..Nu cred ca va fi posibil acest lucru..Cum sa-ti semnezi cererea la concediu fara plata cand tu nu ai ce pune pe masa?
Urmaream aseara pe Realitatea cum liderul nostru de sindicat dnul Izvoranu era pur si simplu bataia de joc a emisiunii...Si,atunci cand liderii tai nu te mai reprezinta,va asigur ca nu mai exista nici macar speranta.
http://vorbimromaneste.wordpress.com/