marți, 31 martie 2009

S-a terminat...

Dupa cinci ore si ceva de sedinta, in care am analizat cu atentie fiecare hartiuta,fiecare diploma, fiecare gest, s-a tras linia si s-a adunat.Am trecut fiecare dintre noi de la emotie la iritare, de la liniste la agitatie,de la uimire la indiferenta...resemnare.Din aceasta incercare am iesit invingatoare...cine stie ce va mai fi?

Cu capul plecat,colega mea a iesit din sala de sedinta,demna dar neimpacata cu finalul...fiecare spera,fiecare avea impresia ca a facut ceva important,ca a lasat ceva in urma...Imi pare rau de ea..dar...sunt convinsa ca va gasi o portita...

As dori sa va multumesc tuturor pentru incurajarile pe care mi le-ati oferit,pentru faptul ca v-am simtit aproape pe voi, prieteni virtuali si reali,familia dar si copii care au fost neasteptat de implicati in aceasta problema.Am primit mii de inimioare aseara de la ei si "va iubim doamna","ce bine ca nu plecati doamna noastra draga"...La ora de religie elevii clasei la care sunt diriginta au refuzat sa scrie...o ora au spus in cor rugaciuni pentru ...doamna..Si doamna se intoarce azi la ei cu inima plina de iubire!

sâmbătă, 28 martie 2009

Ganduri de sambata seara..

"Aminteste-ti sa petreci ceva timp cu persoanele iubite,pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate"

In alta ordine de idei,luni se finalizeaza "dosariada" mea...Ne vom analiza munca,implinirile si esecurile si vom hotari...Incerc sa ma detasez, sa-mi pastrez calmul sa realizez ca orice ar fi nu-i decat un sfarsit sau un nou inceput...dar,stiu ca nu va fi usor sa trec prin acea sedinta,stiu...

In rest nu pot spune decat ca "vorbim prea mult, iubim prea rar,uram prea des" si ca "am invata cum sa ne construim existenta dar nu si cum sa ne faurim o viata"...mai avem timp...O seara linistita, prieteni dragi!

joi, 26 martie 2009

Uniformele scolare

Aseara,ne-am adunat parinti,elevi si dascali sa stabilim introducerea uniformei scolare in scoala.Suntem cu totii de acord ca in evaluarea unei tinere domnisoare,nu trebuie sa intervina frumusetea buricului sau...S-a dezbatut problema diferentelor sociale,a nevoii de aparteneta la un grup...S-au spus fraze frumoase si...pompoase...Mamicile si-au adus aminte ce bine la statea cu uniformele in scoli si, cat de restrictiva era purtarea acestora...candva.Aceleasi mamici isi conduc dimineata copii spre scoala ii vad cum arata(pe unii desigur),ii vad ca au parul in 10 culori, ca ghiozdanul e o poseta si,in urechi numarul cerceilor e mai mare decat numarul orelor din orar....

O renumita firma de confectii a venit cu modele de uniforme.Frumoase, moderne,atragatoare... Copii au ales o uniforma foarte asemanatoare vechilor uniforme...Pretul lor era peste puterile multora,asa ca,s-a renuntat, s-au facut alte planuri, alte discutii...Pe undeva, discutii inutile, gandind ca fetele nu vor mai purta sarafane in fiecare zi,baietii nu vor veni la camasa si la cravata zilnic..iar noi,ca scoala nu-i vom putea constrange sa o faca..

E foarte greu sa strangi latul( de orice natura ar fi acesta) dupa asa mult timp de ...libertate.Poate se gandeste dna ministra si la acest aspect...ca idei vad ca are...muuuulte.

O zi excelenta!

miercuri, 25 martie 2009

Ziua Politiei

Astazi este ziua Politiei ! Sa nu va faceti iluzii ca este una din datele pe care le tin minte,nu,nici vorba.Am descoperit-o intamplator.Cand zic politist ma gandesc la amenzi sau la bancuri.Mai inseamna si altceva? Iata cateva bancuri:

"Un muncitor, tanar, sanatos, casatorit de 3 ani, are 4 copii si sta la etajul 1. La parter sta un politist casatorit de 11 ani, dar fara copii. La un moment dat, politistul de la parter il intreaba pe muncitorul de la 1:

- Mai vecine, esti casatorit de 3 ani si ai deja 4 copii? Noi suntem casatoriti de atata timp, dar nu reusim sa facem copii. Nu ai un sfat pentru mine?

- Simplu. Iti trebuie doar un sapun si o matura.

- Da ??? Bine, un sapun si o matura. Mai departe?

- Diseara, cand te intorci de la serviciu, o bagi pe nevasta-ta sub dus si o speli cu sapunul de sus pana jos...

- Asa.... De sus pana jos. Si apoi?

- Apoi ........bati cu matura in tavan si cobor imediat

"La o sectie de politie este adusa o "infractoare" care a trecut pe rosu.Politistul de serviciu incepe interogatoriul:- Numele?- Camelia X.- Varsta?- 28 de ani.- Ocupatia?- Invatatoare.Politistul se ridica de la masa, zambeste fericit si ii spune:- Minunat! Am asteptat aceasta ocazie o viata intreaga. Acum va asezati pe scaunul acesta si scrieti de 500 de ori, cu o caligrafie perfecta:"Daca semaforul este rosu, trecerea este interzisa!"(pe mine m-ar pune sa scriu teorema lui Pitagora)

"O tanara doamna opreste masina in fata semaforului, la rosu. Se aprinde galben - doamna sta pe loc, verde - doamna iarasi sta. Se aprinde rosu, din urma, fac semnal celelalte masini. De ea se apropie un politist care o intreaba:- Doamna doreste alta culoare???

Doi politisti gasesc trei grenade intr-o groapa. 1:ce ne facem cu ele? 2:ne ducem la sectie. 1:si daca explodeaza una pe drum? 2:spunem ca am gasit doar doua!!!

O zi buna,fara incidente in trafic!

marți, 24 martie 2009

Vreau sa fiu..nemuritoare!

Da, stiu sunt egoista! Vreau prea mult , vreau imposibilul si, totusi mi-as dori sa fiu nemuritoare...In fiecare seara,oricat de tarziu ar fi,traiesc cu senzatia ca am mai taiat o zi din cele cate-mi sunt sortite...si-mi pare rau ca trec...trec asa repede.
Lucrez zilnic cu infinitul dar,viata mea este finita..ca si bucuriile si necazurile si zilele cu soare... Da, mi-as dori sa fiu nemuritoare,pentru ca iubesc fiecare clipa...imi place viata chiar si atunci cand durerile de cap ma doboara(atunci ma bucur ca sunt..finite),imi place tot ce fac, tot ce ma inconjoara...Ma bucur ca toti ai mei traiesc...ca-i pot auzi la celalat capat al firului atunci cand simt nevoia...Ma bucur de zambet si lacrima, de copil de sot, de prieten...

As dori sa opresc evolutia si sa ramana totul asa,ca azi....Sa nu ajung ca trupul sa-mi fie mistuit de boli,sa nu aud acel fatidic"aveti...nu stiu ce boala".Nu cred intr-o alta viata...Pentru mine e una singura si as dori s-o pastrez.....mult,mult...

Daca veti rade de randurile mele...tot am reusit ceva....daca doriti si voi sa fiti nemuritori....macar nu sunt singura...Pana una alta, sa mai traim o zi...sa ne-o umplem cu tot ce ne place si sa speram...

luni, 23 martie 2009

De ce am parasit provincia ?

Parintii nu mi-au insuflat niciodata ideea parasirii locurilor natale.Visul lor,mai ales al mamei,era ca eu sa fac o facultate...Apoi, cum o vrea Dzeu...De ce nu m-am intors acolo,in sistemul care m-a format,la oamenii in fata carora merita sa-ti scoti palaria chiar daca sunt niste profesori de provincie? De ce am preferat sa"framant noroaiele Moldovei"un an de zile cat am facut naveta ,cand acasa ma astepta un post caldut?...Nu stiu...nici macar nu pot spune ca am facut-o din ambitie...A fost o alegere copilareasca de genul"nu vom sta nici cu ai mei,nici cu ai tai", apoi a mai fost si garsoniera pe care cu foarte mult noroc am cumparat-o in anul trei de facultate....Cert este ca, desi nu mi-a fost usor,m-am incrancenat sa izbutesc.Mama spunea ca pentru ei,ca parinti, va fi greu sa ne stie departe dar, pentru copilul nostru va fi bine sa creasca intr-un centru universitar.Eu stiu cate avantaje iti poate oferi marele oras....?
Acolo,la Ramnicu Sarat se facea scoala! Altfel cum sa-mi explic ca toti colegii mei de generatie au izbutit in marele orase?Toti au plecat de acasa....Tinerii au plecat pentru o viata mai buna in metropole...Acasa au ramas parintii si amintirile noastre...

sâmbătă, 21 martie 2009

Concursuri,concursuri

Azi,am participat la un concurs interjudetean. Am "pazit"elevii si apoi am intrat la corectat.Desi fac treaba asta de ceva ani,azi a fost ceva special. Un baietel de clasa a patra,frumos foc si smecher pe deasupra, a inceput mai frate sa planga dupa o ora, de-i sarea camasa pe el.Suspina si spunea"nu stiu nimic,nu stiu nimic".Am incercat sa-l incurajez,l-am trimis la baie sa se spele..degeaba.Era rosu ca un rac si lacrimile-i curgeau fara numar.Venise din Bacau..era departe de ai sai si,miza concursului s-a dovedit a fi prea grea pentru umerii lui fragezi.La un moment dat imi zice:eu dau lucrarea.O iau si,in secunda urmatoare,mi-o cere inapoi. In final o preda si eu,ma ocup de lipit celelalte lucrari fara sa -i mai dau importanta.Cand ajung in fata ,el,cu o carte mare,groasa si veche de Jules Vernes citea profund si linistit.Urmarea cu degetelul lui mic, rand dupa rand si parea impacat...
Matematica il tradase azi dar,rapid si-a gasit un refugiu in lectura. Poate ar trebui si noi, cei mari sa invatam din gestul lui, sa ne gasim alinarea in lucruri marunte, sa nu ne mai inversunam sa doboram zi de zi numai cei mai inalti munti.
Va doresc un sfarsit de saptamana minunat si linistit...Afara e chiar primavara!

vineri, 20 martie 2009

Bicicleta

Nu mai stiu exact ce varsta aveam cand parintii mi-au daruit o bicicleta.Poate eram in clasa a sasea sau a saptea.Era un Pegas Camping alb si elegant care m-a fermecat din prima.Cu aceasta bicicleta intram in gasca celor care aveau desigur si,care se considerau atunci a fi la moda....Asa erau timpurile fara MP3, MP4, casti, placi...cu biciclete,role,chitari...

Tata a fost cel care mi-a indrumat prima plimbare. Am cazut,m-am ridicat si am invatat.Impreuna cu alte doua prietene si vecine,care aveau acelasi tip de bicicleta doar ca erau portocalii,plecam seara la plimbare.In spatele nostru sigur se mai prindeau si cativa baieti cu semicursierele si...distractia era gata.Radeam,ne intreceam,ne opream cateva clipe pentru odihna si apoi plecam din nou.Era frumos,foarte frumos....Incerc sa-mi amintesc daca le-am multumit parintilor vreodata pentru acea bicicleta,dar nu mai stiu...

In anii de liceu,bicicleta ma ducea la una din bancile din fata Gradinii Publice...Ce straniu suna acest nume azi...!Acolo ne intalneam ,colegi de clasa, si puteam la punct majoratele sau temele...Si atunci era frumos...Daca zambesc si azi cand povestesc inseamna ca eram fericita, foarte fericita atunci...

Cu timpul, mi-am parasit bicicleta...Nu mai dadea bine..eram mare...S-a asternut praful pe ea si uitarea...Am adus-o si la Iasi, cu gandul de a mai merge..si de la Iasi a ajuns la tara,la Piatra....

Am ramas cu amintirile si cu recunostinta permanenta parintilor mei care mi-au daruit o copilarie si o adolescenta minunata......

joi, 19 martie 2009

Pot spune ca am avut noroc!

Ieri, a fost ziua platitului de facturi.Cum majoritatea sunt scadente in jurul datei de 20 ale lunii,am hotarat ca e timpul.Asa ca, dupa ore m-am urcat frumusel intr-un autobuz supraaglomerat (urasc aglomeratia!)si am pornit.M-am oprit peste tot si, cu stoicism am stat la cozi,la ghisee,am manuit bani si carduri ..ca o profesionista.Dupa ce-am terminat,m-am intors pe jos acasa.Am intrat in cateva magazine si culmea am sesizat ca n-am nevoie de nimic...M-am uitat si atat.

In final am intrat intr-un supermarket,apropiat de casa cu gandul de a mai cumpara ceva de mancare.Linistita,am pus in cos ce mi-a trebuit,nu foarte multe,am mai stat la o ultima coada si,gata, acasa cu mine.In fata magazinului un basarabean vindea scrumbii si, cum baietii mei sunt amatori de asa ceva,il rog pe dnul respectiv sa-mi puna si mie cateva.Dau sa platesc si....n-am cu ce!Portofelul meu nu foarte bogat in bani dar cu buletin,permis auto, carduri si ceva facturi nu era de gasit.Am rascolit in geanta inutil!Am cautat in sacosa cu gandul ca l-am aruncat acolo...Degeaba...Ma uitam prostita si nu-mi venea sa cred.M-am intors la ghiseu.Totul era linistit...Vanzatoarea scana plictisita articol,dupa articol,s-a uitat la mine....si atat.Mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o,fara prea mari sperante.Raspunsul ei,mi-a luminat fata:"L-AM DUS LA IN FORMATII!"OFFF! Am scapat basma curata!

Oare cum sa-mi explic acest gest de neatentie?Varsta, oboseala....

marți, 17 martie 2009

DE CE MINTIM?

Zilele acestea,am descoperit total întâmplǎtor,uşurinţa cu care unii copii îşi mint pǎrinţii.”Am luat 6” când de fapt luase 3; nu are dna timp sa-mi treaca notele în carnet…
Sigur sunt minciuni nevinovate ati putea crede dar,poate acesta este doar începutul unui lung lanţ de minciuni.Au în faţǎ o viaţǎ în care minciuna poate fi ridicatǎ la rang de virtute.Si, atunci,mǎ gândesc cand începem sǎ minţim ? De ce minţim?
Mintim de nevoie, mintim de placere..suntem mintiti mereu. Dar oare putem sa ne permitem sa spunem adevarul si numai adevarul ?
Mintim pentru ca suntem lasi? Mintim ca sa ne simtim mai bine? Oare nu cumva minciunile ascund slabiciunile noastre, nu cumva atunci cand nu stim ce vrem de la viata ne ascundem si ne pierdem in minciuni ?
Minţim pentru că ne e frică de consecinţele adevărului, minţim pentru a ne ascunde păcatele noastre. Minţim pentru că suntem egoişti . Minţim pentru că n-avem credinţă că Dumnezeu poate să aşeze lucrurile mai bine prin Adevăr decât putem noi prin minciună. Minţim pentru că e mai comod….
As putea continua mult si bine cu aceste intrebari dar...v-as minti daca v-as spune ca am mult timp liber!

luni, 16 martie 2009

Cateva amintiri de acum 18 ani....

Posted by Picasa

AZI IMPLINIM 18 ANI DE CASNICIE...

Au trecut 18 ani din clipa în care , de bunǎvoie şi nesilitǎ de nimeni am spus : DA...un DA pentru o viaţǎ…un DA spus din toatǎ inima mea plinǎ de iubire, spus cu inocenţa vârstei de 22 de ani neîmplinţi, dar,în acelaşi timp,cu certitudinea cǎ este rǎspunsul corect al unei probleme existenţiale.
În toţi aceşti ani,cuvântul de ordine al cǎsniciei noastre a fost MUNCA.Ne-am dovedit a fi doi oameni dispuşi sǎ conjuge verbul “a munci” la toate timpurile şi “în “ toate modurile.Am muncit fizic şi intelectual pânǎ la limita epuizǎrii dar,azi, nu regret nimic…Am muncit pentru a ne plǎti garsoniera, apoi pentru a ne cumpa un apartament cu douǎ camera şi,în final cel cu trei camera în care locuim azi…Am muncit pentru renovarea cǎsuţei de lângǎ Piatra Neamţ, casa în care s-a nǎscut soţul meu…Am muncit pentru maşinǎ,pentru maşini cum de altfel am muncit pentru fiecare dintre lucrurile ce azi mǎ înconjoarǎ cu drag în liniştitul meu cǎmin.Am muncit, renunţând fǎrǎ regrete la plimbǎri în strǎinate,la distracţii prin restaurante scumpe, la haine de lux.N-am renunţat niciodatǎ însǎ la sǎrbǎtorirea zilelor noastre de naştere, la acest intim 16 martie…
18 ani în care ne-am completat reciproc într-un mod discret,abia perceptibil pentru cei din exterior.Ne-am ajutat şi ne-am sprijinit aşa cum ne-am priceput mai bine…cu mintea şi cu sufletul.Cǎsnicia noastrǎ s-a bazat pe respect, prietenie şi iubire.
Îmi doresc încǎ mulţi,mulţi ani fericiţi împreunǎ…Sǎ ne bucurǎm împreunǎ de realizǎrile noastre şi ale copilului nostru.Vom imparti bucuria acestei zile intre noi trei, asa cum impartim zi de zi bucuriile si necazurile.
Si,pentru a incheia intr-o nota optimista,pot spune ca sunt majora in ale casniciei , adica pot da sfaturi....

vineri, 13 martie 2009

Dorinte implinite ....prea tarziu

Cred ca fiecare dintre noi si-a dorit cu ardoare ceva anume...ceva doar pentru el, doar pentru sufletul lui...
Poate ne-am dorit in anii copilariei o carte...prea scumpa pentru banii parintilor,prea scumpa pentru economiile noastre.Ne-am culcat seara cu gandul la ea si ne-am promis solemn"cand voi avea bani, a mea va fi"...si bani am avut dar, eram prea matura pentru acea carte...

In anii adolescentei poate ne-am dorit o rochie mulata sau poate niste pantofi foarte inalti....Erau lucruri mult mai importante in care trebuia investit asa ca am asteptat...La un moment dat au fost bani dar,picioarele umflate nu mai primeau pantofii eleganti iar kilogramele in plus nu se asortau cu rochia asa ca...am renuntat...

Mi-am dorit cu incrancenare un anumit loc de munca,intr-un loc anume.Eram ,in urma cu 15 ani,in stare sa fac orice.Am invatat, am dat concursuri peste concursuri.... Trebuia sa ma astept...Seara de seara imi aranjam in gand reintoarcerea, ma gandeam la cat de frumos va fi.....Acum,peste 15 ani ar putea exista posibilitatea indeplinirii acestui vis...Dar, am constatat ca nu-mi mai doresc atat de mult...e prea tarziu....Mi-am facut radacini in alta parte, am in jurul meu oameni de care mi-e greu sa ma despart....

Afara ninge ca-n povesti...Cu fulgi uriasi...Ne-am dorit toata iarna o asemenea ninsoare....Acum, e martie... a venit prea tarziu

joi, 12 martie 2009

La timpuri noi, legi noi,pentru oameni vechi

Peste tot auzi numai de criterii de evaluare, criterii de salarizare si nu mai stiu de care.Sunt de acord:salariul trebuie sa fie proportional cu munca depusa.Problema este ca unele dintre aceste criterii sunt de-a dreptul fantastice.De exemplu, salariul meu va fi mult mai mare daca dovedesc ca pot preda matematica ( si chiar sa fac acest lucru) intr-o limba de circulatie:engleza sau franceza. Amuzant nu?Intrebarile mele sunt:
  • cui sa predau matematica in franceza cand elevii mei abia de inteleg cand le vorbesc in romana?
  • cine imi da mie atestat (probabil ca e nevoie)?oare nu poate fi cumparat?
  • daca stiam eu sa predau in franceza mai eram la ora asta in tara?
  • cum poti cere unui om care, are gradul I,vechime foarte mare, deci salariu mare,sa faca acest lucru?(stim foarte bine ca pe vremea comunista,limbile straine nu erau la mare cautare si majoritatea profesorilor actuali cam atunci s-au format)

Un alt criteriu ar fi notele sau ce vor fi ele acordate de parinti...Si aici sunt de acord dar,imi pare irealizabil.Parca vad ca iar apar comitete peste comitete, responsabili....si , in final un mare nimic.

Traiesc cu impresia ca cineva iar a visat ceva si acel ceva se doreste a deveni lege.Ca eleva, am fost in fiecare an, generatie de sacrificiu...Se pare ca si ca profesor am aceeasi soarta;am fost primii care n-am mai primit repartitie, am ocupat in urma unui concurs de titularizare dat la disciplina matematica( am fost a 6-a din 200 de participanti) un post de profesor educator la o Casa de Copiii si am constatat ca matematica o faceau altii acolo, desi am rezultatele pe care le am nu am voie sa ma transfer la un liceu (asta e chiar cea mai mare porcarie) si poate vor mai fi si altele.

Sa nu ma intelegeti gresit!Daca e nevoie, la cate am invatat pana acum invat foarte bine si o limba straina iar despre parerile parintilor despre mine pot spune ca sunt excelente...Deci,nu ma plang...am doar impresia ca se pierde esenta..atat

miercuri, 11 martie 2009

Sa nu uitam ca totusi sunt un RAC

Dupa o perioada in care toate mi-au mers ca pe roate din toate punctele de vedere,perioada in care am fost pot spune in lumina reflectoarelor,a venit iata perioada de regres...Perioada in care ma retrag in spatele cortinei si imi fac procese de constiinta.Aceasta perioada a inceput prin raceala asta urata care,pentru prima data m-a oprit sa merg la scoala.A urmat apoi telefonul acasa, la parinti unde am aflat ca tata se simte rau, a cazut, nu-l mai tin picioarele si mama se gandeste disperata la o pareza ....e greu, tare greu, pentru amandoi....Azi, cine stie ce s-o mai intampla...Sper doar ca aceasta perioada sa nu dureze mult...in rest stiu ca trebuie sa trec si peste astea.

luni, 9 martie 2009

HAPCIU !

Da, presimt ca acesta va fi cuvantul cheie al urmatoarelor zile.Am racit asa cum nu am reusit toate iarna desi, spre mahnirea mamei m-am incapatanat sa-mi pun caciula pe cap.Imi curge nasul, imi curg ochii...imi vine sa-mi strig fericirea pe strazi! Se pare ca cineva, cand mi-a daruit o floare,mi-a daruit si un virus ca altfel nu-mi pot explica.

Singurul lucru care ma consoleaza sunt niste amintiri legate de profesorul de limba rusa care-mi spunea:"ala-i om ce raceste primavara, ca iarna raceste toata lumea! "

Deci, sunt un om,un om racit...Stimati prieteni virtuali aveti grija azi cu cel 40 de pahare...in rest,o zi buna!

vineri, 6 martie 2009

IATA SI CATEVA POZE

A fost o sarbatoare in adevaratul sens al cuvantului.Pot spune,fara lipsa de modestie,ca mi-a iesit si de aceasta data!O seara frumoasa!

Pregatiri pentru ziua mamei

Cand sunt in clasele mici,copii accepta cu mare placere sa pregateasca un program dedicat mamelor.Invata poezii,cantecele,dansuri.Adica,de bine de rau,tu , ca profesor diriginte,ai cu ce iesi din impas.Ei,dar ce ne facem cand suntem in clasa a 7 si mai sus?E rusinos sa spui poezii,e rusinos sa canti,mai ales in fata mamei.Si totusi eu tin la aceasta intalnire dintre mama-copil-diriginte.Tin la acea clipa de sinceritate si la acea lacrima de recunostinta(din partea elevului)si de iubire (din partea mamei).Asa ca.....mi-am pus mintea la munca.
Prima etapa a fost CONVINGEREA.Nu vrem,nu putem,nu are rost.Atat de multe NU-uri spuse rapid incat renuntarea era foarte aproape....Apoi, ca la orice activitate,incet, incet au aparut.Bun cu 20 din 26 pornim la drum! Ideea ce mi-a venit anul acesta este de a le provoca pe mame la derularea unor amintiri.In prima faza,voi derula,imagini vechi,cu ele si puii lor cand aveau 3-4 ani....Vom da timpul inapoi ,cu iubire si blandete(extrem de greu am reusit sa strang aceste poze).
In partea a doua,va urma o...evaluare a mamelor ,adica am pregatit mai multe intrebari si prin tragere la sorti vor raspunde la una din ele.Acestea sunt intrebarile la care m-am gandit:
  • CARE ESTE CEA MAI FRUMOASA SURPRIZA PE CARE V-A FACUT-O FIUL/FIICA DUMNEAVOASTRA?
  • VA MAI AMINTITI CINE A HOTARAT NUMELE COPILULUI DUMNEAVOASTRA?
  • CARE A FOST CEA MAI NEPLACUTA IZPRAVA A COPILULUI DUMNEAVOASTRA?
  • CAND I-ATI SPUS ULTIMA DATA COPILULUI DUMNEAVOASTRA”TE IUBESC?”
  • VA MAI AMINTITI CUM PRONUNTA COPILUL DUMNEAVOASTRA ANUMITE CUVINTE CAND ERA MIC?
  • CREDETI CA VA SEAMANA FIUL/FIICA DUMNEAVOASTRA?
  • DACA ATI PUTEA SCHIMBA IN RELATIA DUMNEAVOASTRA CU FIUL/FIICA CEVA ,CE ATI SCHIMBA?
  • CAND L-ATI AJUTAT LA TEME ULTIMA DATA PE COPILUL DUMNEAVOASTRA?
  • DACA ATI AVEA MAI MULTE POSIBILITATI MATERIALE ATI INVESTI MAI MULT IN EDUCATIA COPILULUI DUMNEAVOASTRA? CUM?
  • CONSIDERATI CA-SI SUNTETI PRIETEN COPILULUI DUMNEAVOASTRA?
  • CUMM ATI REACTIONA DACA ATI AFLA CA FIUL/FIICA DUMNEAVOASTRA FUMEAZA/SE DROGHEAZA?
  • APLICATI DES ZICALA”BATAIA E RUPTA DIN RAI?”
  • CAND SUNTETI SUPARATA SI TRISTA GASITI IN COPILUL DUMNEAVOASTRA O MANGAIERE?
  • ATI TRAIT VREODATA CU SENTIMENTUL CA NU SUNTETI O MAMA BUNA?
  • CREDETI CA FIUL/FIICA DUMNEAVOASTRA VA MINTE?
  • CE VISE AVETI PENTRU COPILUL DUMNEAVOASTRA?
  • CONSIDERATI CA SCOALA/DIRIGINTA POATE SUPLINI DRAGOSTEA UNUI PARINTE?
  • CREDETI CA DRAGOSTEA UNUI SINGUR PARINTE ESTE SUFICIENTA PENTRU DEZVOLTAREA FRUMOASA A UNUI COPIL?

In final,vor primi diplome si flori din partea copiilor si,un tort urias pe care sta mare scris:UN 10 PENTRU MAMA!

Nu vreau sa-i uit pe cei ce au mamele departe...Si, din pacate sunt multi la mine in clasa.Au refuzat participarea dar,le-m spus ca,macar pentru cateva ore voi fi mama lor.Si au acceptat.Eu i-am numit Puternicii clasei.Si cred ca ma intelegeti de ce.
Cu acestea in cap si suflet astept orele 17 cu emotie. Sper sa-mi iasa asa cum imi doresc!Voi reveni cu poze!

joi, 5 martie 2009

PERLA ZILEI

Mama isi aduce ieri dimineata copilul de clasa I la scoala.Pe hol, il mai intreaba inca odata :
-Deci, ce litera este asta?
-Morcov mare de tipar mama!
Voi ati invatat litera asta? Va doresc o zi perfecta!

miercuri, 4 martie 2009

CINE-I NASCUT IN MARTIE,SA SE RIDICE SUS!

Azi, e zi de sarbatoare in casa mea.Sotul meu implineste 41 de primaveri! La multi ani dragul meu!
Mi-a tinut cativa ani buni teoria lui "nimic nu conteaza,in afara de iubire, de suflet"si azi, imi insusesc aceasta teoria...
M-a invatat ca orice problema are o rezolvare ....rapida sau nu,corecta sau nu,dar exista.Nimeni nu l-a auzit sa spuna ca exista problema de mate grea.Nu,....toate sunt niste....banalitati evidente, chiar daca se gandeste la ele ore intregi.Despre problemele din viata de zi cu zi spune la fel.La el totul are o rezolvare si, cunoscandu-i firea a devenit un fel de ajutor pentru toti:"domn' profesor", s-a stricat masina, curge un robinet,am nevoie de masina sau orice el ajuta, rezolva,fara comentarii.

Fire extrem de creativa si muncitoare in acelasi timp,mi-a demonstrat ca din nimic, poti construi orice, ca greutatile vietii nu sunt pentru a ne opri ci pentru a ne cali, pentru a deveni mai puternici.

Mi-a daruit cele mai nastrusnice cadouri:de la bijuterii pana la ...un manz.(Da, stiu eu pe cineva care va rade mult cand va citi ).Fiind un mare iubitor de animale a cautat mereu un loc unde sa-si creasca prietenele necuvantatoare.Multa munca si foarte multi bani a investit in aceasta sa zicem pasiune.Dar, eu ,i-am respectat-o.

Pentru toate acestea si pentru multe,multe altele,ii multumesc, si ii doresc ani multi si fericiti plini de bucurii si liniste!

marți, 3 martie 2009

Tranzitivitatea

Tranzitivitatea este o proprietate a unor relatii matematice.De exemplu, relatia de egalitate este tranzitiva pentru ca ,daca a=b si b= c,atunci si a=c. Ieri,in timp ce pregateam niste lucrari,ma gandeam ce s-ar intampla daca relatia de prietenie ar fi tranzitiva.Va imaginati?Eu sunt prieten cu tine, tu esti prieten cu el , atunci oligatoriu eu sunt prieten cu el.
Ce ar insemna acest lucru?Pai,pana la urma am fi toti prieteni.Oriunde ne-am intoarce am zari un umar pe care ne-am putea sprijini,un zambet ce ne-ar lumina fata,un sfat demn de luat in consideratie...Am fi o lume mai buna,mai pasnica,mai linistita...

Desigur aceasta este o simpla teorie,gandita la un ceas de noapte...O teorie irealizabila,imposibil de pus in practica.Nici macar relatia de amicitie nu poate fi tranzitiva dar prietenia...Deseori prietenia , ca si iubirea de altfel, implica doar un ...a si un b....Cand apare un...c deja ceva nu mai merge.

In speranta ca filozofelile mele nu v-au necajit, va doresc o zi frumoasa!

luni, 2 martie 2009

Primavara

Sa fie oare primavara cel mai iubit anotimp? Sa fie oare firul de ghiocel ata de puternic incat sa trezeasca la viata intreaga natura? Sa fie oare martisorul atat de ambitios incat sa uneasca cu snurul sau mii de prietenii? Se pare ca da...