joi, 31 decembrie 2009

Bunatati de la Elite alaturi de un calduros "La multi ani!"

Asa cum va spuneam ieri dragii mei am robotit toata ziulica.Am facut tot ce mi-am propus si,fara sa fiu prea modesta,pot spune ca mi-au iesit ca la carte unele,ca la mama acasa altele.Sa inceapa ospatul:
salata din piept de pui cu sos de portocale
salata cu scrumbie sarata
kek aperitiv
RACITURA DE CURCAN
FRIPTURA DE SOMN PE "PAT" DE LEGUME
Sa nu credeti acum ca eu fac asemenea minuni in fiecare zi..Nu..odata-n an...
Pentru ca e ultima postare din 2009 dati-mi voie sa va urez un 2010 linistit,sa fiti sanatosi,sa va pastrati locurile de munca,sa va bucurati de reusitele copiilor vostri .La multi ani!

miercuri, 30 decembrie 2009

Ziua de bucatareala

Acum trebuia sa fiu pe drum spre Vatra Dornei.Schiuri,muzica,agitatie.Am zis pas si,iata-ma gazda Revelionului.Azi e ziua cu multa agitatie in bucatarie.Am in cap multe minuni sa vad ce iese.Promit sa fac pe ici pe colo cate o poza sa vedeti ce harnicuta sunt.Pupici si spor la preagatiri!

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Respect

Exista clipe in care simti ca te scufunzi si exista clipe in care parca ai aripi.Exista vorbe care te doboara si exista vorbe care te ajuta sa speri.Dar,mai ales, exista oameni care pur si simplu ti-au intins o mana,care aproape fara sa-si dea seama au fost pentru tine modele.Sunt oameni care trec prin viata ta,punandu-si amprenta asupra gandurilor si faptelor tale,apoi se retrag discret,asa cum au si venit.Acestor oameni merita ca macar in pragul marilor sarbatori sa le amintim ca nu i-am dat uitarii,ca au ramas in viata noastra.
Eu vreau sa va vorbesc astazi despre doi oameni care mi-au marcat cariera profesionala intr-un mod pe care ei cu siguranta nici nu-l banuiesc.Dintre zecile de profesori in fata carora m-am asezat sa-i ascult,sa le inteleg spusele,doar doi,un domn si o doamna,au ramas pentru totdeauna in sufletul meu.Nu le voi da numele...aproape ca nu conteaza,sunt cadre universitare,cu multe titluri,cu minti ascutite si deschise.Despre domnul profesor am scris in postarea "Domnului profesor,cu recunostinta",despre doamna profesoara,am sa va spun astazi cateva ganduri...
Firava la trup,mereu eleganta si aranjata, rece si distanta,tinea un curs impecabil.Nu avea nevoie de hartiute,de carti,era mereu pregatita.Nu suporta invatatul pe de rost si mai ales lipsa bunului simt.Cand era cazul, scotea din geanta-i frumoasa mereu o batista noua.Ma uitam fascinata la ea din prima banca si ii sorbeam vorbele,gesturile.In camin se vorbea despre ea ca fiind cea mai rea,cuiul cuielor...De ce nu-mi era teama,nu va pot spune...La primul examen din anul I mi-a pus 9,apoi,m-am lipit de analiza matematica(obiectul ei) si am devenit decarista...dar nota era pe locul doi...Poate nu pot exprima in cuvinte ce simteam in preajma ei.Mergeam la ore de pregatire,mereu punctuala,mereu dispusa sa ma ajute...In anul I(decembrie 1988) i-am trimis o felicitare de Craciun.La cateva zile am primit acasa la Rm Sarat o felicitare de multumire si cu urari din partea dansei.Am citit de mii de ori...A fost singurul profesor care mi-a raspuns la felicitari.Era modul ei de a se respecta...Au trecut 20 de ani,timp in care ne-am intalnit foarte rar...mi-am luat lucrarea de diploma la dansa,la fel si lucrarea de gradul I.De fiecare data m-a ajutat cu acelasi profesionalism si deschidere.Si,de fiecare data,ca e Craciun,Paste sau inceput de primavara imi raspunde la felicitarile mele...
Poate aceste amintiri sunt importante doar pentru mine...e posibil,dar am simtit nevoia sa scriu despre acesti oameni,acesti doi piloni ai vietii mele profesionale,doi oameni care mi-au dat incredere in propriile-mi forte.Azi,cand imi raspund la felicitari nu se mai semneaza cu prof.dr....ci simplu cu respect...E mare lucru!
O intalnire peste ani cu elevii mei a avut loc in seara de Ajun!Dintre toti,doar doi au venit sa ma colinde...Posibil ca,doar pentru ei doi,eu sa fi fost modelul... Sarbatori fericite in continuare si,nu uitati sa faceti aceste urari celor care au insemnat la un moment dat ceva pentru voi!

marți, 22 decembrie 2009

Scrisoare pentru Mos Craciun

Sa fie oare prea tarziu pentru ca gandul meu sa se indrepte catre el?Sa fiu oare prea mare ptr a-mi mai dori sa apara de undeva?In fiecare din noi traieste copilul...si fiecare dintre noi cred ca-si doreste sa retraiasca fiorul acelui"a venit si la mine mosul!"Dorintele mele au ramas aceleasi de anul trecut:sa fiu sanatoasa si eu si ai mei,in rest...vom trece peste.
Am gasit intr-o veche revista urmatoare scrisoare :

Scrisoare către Moş Crăciun

Moş Crăciun, te rog să-mi aduci

Un pic de linişte şi bucurie,

Căci am îmbătrânit cu mult prea mult

Şi n-are rost să-mi mai aduci o jucărie.

Un pic de dragoste mai am, deci nu-ţi mai cer,

Iar fericirea-i un cuvânt prea mare...

Aşa încât nici nu-ţi mai cer nimic

Şi te îmbrăţişez din depărtare.

Ai grijă cum te-mbraci, să nu răceşti,

Că poate, totuşi undeva mai ninge...

Eu când îmi amintesc zăpezile,

Ninsoarea-n suflet, cald mi se prelinge.

Şi parcă-adorm, văd bradu-mpodobit

Şi simt mirosul minunat din casă

Pe străzi şi pe la uşi aud colinzi

Şi parcă văd cum stăm cu toţi la masă.

Mă văd copil... Şi cât mi-aş fi dorit

Să fi fost toate zilele ca una

Şi de Crăciunul cel mai fericit

Să fi stat timpu-n loc, pe totdeauna...

Şi să fim toţi . Şi să fim toţi acasă

Şi niciodată să nu fi plecat.

Să ningă calm şi să stăm toţi la masă

Ca de Crăcinul cel mai minunat.

Te-mbrăţişez cu drag, din depărtare

Şi de n-ai timp , la mine să nu vii –

Eu te iubesc oricum ...

Şi pe ninsoare

Să te grăbeşti! Te-aşteaptă mulţi copii !

duminică, 20 decembrie 2009

Am fost nevoita azi sa scot nasul din barlogul meu curat si calduros.M-am infofolit bine si..ies din casa.Liftul evident nu merge,desi a fost in revizie saptamana trecuta;se pare ca l-au reparat de tot.Oricand e nevoie de lift dar acum parca e si mai si:cumparaturi,covoare duse la batut.Sunt fericita ca sunt in coborare...la urcat se aud bolboroseli si injuraturi printre dinti.
Afara ger dar imi zic ca merge,e iarna,e frumos,ia sa vedem ce mai fac romanii.Niste tineri smecherasi cam de 18-20 de ani se amuza aruncand cu bulgari in oamenii ce curata bazarul de zapada.Frumos n-am ce zice!Merg mai departe si astept sa traversez dar,un tractoras iesit in strada ptr dezapezire nu ma lasa.Soferul face manevre derutante( o fi avut bulina galbena de incepator)intra in nametii deja stransi ii imprastia in sosea,se intoarce si...trec.Doamne mai sunteti,ma intreb oarecum distrata.
Sesizez la orizont sacose,multe,de toate marimile,in toate mainile si totusi comerciantii se plang de vanzare.Stiti unde este cea mai mare aglomeratie,in second hand.Oare se pot cumpara de aici produse ce apoi sunt puse sub brad?Cu siguranta! Am inghetat,mi-a ajuns.Am luat suficient pulsul natiunii.M-am intors infrigurata dar m-am incalzit urcand cele 7 etaje.

vineri, 18 decembrie 2009

Despre Craciun

Ma gandeam serile trecute care a fost cel mai frumos Craciun...Am cateva memorabile dar n-as putea sa dau premiu unuia anume.In copilarie,parintii cresteau cate un purcel urias,ca dupa carte cum spunea mama.Il taiam de Ignat si noi si ceilalti vecini(era un guitat continuu).Ritualul taierii porcului ,cu tuica fiarta,cu cararea galetilor de apa fiarta,imi va ramane mereu in minte.La sfarsit,tata ii dadea cu sare,il acoperea cu o patura si ma urca pe el.Ce insemna asta nu mai stiu dar,era momentul cel mai asteptat.Tata ii facea o cruce in frunte,spunand"sa-l mancam sanatosi"si ne dadea la fiecare o bucata de acolo,sa fim mereu in frunte...Cand incepea sa-l taie,tata oprea cate o bucatica si punea deoparte pentru ca,urma pomana porcului,acea tochitura pe care doar atunci o mananci si cu ochii...Incepea apoi treaba mamei care pregatea pana tarziu in noapte toba, lebar, carnati, sunca,topea untura.Eiii,ce vremuri.....Nu ne lipsea nici bradul frumos impodobit si nici cadourile care,cel putin pentru mine erau mereu acolo sub brad...
Anii au trecut,m-am asezat la casa mea.Parintii au continuat sa creasca nu un porc ci trei .Pentru mine, ptr fratele meu,sa avem si noi de toate.Munca mamei era cel putin dubla.Dar nu zicea nimic si nu cerea nimic...pana cand au zis "nu mai putem" e prea mult pentru noi...Si n-au mai crescut...Asta nu insemna ca nu aveau de toate,isi cumparau ca si azi...De Craciun am incercat sa fim mereu impreuna acolo,cu ei.Mergeam cu trenul,apoi cu masina,incarcati cu de toate...Odata cu plecarea mea de acasa,bradul s-a transformat intr-o crenguta si azi,nu mai e nici asta... Anul trecut am fost la Arieseni,in excursie.A fost foarte frumos dar,in ziua de Craciun am venit acasa...drum lung,greoi si periculos...nu am simtit Craciunul...Anul acesta vremea nu ne lasa sa ajungem acasa la parinti....e prea periculos...Stam acasa aici la Iasi.Asteptam colindatorii,am facut curatenie facem bradul...chiar doi braduti... Incerc sa calc pe urmele mamei in ale bucatariei dar,sunt tare departe... Dragii mei prieteni va provoc la aduceri aminte...Ce inseamna pentru voi spiritul Craciunului?

marți, 15 decembrie 2009

Ninge peste Moldova...

In sfarsit ninge! Nu conteaza ca soferii ofteaza!Nu conteaza ca e mai frig!Conteaza rasul copiilor de afara!Bucuria de pe chipul lor e adevarata!Traiasca zapada!Abia acum incepe a mirosi a sarbatori!

luni, 14 decembrie 2009

Serbarea de Carciun

Am luat vacanta voit ori ba cu o saptamana mai devreme.Dupa lungi discutii aprinse in legatura cu legea 329 in sfarsit s-a luat decizia.Buna sau rea,asta e ;vorba aceea "unde-i lege nu-i tocmeala". Stam acasa in concediu fara plata sa ne odihnim si sa ne gandim la ...ce va fi.De obicei la sfarsitul sem.I faceam serbare dar acum era parca prea devreme...Si mai erau si problemele mele personale care nu prea-mi dadeau chef de leru-i ler...si totusi...am pregatit o uratura ptr colegii mei(cei de clasa a 8 se rusineaza in a mai colinda).Iata strofa ce a facut senzatie:

La dragele profesoare

Cat mai mari s-aveti salarii

Sa fiti cat mai elegante si cu noi sa fiţi galante

Cu frunţile descreţite

În euro să fiţi platite

Sănătate sufleteasca toate să vi-semplinească!

Apoi,sub titlul"Ultimul Craciun impreuna" am organizat o mini petrecere ce va ramane mult timp in amintirea lor.Am impodobit bradul,s-au prmit cadouri,s-a ras si s-a dansat.Pe langa flori am primit si un "sunteti cea mai tare diriga" care m-a amuzat teribil.

Marturia..

Posted by Picasa

joi, 10 decembrie 2009

Mana nevazuta

Mi-a fost dor dragii mei de cafeluta de dimineata,de linistea cu care va citeam gandurile si le asterneam pe ale mele...Mi-a fost dor de tabieturile mele (si asa putine) la care am renuntat.
Se pare ca o mana nevazuta mi-a luat zambetul si mi-a adus lacrima,mi-a luat entuziasmul si mi-a lasat depresia...Stiu ca sunt un rac si,asemeni lui fac doi pasi inainte si trei inapoi dar acum...acum parca toate corabiile se scufunda.Toti ai mei au avut probleme grave de sanatate: mama,fratele,tata...Apoi m-am imboolnavit eu...cateva zile am stat in pat,tusind si iar tusind...M-am ridicat ca...trebuia sa ma ridic.Copiii au tacut cand m-au vazut in halul in care eram...mi-au spus doar"doamna aratati tare rau".M-am ridicat ptr ca s-a imbolnavit Madalin...o raceala puternica cu laringita acuta,internari in spital,febra foarte mare..nopti nedormite...lacrimi...de unde mai am atat de multe nu stiu.Nu si-a dat nici o teza...si inca nu e bine...
Vin sarbatorile si nu simt nimic...Aud colinde si sufletul meu nu vibreaza...Da-mi Doamne putere....Va imbratisez cu drag pe toti si va doresc tot binele din lume.O seara frumoasa!

marți, 1 decembrie 2009

LA MULTI ANI ROMANIA!

Se pare ca gripa Mesterului a ajuns si la mine.De vineri seara,tusesc de se aude si la parter(eu stau la 7)...am si frisoane si calduri,tusesc,stranut si cand zic ca e gata incep iar.Constiincioasa cum sunt am incercat sa-mi respect programul...nu cred ca va imaginati cu cat efort.Dimineata am anulat tot ce aveam programat si,mi-am zis cu umorul unui om bolnav, ca romanului ii sta cel mai bine atunci cand sta degeaba.Am dormitat pana la 12 apoi am deschis TV...
Am vazut peste tot romani impliniti.In toate colturile lumii romanii au reusit;in arta,in stiinta,in sport.Acolo,nu aici,s-au realizat...As fi dorit sa-i vad pe cei impliniti traind in Romania...mi-as fi dorit sa vad fericirea pe chipul unui regizor roman,a unui profesor roman,a unui medic roman care zi de zi se confrunta cu problemele societatii noastre.De ce la altii se poate si la noi nu?Ma cuprinde o furie...romaneasca.Nu mi se pare drept...Si nu-mi pot uita frustrarile nici macar azi la ceas de sarbatoare... La multi ani romanii mei! Sa ne dea Dumnezeu rabdare,putere....