sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Olimpiade scolare

Sa ma duc?...sa nu ma duc... Sa scriu,daca-as sti.... E vremea olimpiadelor si a concursurilor scolare importante.Fiecare dintre noi a participat in viata lui la cel putin o olimpiada.Fie ca si-a dorit el,sau doamna ori mama,copilul s-a trezit dis de dimineata dornic sa darame muntii.
Inzestrati cu stilouri,creioane, culori,radiere si liniute ne-am asezat tacticosi in banci asteptandu-ne subiectele.Unii le-am rezolvat,altii le-am citit doar...Unii au inceput sa planga de ciuda,altii au plecat resemnati,sperand la un alt concurs mai usor...Cei mici pun in concursuri pe langa materie cenusie si suflet,patos.Cei mari...aproape ca nu-si mai doresc participarea...Nu stiu exact cand apare transformarea...13-14 ani cred...
Pentru ca e sfarsit de saptamana,va provoc la aduceri aminte,pe voi toti: La ce olimpiade ati participat si cine v-a trimis?
Intrebarile mele nu sunt intamplatoare.Am intalniti parinti,nebuni dupa concursuri(in fiecare zi de ar fi unul,nu conteaza parerea copilului) si,am intalnit profesori care trimit la un singur concurs aproape toata clasa....

vineri, 29 ianuarie 2010

Mutule,Mutule

Din nou pe banca acuzatilor...Din nou drogat...Din nou orb la miile de copii pentru care reprezinta un idol...De ce ?Cand ai prea mult,Dumnezeu iti ia mintile....Eu alta explicatie nu gasesc!
"Conform Gazzetta dello Sport, Adrian Mutu a fost găsit pozitiv cu sibutramina (o substanţă stimulantă care anulează parţial oboseala) la un control antidoping inopinat care a avut loc după partida de campionat cu Bari. Comitetul Olimpic Italian a anunţat că a depistat rezultate pozitive printre substanţele care au fost analizate în cadrul laboratoarelor de la Roma. Fiind recidivist după episodul Chelsea, când a fost suspendat 7 luni după consumul de cocaină, Adrian Mutu riscă o suspendare între unu şi patru ani. În aceste condiţii, cariera de jucător profesionist a lui Mutu este pusă sub semnul întrebării, ţinând cont de faptul că fotbalistul are 31 de ani. Pentru ca Decizia Comisiei Antidoping sa fie una finala este nevoie ca şi proba B să confirme acest test.

SibutraminaSibutramina este o substanţă care poate fi de obicei găsită în medicamentele care te ajută să slăbeşti, ea având rol de a inhiba apetitul. Acest medicament este prescris în mod obişnuit doar persoanelor care nu au reuşit să piardă din greutate cu ajutorul metodelor convenţionale de slăbire: dietă specifică şi exerciţii fizice.

joi, 28 ianuarie 2010

Portia de meditatie...

"Nu scrie numele tău pe nisip, valurile îl vor spăla. Nu scrie numele tău pe cer, vântul îl poate spulbera.

Scrie-ţi numele tău în inima oamenilor cu care vii în contact. Acolo e locul unde va rămâne."

miercuri, 27 ianuarie 2010

Generatii de sacrificiu

Cu siguranta,fiecare dintre noi,ne-am considerat a fi "generatie de sacrificiu".Personal am auzit aceasta expresie prin clasele mici.Nu intelegeam atunci mare lucru...
Purtam bentita si uniforma,mergeam la concertele Angelei Similea si ale formatiei Savoy,ascultam la radio joia Cenaclul Flacara,ma uitam la teatru TV martea si citeam cam tot ce-mi pica in mana.Nimic din toate acestea nu-mi pareau a fi un sacrificiu....
Fiecare zi incepea prin intonarea imnului,aveam ore si uniforme de PTAP(pregatire pentru apararea patriei),dirigentia era informare politica si participam cu mic cu mare la manifestatiile de 23 august si 1 mai.Adunam rosii si struguri la inceput de an in practicile agicole,colectam sticle,maculatura si fier,sambata aveam ore si duminica varuiam bordurile si trunchiurile copacilor...Nimic din toate acestea nu-mi pareau a fi un sacrificiu....
In clasa I invatam in mai multe schimburi,eram in jur de 40 in clasa,uneori era frig dar, stiam ca in clasa a VIII-a voi da treapta I si am avut timp sa ma pregatesc,apoi urma,dupa un program bine stabilit treapta a II,examenul de bacalaureat si admiterea la facultate.Toate erau asa de ani si ani...De ce sa fi fost pentru noi altfel?
Daca erai atent in jurul tau observai ca medicii,profesorii de mate si fizica , inginerii au o viata buna,decenta.Si atunci,daca-ti doreai,te pregateai si alegeai... Nimic din toate acestea nu-mi pareau a fi un sacrificiu...
Era viata noastra,cu greutati, bucurii,impliniri,sperante....Se pare ca asemeni mie au mai gandit si altii la fel...Motiv pentru care s-au cautat in permanenta ingredientele necesare obtinerii generatiei de sacrificiu "ideale" Ma tem ca nu suntem departe...
Credeti ca apartineti unei generatii de sacrificiu?

luni, 25 ianuarie 2010

Leapsa "Ai carte, ai parte"

Leapsa de laFlorentina
1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura , folositi semne de carte sau indoiti pagina?!
Si una si alta.
2.Ati primit , in ultimul timp o carte drept cadou si , daca da , care a fost aceasta? Cred ca n-am mai primit carti cadou de pe vremea gimnaziului.Imi fac eu singura cadouri dea cest gen.
3.Cititi in baie? Nu.
4.V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si , daca da , care ar fi fost aceasta? Normal...Nu mai stiu exact varsta dar era un roman de dragoste evident
5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?? Sunt mereu bine venite
6.Care este cartea preferata? Sunt multe carti care m-au impresionat...Fiecare varsta si-a avut cartea ei.Candva era Lorelai,apoi Tess,Vraciul.......
7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea? Am carti pe care le-am recitit a treia oara.Mereu cu aceeasi placere...
8. Ce parere ati avea despre o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune? M-am intalnit cu Marin Sorescu cand eram copil,la un cerc de literatura...Eu eram prea mica,el era prea mare
9. Va place sa discutati despre ceea ce cititi si cu cine? Nu prea am cu cine...
10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi? Autorul, titlul,coperta,zvonurile...
11. Care credeti ca este o lectura "obligatorie" , o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca? Biblia
12.Care este locul preferat pentru lectura? In pat
13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste? Nu,la mine cititul e citit,muzica e muzica.
14.Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic? Da, am cumparat chiar un DVD cu mii de carti.Ma obosesc foarte mult.
15.Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate? Nu prea imprumut de la cineva,doar de la biblioteca scolii care,in ultima vreme s-a"aprovizionat"cu o serie de carti impresionante.
16.O carte este pentru mine.....Cum ati descrie o carte? O poveste care poate fi a ta.
Leapsa merge mai departe la Incertitudini,Lori,Ana Maria,Pescarusul meu drag,Julie,Stars si cine mai doreste

Inghet total !

Doamne, ajută-ne să nu uităm că la capătul fiecărei ierni ne aşteaptă darul unei noi primăveri.

vineri, 22 ianuarie 2010

Faza zilei

Sfarsit de semestru...Fiecare calculeaza,intreaba...unii rad,altii plang...
Nazdravanilor mei de la clasa a 6 le-a cam pierit zambetul.Raman corigenti la 7-8 materii si ..nu le vine a crede....
Discutam despre procente,probabilitati,probleme din viata cotidiana,cu scumpiri si reduceri,cu jocuri de noroc,sansa si nesansa...Imi vine in minte sa le construiesc un exemplu de eveniment cu probabilitatea 0(eveniment imposibil)si intreb: care este probabilitatea ca alegand la intamplare un elev al clasei voastre,el sa fi fumat vreodata?
Devin atenti...o fetita imi zice ca ar trebui sa-i numaram pe cei ce au incercat sa fumeaze (caz favorabil).Desigur spun eu,multumita ca au inteles.Ridica mana,unul,doi...16 din 29 .Raman interzisa...probabilitatea mea s-a dus...
Incerc sa-mi revin...Ma lamuresc ca au incercat o data,de doua ori ,nu le-a placut,nu sunt fumatori...Pana si cele mai bune fete la invatatura au ridicat mana...
Ies din clasa intrebadu-ma de ce Dumnezeu mi-au spus...De ce au transformat secretul lor in...probabilitatea noastra...

joi, 21 ianuarie 2010

Despre teme

I-am promis Mesterului ca-mi voi spune parerea despre acest subiect delicat din viata elevilor si,de ce nu a a parintilor.
Sa incep prin a va destainui ca pentru mine,ca eleva,temele n-au fost niciodata o corvoada.Poate eram o tocilara,sau poate nu...Ma chinuiam acolo cautand in dictionare,carti(asa putine cum se gaseau) citeam lectiile de multe ori,incercand sa gasesc raspunsuri.Am fost genul de eleva care si-a facut temele pana in clasa a 12,la toate obiectele...Tin minte aveam un obiect UTLM prin liceu ..si acolo ma pregateam...In vacantele liceale nu primeam teme dar,asta nu inseamna ca nu lucram...Nu ma gandeam la ceilalti atunci cand imi faceam temele,nici parerea lor nu ma interesa.Recunosc au fost clipe cand ii condamnam pe cei ce nu si le fac.Am descoperit mai tarziu ca temele imi placeau pentru ca stiam sa le scot la liman.Aveam o memorie excelenta,care-mi permitea sa reproduc pagini intregi dupa doua lecturari.Aceasta "viteza"imi permitea ragazul sa am ptr matematica 3-4 ore zilnic...Ei dar asta a fost candva,demult,intr-un orasel de provincie,intr-o casa din care lipsea internetul,la un birou plin de culegeri...Trebuie sa va spun ca eu si azi,ca dascal imi fac zilnic temele.De ce?Din respect pentru mine zic eu..Ca n-am ce face ar zice altii..
Sa trec acum la perioada profesoratului.Am dat teme ptr vacanta o singura data.Le-au facut doar cei buni(care oricum ar fi lucrat) si de atunci am zis ca vacanta trebuie sa fie vacanta.Si asa a ramas-fara teme.La ore, temele mele nu sunt de pagini intregi.Cateva aplicatii,mereu in legatura cu ce s-a lucrat in clasa.Nu pun alti copii sa corecteze temele si,nici eu nu le corectez zi de zi.Dar,fiecare ora incepe prin"ce intrebari din tema aveti?"Ii mai pedepsesc uneori pe cei care nu incearca...Ar fi absurd sa-i pedepsesc ca n-au stiut s-o faca.Copilul meu intreaba:mama aici cum se face ?Il ajut,il ascult...Dar cine nu se pricepe?
Intr-un viitor foarte apropiat aceste teme vor dispare..adica formatul lor se va schimba....Cred ca epoca temelor fara sfarsit e pe duca...Ele vor fi inlocuite cu activitati practice...Am facut la geometrie clasa a 7,ca aplicatie a asemanarii triunghiurilor o lectie in AEL.Una dintre aplicatii era cum se poate calcula inaltimea unui copac in anumite conditii...Asta au retinut cu siguranta...Cred ca spre asa ceva ne indreptam...
Mestere ,iata,mi-am facut tema!

marți, 19 ianuarie 2010

Parinti...copii....

O noua intalnire cu parintii elevilor mei....
Ma asteptau acolo,in sala de clasa,mult mai cuminti decat elevii mei.In numar destul de mare,m-au ascultat rabdatori,fara sa ma intrerupa...fiecare se gandea oare cand voi vorbi despre copilul sau...
Au auzit lucruri stiute si nestiute,au oftat,si-au pus intrebari...Le-am vorbit despre indiferenta copiilor lor,vizavi de scoala,de educatie...le-am vorbit despre tupeu si smecherie,despre acel respect care parca a murit odata cu epoca de aur...
Nimeni nu m-a intrebat nimic...la sfarsit cativa parinti au ramas...Tristi si neputinciosi si-au notat absentele,notele...au aparut lacrimile,lacrimi grele de mama...M-am intors acasa ravasita...si undeva in suflet au aparut si la mine lacrimi..poate as fi putut sa fac mai mult pentru ei...nu stiu...

Voi mai aveti timp?

Cat din cele 24 de ore ne gandim doar la noi?
Pe ce loc suntem noi,pentru noi?
Daca as face o ierarhie proprie ,ar arata cam asa:copil,familie-sot,parinti,servici,lupta pentru existenta si...eu.
Undeva pierduta intre griji,planuri,proiecte abandonate sau in derulare,intre calcule,aproximari, presupuneri,impliniri,deziluzii si sperante.Ma gandesc la mine doar atunci cand imi este rau(si nici atunci cat ar trebui).Imi spun mereu ca...mai e timp...altadata...pentru mine...
C. Neil Strait: “O viaţă trăită în tensiune şi activitate intensă cere odihnă şi timp liber. Timpul liber recrează şi înoieşte. Timpul liber trebuie folosit pentru a gândi gânduri noi, nu pentru a-ţi face griji pentru necazuri vechi.”

luni, 18 ianuarie 2010

Este oare cineva de neinlocuit?

Nu sunt o cumparatoare de ziare.Cand am timp, mai citesc online titlurile ici- colo,in rest nimic.Sambata seara insa o fotografie din editia de seara a unui ziar local ,mi-a atras atentia.Din fotografie, imi zambeau colegi de generatie ai copilului meu, alaturi de profesoara lor de engleza.Titlul mare de-o schioapa"Vrem sa ramaneti cu noi doamna Trandafir",m-a facut sa pun ziarul in sacosa.
Articolul incepe prin a anunta cititorii ca,in urma disponibilizarilor din invatamant, marea profesoara X de la renumitul Colegiu Y este nevoita sa plece din sistem.Sunt prezentate activitatile si reusitele doamnei,meritele deloc de neglijat ale acestui dascal iubit de copii,legatura sa puternica cu elevii.Citind te intrebi cum de este posibil sa se faca o asemenea nedreptate?Cum sa nu mai fie loc pentru asemenea oameni?Cum sa-i dai afara pe cei mai buni?
Raspunsul vine in ultimile randuri ale articolului:doamna are varsta de pensionare si,dupa cum se poate deduce cu usurinta nu vrea sa plece.Salariul sau de 3000 de lei poate fi dat la 3 tineri profesori,spune ministerul si de aici,conflictul.
Fiecare dintre noi,ajunge la un moment dat la un moment al bilantului,la un moment in care trebuie sa ne luam ramas bun de la munca pe care am facut-o cu suflet,sa ne luam ramas bun de la elevii nostri pe care uneori i-am pus inaintea familiei.Tin minte cum,in primul an de pensionare,mama privea pe geam cum se intorc copii de la scoala.O surprindeam stergandu-si pe furis lacrimile...ii era dor.Au mai chemat-o apoi sa tina locul unuia si altuia dar,a simtit ca vremea ei trecuse...
Eu nu pot condamna ministerul pentru o asa masura.Am dat ani de zile concurs de titularizare,asteptand cu sufletul la gura aparitia unui post.Oricat de bun ai fi,parerea mea este ca trebuie sa ai decenta de a te opri .Exista azi invatamant privat si multe alte posibilitati de a-ti petrece timpul,,nu este nevoie sa stai in papuci si halat si sa astepti pensia, cum afirma doamna profesoara.
Cat despre articol...e cusut cu ata neagra...

vineri, 15 ianuarie 2010

Zapada si copiii...

Isi dau coate unul altuia crezand ca nu-i vad.
Isi fac semne spre geam...doar,doar nu-i vad.
Ma intorc cu fata la tabla si aud "uite cum ninge,ca-n povesti"...zambesc si scriu...ma intorc spre clasa si, toti sunt fascinati de jocul fulgilor de nea...De ce ii face ninsoarea sa zambeasca?
N-am auzit nici un copil caruia sa nu-i placa zapada...
"Va place doamna cum ninge?" Zambesc intinzand mana afara,pe geam ptr a aduce in clasa fulgul de nea...Imi place sa-i vad bucurandu-se la lucruri simple...asta inseamna ca inca sunt copiii,ca inca mai poarta in sufletele lor bucuria unica a acestor ani... Ies din clasa si,in urma le aud planurile"inca doua ore si apoi,ma duc cu sania pe deal la Galata..."

joi, 14 ianuarie 2010

Dan Bitman si comunicarea

Dintre formatiile romanesti de muzica,Holograful este pe primul loc in sufletul meu.Imi place muzica lor si da,imi place Dan Bitman,acolo pe scena sau,alaturi de Antonio in SRL-ul sau. Intrebarea este ce cauta Dan Bitman la ministerul de finante?Intamplarea face ca ieri ,fara sa vreau,am ascultat declaratii unele din ele puerile,altele de rasu-plansu.Una din ele ne amintea noua,celor de rand,ca cei de la putere traiesc intr-o alta lume(lipsita evident de grija zilei de maine),vorbesc o alta limba,(care nu este neaparat corecta),sunt prea ocupati(au de citit ziare,fac cumparaturi online),prea obositi(dorm cu sforaituri in Parlament) si,cu toate acestea pe cap nu se mai pot intelege cu noi.Trebuia un traducator al gandurilor,ideilor,hotararilor,puterii,pentru ca noi,plebea sa intelegem...Credeti ca este cineva care nu a inteles ce inseamna "disponibilizare", "somaj", "saracie","lipsuri", ma indoiesc...
Traim un circ de prea mult timp,un circ la care asistam platind un pret enorm:viitorul copiilor nostri. O alta faza a zilei de ieri.Domnul Honorius Prigoana este intrebat "cu cati de i se scrie sa fii?"EVIDENT CU UN I"...desigur un i de la idiot!
Unde esti tu "Tepes Doamne!!!???"

miercuri, 13 ianuarie 2010

Si baietii plang cateodata...

Aseara,in timp ce-mi expuneam cu calm ideile de rezolvare a problemelor de geometrie in spatiu,baiatul din fata mea a izbucnit din senin intr-un plans violent.A pus capul pe masa si a inceput sa planga de-i sarea camasa.Am ramas cu creionul in mana,am incercat sa-mi amintesc daca am facut vreo gluma(ca,mai fac,dar fara sa jignesc) si nimic.Nu-mi iesisera din gura decat proiectii,unghiuri diedre,plane si alte minuni din astea.Mi-a trecut prin cap si ca o face intentionat asa...ca sa mai treaca timpul...dar parca nu-i statea in fire.Am asteptat sa se linisteasca si l-am invitat la discutii (ma mai transform uneori si in consilier,furandu-i meseria lui Lori). Fara un motiv clar,lacrimile au pornit sa curga.Poate oboseala,poate ca "toata lumea trage de mine si la scoala si acasa",poate ca "ma simt prea singur", poate ca"mi-as dori o prietena"... oricare dintre ele ar fi cauza ptr care,baiatul de 1,85 din fata mea se comporta ca un copil...Am uitat sa va spun ca la incepul sedintei m-a pupat ca luase 10 la mate si era vesel asa ca trecerea asta de la ras la plans mi s-a parut si mai stranie.L-am rugat sa stea de vorba cu mama,si ea cadru didactic,sa-si reorganizeze programul,timpul....Ce puteam sa-i spun? Cand a plecat m-a rugat sa nu-i spun mamei ca a plans..."ma fac de rusine doamna"
E rusinos sa plangi?Nu cred...

marți, 12 ianuarie 2010

Telefonul

Zilele trecute,in timp ce eram la masa,imi suna mobilul.Raspund si,de la celalalt capat aud:
"sarut mana dna diriginta,sunt Alexandra".
Eu am in clasa o Alexandra,deci nu m-am mirat.
"Am vorbit cu mama si v-am aranjat praznicul"
Am ramas un pic uimita dar am intrebat despre ce este vorba.Oarecum iritata,copila imi zice inca o data ca praznicul imi este aranjat,pana in cel mai mic detaliu.
"E o neintelegere,apuc sa zic"...
"Cum dna ,mama a vorbit si cu popa!!!"Am inchis,fara sa mai spun nimic...Mi-a pierit si pofta de mancare si au inceput intrebarile...Dupa lungi chibzuinte am hotarat ca este fie o greseala,fie o gluma proasta.Nu cred ca "Alexandra mea" ar face asa ceva...sau cine stie....Acesta este al doilea telefon ciudat pe care il primesc.Am mai fost anuntata ca am castigat un mare premiu la o tombola la care nu participasem....Da,dar macar acela era de bine....
O zi buna dragii mei si un banc...in tema...
După 60 de ani de căsnicie, el moare.
La scurt timp moare şi ea şi ajunge în rai… unde-l vede pe el.
- Dragule, ce bine-mi pare să te regăsesc!
Lasă-mă-n pace, cucoană! Contractul a fost foarte clar:
“Până ce moartea ne va despărţi!”

vineri, 8 ianuarie 2010

Furnicuta muncitoare

Iata o poveste ce poate fi a mea,a ta, a noastra...
În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său Furnicuţa productivă şi fericită în felul ei. Acolo îşi petrecea zilele Furnicuţa; muncea, muncea cu spor şi canta vesela. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine. Dar… BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca Furnicuţa să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă. Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizeze munca Furnicuţei, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice. În curând a fost necesară angajarea unei Secretare pentru a-l ajutape Scarabeu la citirea şi înregistrarea rapoartelor Furnicuţei. Aşa că au angajat o PĂIENJENIŢĂ care organiza actele şi raspundea la telefon. Între timp, Furnicuţa productivă şi fericită muncea, muncea, muncea… BONDARUL, directorul general, era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune şi pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentrusupreveghetor… …şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi de o imprimantă color. Curând, Furnicuţa productivă şi fericită a început să se plângă de toată hârţogâraia şi de toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca inainte. BONDARUL, directorul general, văzând aceasta, a considerat că trebuie să ia măsuri. Aşa că a creat postul de şef de departament, acolo unde lucra Furnicuţa productivă şi fericită. Postul i-a revenit unui GREIER, care şi-a făcut un birou nou, modern şi echipat corespunzător. Noul şef de departament avea nevoie de un asistent, care să îl ajute în pregatirea planului strategic şi al bugetului pentru departamentul la care lucra Furnicuţa productivă şi fericită. Furnicuţa nu mai cânta ca înainte, şi era din ce în ce mai stresată. Într-o zi, directorul general, uitându-se peste cifre, şi-a datseama că departamentul unde lucra Furnicuţa nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Aşa că a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialitate, pentru un diagnostic. Bufniţa a stat 3 luni la firmă; în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal…”Aşa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. FURNICUŢA a fost prima pe listă, deoarece era nemulţumită mereu… Morală: Nici să nu-ţi treacă prin cap sa fii o Furnicuţă productivă şi fericită. E de preferat sa fii incompetent şi nefolositor. Incompetenţii nu au nevoie de supraveghetor… – toată lumea îşi dă seama de ce. Şi dacă, în ciuda “eforturilor” tale, eştiproductiv, să nu areţi – pentru nimic în lume – că eşti fericit. Asta nu ţi se va ierta! Dar dacă, în ciuda celor de mai sus, te incăpăţânezi să fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ ŞI FERICITĂ, lucrează pe cont propriu, astfel încât să nu ţii în cârcă bondari, scarabei, paianjeni, gândaci, greieri şi bufniţe în felul acesta.

joi, 7 ianuarie 2010

La multi ani,Ioane!

E zi de mare sarbatoare a neamului nostru.E ziua sefei dar si a unui coleg,e ziua cumnatului,a nepoatei favorite dar si a micutei Ioana care, sunt convinsa, isi asteapta cu nerabdare tortuletul (Danilica treci la treaba!).Pentru toti,gandul meu bun.Ce-mi doresc pentru mine,le doresc si lor!
Daca printre cititorii mei sunt azi sarbatoriti,tuturor "La multi ani!",sa curga sampania in pahare si mesele sa fie incarcate de bunatati. Oare de ce la unii romani Ion s-a transformat in ...John?

marți, 5 ianuarie 2010

Diin nou la scoala....

Credeti ca mai traieste cineva cu emotie ,inceperea scolii?Poate doar cei mici....foarte mici...Elevii mei erau deja plictisiti la a treia ora...Se casca,se vorbea si dezinteresul era acelasi...Am primit intrebari de genul"chiar scriem?", "nu putem vorbi de vacanta?", "da,chiar din prima zi..."Unii nu gaseau creta, altii buretele...O placere,ce sa zic.Cand ,cu muuuuult calm mi-am impus punctul de vedere am descoperit ca la clasele a 8 lectiile erau prea grele pentru prima zi...,pentru ei...Si,in minte iar mi-am zis ca trebuie facut ceva...Aseara,cand sa-mi pregatesc lectiile,cautam cu disperare material ptr o clasa,medie spre slab si,credeti-ma,n-am gasit.Toate testele era ptr cei buni si foarte buni,se vorbea despre competenta si olimpiade...Dar cu cei slabi ce facem, ii ignoram?Am inchis calculatorul si,mi-am facut singura,din capul meu...
O zi frumoasa,prieteni dragi!

duminică, 3 ianuarie 2010

Un sfarsit si un inceput

Tocmai am terminat de numarat filele lui 2009...Daca m-as intreba de a fost un an bun ori ba,n-as putea sa va spun.Sa zicem ca a fost un an obisnuit,cu zile pline de munca dar si cu odihna,cu lacrimi dar si cu zambete,toate in proportii...divine.Nu ma pot mandri cu mari realizari dar nici nu pot spune ca esecul m-a urmarit la tot pasul.Am trait simplu si decent, amestecandu-ma in multime,contopindu-mi suferintele cu ale celor multi.Am trait mai bine decat multi dintre noi si,mult mai rau decat vipurile ce ne invadeaza casele la prima deschidere a Tv.M-am simtit bine in pielea mea de mama, sotie,fiica,sora, nasa,prietena,profesoara, gospodina... Mi-am jucat fiecare rol asa cum m-am priceput mai bine si,daca nimeni nu s-a plans inseamna ca am reusit...am reusit sa-i inteleg pe cei de langa mine,sa fiu umarul pe care se pot sprijini sau pot plange,am reusit sa daruiesc clipe de speranta si incredere...
E inceput de 2010 si,ma gandesc ce astept de la acest an.Nu sunt o persoana care-si face planuri...Imi doresc sanatate pentru noi toti,dar asta nu depinde de mine,imi doresc ca Mada sa ramana la colegiul la care invata acum dar,nici asta nu depinde doar de mine si,imi doresc sa-mi pastrez locul de munca si eu si sotul meu si asta cred ca depinde de mine.Se vor face schimbari majore in invatamant,sper sa fie si cele necesare! Fie ca visele voastre sa devina realitate in acest 2010 pe care toti il coloreaza in gri! Fie ca anul 2010 să ne aducă speranţa unui nou început, energia necesară pentru a ne împlini obiectivele cu adevărat importante pentru noi şi înţelepciunea de a aprecia fiecare zi prin micile bucurii pe care ni le oferă.