luni, 18 iulie 2011

Titularizare

In fiecare an,cam pe aceasta vreme,sunt agasata de vocile celor care striga in gura mare pe toate posturile TV ca"x profesori au luat nota 1'', " avem profesori din ce in ce mai slabi", p% din numarul profesorilor au luat sub 5 etc,etc....La orice disciplina se intampla acest lucru...Nu putem spune ca prof de mate sunt mai buni ori mai rai ca cei de romana....
Eu sunt una care a dat acest examen de titularizare..si nu odata. Am fost acolo,concurent, supraveghetor, invins si invingator...Mereu s-au luat note mici....la mate cel putin....De ce e mai suparator acum decat atunci? Pentru ca acum e mult mai usor.Daca are cineva dorinta de a compara subiectele anilor 1996 de exemplu cu cele din 2011 va vedea diferenta.Asa cum la examenele elevilor e mai usor acum,mergand pe aceleasi tendinte si la titularizare se da mai usor.Pentru un PROFESOR subiectul de anul acesta era de o ora.Dar cine sunt de fapt profesorii tineri? Cati dintre ei au ales aceasta cale ptr ca le-a placut?Extrem de putini....si acesti putini sunt deja departe cu burse prin tari straine....Au ramas cei care s-au facut profesori din intamplare...care au dat la mate sa zicem ptr ca acolo erau locuri la buget....Poate ca supara vorbele mele dar sunt reale...A disparut pasiunea de a fi profesor, de a invata pe altul...a disparut ptr ca nimeni nu a cultivat-o...Daca privim in CV-ul unui profesor care a luat nota 1,vom fi uimiti sa vedem ca a terminat un liceu agricol sau poate un grup scolar....Si asta spune multe,foarte multe....

sâmbătă, 16 iulie 2011

Concedii

Fiecare dintre noi,oameni inca ai muncii, asteapta nerabdatori concediul. Ne facem planuri, vise, sperante ca anul acesta va fi mai frumos, ca vom avea un concediu mai consistent din punct de vedere material....Unii dintre noi aleg destinatii indepartate,altii mai "patriotici" aleg plaiurile mioritice iar altii viseaza doar la cateva zile linistite, acasa.
Eu merg la mare...nu pot spune chiar ca eu am ales dar...e ok.Apoi sper sa ne iasa plimbarea la Arieseni(Angi cum aflu mai multe te anunt)....in rest acasa...
Voi dragii mei, incotro va indreptati?

sâmbătă, 9 iulie 2011

AN INVISIBLE SIGN

Am primit un mesaj cu un continut nu prea fericit si cu o rugaminte"doamna, va rog uitati-va la filmul An invisible sign".

 N-am avut timp atunci dar,azi,fiind matinala(de nevoie),m-am uitat...Un film despre matematica si viata...despre numere si dependenta de ele, despre profesorat si prietenie.O poveste trista cu un final fericit,pe care va invit la randu-mi sa o vedeti.Viata e mai grea decat matematica,spune o replica.... 
Vizionare placuta!

joi, 7 iulie 2011

Doua vieti...

Nu stiu de ce vreau sa scriu randurile acestea...poate pur si simplu ptr a sta de vorba cu mine si atat.
Daca cineva mi-ar cere sa-i povestesc ceva frumos, cu siguranta as alege perioada anilor de liceu....parca am trait doua vieti una inainte de a ma casatori si alta dupa....Doua vieti relativ frumoase dar,ca doua episoade fara nici o legatura....
N-am simtit niciodata povara examenelor, a invatatului in general ptr ca doar asta faceam...Mama facea totul....Acum simt greutatea fiecarei zile....in fiecare seara am picioarele umflate de oboseala desi mare lucru nu fac....Mergeam pe munte, citeam nopti intregi, mergeam in tabere,la film,la spectacole, dansam si jucam remi si carti....Nimic din toate acestea n-am mai facut in ultimul timp....Acum alerg ce-i drept ...sa mai fac un ban....

Undeva in sufletul meu stiu ca anii au trecut prea repede si nu se vor mai intoarce...Mi-e  dor, mi-e ciuda....mi-e teama...Spre ce tot alerg zi de zi? Pentru ce?

La multi ani, tata!

    Cititorii fideli blogului meu stiu ca luna iulie, este luna in care multe persoane dragi sufletului meu isi sarbatoresc ziua de nastere. Azi, e ziua tatalui meu....A adunat 77 de ani...Pentru unii e mult, foarte mult....si pentru el pare a fi mult...pentru mine,nu...Mi-as dori sa-i stiu acolo, amandoi, o vesnicie....
Are acelasi obicei de ani de zile....ma asteapta la poarta ore intregi....acum insa nu mai iese in strada...sta pe bancuta ,in curte,asteptand sa-l salute cineva sa-l intrebe ce face si el sa raspunda"vine fata de la Iasi, si o astept". Cand isi pierde rabdarea se indreapta spre poarta si se uita prin grilaj....poate...poate apar....Mi-e drag sa-l gasesc acolo deseori nemultumit ca a durat asa mult  pana am ajuns...Isi spune ofurile repede, ca si cum s-ar teme sa nu le uite....are grija sa aud numai eu...Si-ar dori mai multa intelegere, as putea spune mai multa iubire dar, din pacate nu a daruit la randu-i asa ceva....

Nu raspunde la telefon deoarece nu mai aude foarte bine,in schimb asteapta in fiecare seara,pe fotoliul sau,intre orele 19-20, sa sun. Nu pleaca la culcare pana nu afla ca la mine e totul bine sau,ma rog, va fi bine..

E innebunit dupa dulciuri....le mananca tacticos,impartindu-le fara placere cu altcineva....
Ce ar mai fi de spus? Poate doar sa ne amintim de versurile lui Paunescu





 

Repetabila povarã                                      

Cine are pãrinti, pe pãmânt nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Cã am fost, cã n-am fost, ori cã suntem cuminti,
Astãzi îmbãtrânind ne e dor de pãrinti.

Ce pãrinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, încã vii, respirând tot mai greu,
Sunt pãrintii acestia ce ofteazã mereu.

Ce pãrinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupã actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albirã de dor
Sã le fie copilul c-o treaptã mai domn,
Câtã muncã în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, pãtimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupã lungi sãptãmâni
Fii bãtrâni ce suntem, cu pãrintii bãtrâni
Dacã lemne si-au luat, dacã oasele-i dor,
Dacã nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prãsilã de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are pãrinti, pe pãmânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Cã din toate ce sunt, cel mai greu e sã fii
Nu copil de pãrinti, ci pãrinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însã pentru potop, încã nu-i de ajuns.
Mai avem noi pãrinti? Mai au dânsii copii?
Pe pãmântul de cruci, numai om sã nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orãsel, într-o zare de sat,
Mai asteaptã si-acum, semne de la strãmosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are pãrinti, încã nu e pierdut,
Cine are pãrinti are încã trecut.
Ne-au fãcut, ne-au crescut, ne-au adus pânã-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot pãrea, când n-ai ce sã-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisãlogi.
Ba nu vãd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sã le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreabã de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa cã te-apucã o milã de tot,
Mai cu seamã de faptul cã ei nu mai pot?
Cã povarã îi simti si ei stiu cã-i asa
Si se uitã la tine ca si când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtã vreme de dus
Pe constiintã povara acestui apus
Si pe urmã vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Cã povarã suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uitã curând,
Si nu vãd nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce încã nu e potop pe cuprins,
Desi plouã mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care pãrinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduitã de plâns.

marți, 5 iulie 2011

Dreptul de a contesta

Ieri, am asistat, ca membru al comisiei de Bac, la depunerea contestatiilor...In sala de clasa eu si presedintele comisiei un distins cadru universitar.La ora 8 incep...valuri valuri.Intra in clasa si saluta printre dinti spunand apoi "vreau sa fac contestatie".Cuvintele lor suna amenintator dar eu, cu un zambet lipit pe fata ca marca de scrisoare le intind respectuos cererea ce urmeaza a fi completata. Se aseaza in banci, aruncandu-si unii dintre ei cheile de la masini si incep a citi...ii studiez si incerc sa le vad supararea, ochii tristi,poate chiar plansi...nu vad decat cum se foiesc in scaune...ce scriu la profil? dar la filiera? dar la specializare? Nu stiu ce sa scrie....le scriem noi pe tabla..la copiat se pricep....unul din ei intreaba senin daca trebuie sa scrie ce nota si-ar dori desi acolo scrie clar "nota contestata"  .

 162 de contestatii am inregistrat...Unii au contestat toate cele 3 note obtinute...altii au contestat note de 1 si 2 altii note de 9...Nu credeau in solutionarea contestatiilor dar...mai stii?De afara se auzeau cum rad unii de altii cum isi dau intalnire in sesiunea viitoare...N-am auzit pe nici unul sa spuna ca de maine se apuca de invatat...Ma uit la ei oarecum absenta dar,ma roade gandul ca ei ar trebui sa-mi asigure pensia...

duminică, 3 iulie 2011

LA MULTI ANI GASCA !

      De se mai intreba cineva daca proverbul "cine se asemeana se aduna" este adevarat, ei bine eu pot spune cu mana pe inima ca e cat se poate de adevarat. 3 raci adunati intr-o gasca care are ani buni de cand rad si canta impreuna, plang si se sustin atunci cand pamantul le fuge de sub picioare, se sfatuiesc sa treaca mai usor prin viata....Bucuriile si necazurile ne-au sudat prietenia si azi, suntem o familie mare si frumoasa( ei erau si inainte o familie...eu sunt intrusa)
      La multi ani Adrian! Sa-ti pastrezi zambetul si talentul de a canta la matura!
         La multi ani Tudor! Sa ai mereu incredere in iubirea familiei si a prietenilor adevarati, in faptul ca, desi poate dintre noi toti tu ai fost cel mai incercat de soarta, cineva acolo sus iti zambeste prin fetele tale, prin sotioara ta si desigur prin nasa ta!
       La multi ani ..mie! Sa-mi dea Dumnezeu putere sa va iubesc pe toti, sa va ajut  pe voi, pe copii si nepotii vostri , pana la adanci batranete! Fiti sigur ca nu uit nicio clipa ca voi toti sunteti marea mea familie! 

sâmbătă, 2 iulie 2011

Inca un an...

Anii mei se masoara in ani scolari....Maine se afiseaza rezultatele la bacalaureat, deci e finalul....si tot maine implinesc 42 de ani....  

Cu o formula a vitezei numai de el stiuta, timpul s-a scurs aducandu-mi bucurii, impliniri dar si multe clipe de cumpana, clipe in care am avut sentimentul ca nu mai pot merge mai departe...Uneori din pacate parca nici nu-mi doream cu aceeasi intensitate sa merg mai departe....

Din punct de vedere profesional am avut un an de exceptie.Rezultate frumoase la concursuri, sesiuni de comunicari, examene nationale. La scoala, dar si acasa, munca mi-a oferit satisfactii.....Am sadit si am cules flori acolo unde nimeni nu-mi dadea vreo sansa...m-am incapatanat sa cred ca toti copii au ceva bun in  ei si am dat fiecaruia increderea ca poate realiza ceva....drept rasplata-bucuria lor de a ma sti printre ei.

Personal,realizari marete nu am avut din pacate....Aceleasi rate si facturi pentru care trag luna de luna, aceleasi farfurii pe care le spal zi de zi si aceleasi retete de mancare pe care nu m- am straduit sa le imbunatatesc.In rest...nimic.....

Imi doresc o perioada de liniste...in care sa dorm, fara sa ma uit la ceas, sa citesc fara sa-mi pese de programul de a doua zi, sa-mi pun la punct casa, hartiile, pentru ca toate sunt intr-o dezordine a caror ordine doar eu o stiu.
Sper sa am timp sa scriu pe blog amintirile acestui an nu pentru ca au fost nemaipomenite ci pentru a le pastra .