luni, 29 decembrie 2008

Bucura-te de viata femeie frumoasa....

Bucura-te de viata, Femeie Frumoasa!!!!!!!!! Daca mi-as putea trai din nou viata, M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi... As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult... As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata. As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu. Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui. N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba. As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata. Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai... Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte... Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face... In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat... Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile." Cum ne privim pe noi insine la diferite varste? "Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina .. Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa. Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!) Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum. Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum. La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum. La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste. La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea. La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata. La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet! Chiar daca esti pe drumul bun, vei fi calcat daca stai pur si simplu in mijlocul drumului".Bucura-te de viata ,Femeie Frumoasa!!!!!!!!!

Mai intoarce Doamne roata....

De fiecare data sfarsitul unui an este plin de topuri , retrospective de cine a fost "cel mai" sau "cea mai..." Din punctul meu de vedere n-am avut parte de superlative in acest an ...A fost un an linistit din toate punctele de vedere. Acum, cand ma gandesc pot spune ca a fost anul cu cele mai multe excursii...(deci am gasit ceva). Ma gandesc mai mult la anul care vine..Acesti ani care se termina cu 9 reprezinta pentru mine ceva special....
1989 "Doamne ah ce tanar mai eram"... 20 de ani...tanara, plina de vise, sperante...cochetam cu fiecare gand....
1999...30 de ani....mamica, realizata profesional,....mai putine vise.....mai multe griji...
2009....voi implini 40 de ani... Nu stiu cand au trecut anii acestia..sufletul meu este inca adolescentin, zambetul la fel...ridurile chiar daca sunt firave eu refuz sa le vad...mai dansez inca cu placere"tanar vreau mereu sa fiu...." si totusi voi implini 40 de ani. Nici nu stiu sa ma bucur ca i-am apucat, sa fiu trista ca au trecut....Poate asa se explica nelinistea aceasta nefireasca ce a pus stapanire pe mine de cateva zile..Ma bazez pe voi prieteni reali, virtuali...

duminică, 28 decembrie 2008

Darul de Craciun

Drumul de la Arieseni la Iasi a durat foarte mult. Am plecat dimineata la ora 8 ,30 si am ajuns seara la 22. Obositor si plin de senzatii tari....asa a fost drumul acesta....Viscolul, masinile rasturnate si dorinta de a ajunge cu bine acasa m-au tinut intr-un stress numai de mine stiut.Mi-a fost rau.....Gandurile mele se indreptau catre casa care ma astepta si spre frigiderul care era gol...Ma gandeam sa pregatesc ceva rapid, asa cu ultimile forte si apoi sa ma culc......sa ma culc in patul meu...Cand am intrat in casa un mir0s puternic de brad m-a intampinat...Bradul meu artificial prinsese viata? Nu, o coronita de brad statea frumos asezata deasupra usii de la bucatarie...Dar asta nu era nimic.....Pe masuta din sufragerie ma astepta un tort urias,sarmalute, racitura, toba... am ramas muta...Stiam cui lasasem cheia evident dar nu ma asteptam la asa ceva....A fost cel mai binevenit dar de Craciun...Mosule te-ai descurcat si de aceasta data!

vineri, 26 decembrie 2008

VILA VANK-ARIESENI

Nu stiu daca voi reusi prin cuvinte sa-mi exprim bucuria de a descoperi, total intamplator, la un alt capat de tara, niste oameni minunati, oameni care stiu cu prisosinta sa-si trateze oaspetii. Nu stiu ce reprezinta denumirea "Vank"....un nume frumos sau poate o amintire. Oricum sa zicem ca este un frumos print. Primitor, vesel, deschis, el te intampina cu drag cand ii treci pragul. Acum e fericit deoarece langa el, sta printesa SARA. Impunatoare, calda, ea asteapta sa ii faci cat mai multe vizite....Odata venit in imparatia lor sunt convinsa ca vei dori sa te reintorci cu drag odata si inca odata... Intr-un spatiu natural feeric cele doua pensiuni pot satisface cele mai pretentioase gusturi. De la servirea ireprosabila a personalului pana la zapada care cadea parca special pentru noi , totul a fost minunat.Tot ceea ce este scris pe siteul pensiunii este adevarat si spun asta deoarece in vara am rezervat la Costinesti...niste imagini care nu aveau legatura cu realitatea.Si, daca inca mai stati pe ganduri...priviti pozele....faceti-va bagajele si...partie

miercuri, 24 decembrie 2008

Secvente de excursie

Foarte greu reusesc sa scriu...momentele de liniste la calculator sunt putine...Acum inca mai dorm(la 5,30 s-a terminat petrecerea)...Cei care s-au trezit au plecat pe partie. Emi cu schiuri..o poza ce trebuie vazuta. Am fost la pestera Scarisoara si pestera Ursilor. La Scarisoara drumul e foarte greu...se urca pe munte cam doua ore si jumatate...Eu am fost printre cei care au renuntat pe la jumatate...n-am mai putut.Dar multi au ajuns si au fost impresinati de ghetar, de simplitatea oamenilor si a locurilor.Invatatoarea de acolo face traseul asta in fiecare zi.Eu ma reprofilam de mult...La pestera Ursilor insa am ajuns print-o ninsoare de nu se vedea la 2 m in fata.Fulgi mari ni se lipeau de haine si fata.Am fost intampinati cu palinca,placinte calde, clatite.Am uitat de frig si de tot...Cand am intrat in pestera, desi o mai vazusem am ramas la fel de impresionata.Azi e Ajunul Craciunului...impodobim un brad mare,colindam si dnu Misu ne-a pregatit un recital de neuitat. Copii abia asteapta sa le cante..i-au invatat cantecele si sunt pentru el "cel mai minunat public"Pana la colinde insa toata lumea la sanie, schiuri si ZAPADAAAAAAA.Papa...Craciun fericit tuturor...

luni, 22 decembrie 2008

Te uita cum ninge-n decembre

Parcul natural Apuseni pare a fi o particica dintr-o alta lume, dintr-o alta tara...Totul este acoperit de nea....alb si stralucitor.Cand voi ajunge acasa am sa descarc multe, multe poye...As dori sa pot lua cu mine cat mai multe amintiri...poate si bunatatea oamenilor si bucuria lor de a primi oaspeti...Atat pentru ayi

miercuri, 17 decembrie 2008

Femei, femei....

Sarbatorile de iarna inseamna pentru noi, femeile, nu numai clinchet de clopotei si brazi impodobiti. Acum e rost de multa munca prin casa motiv pentru care se descurca fiecare cum poate. M-am gandit sa fac , mai in gluma mai in serios , o clasificare a femeilor, al modului in care asteapta sarbatorile.

  1. Femeile obsedate de curatenie-sunt cele care isi iau concediu pentru a rascoli cu grija cele mai ascunse unghere ale casei;dupa multe eforturi reusesc sa-si transforme casa in adevarate muzee (personal nici nu incerc sa fac asemenea curatenie ca ar fi inutila, nu ar rezista mai mult de 10 minute)
  2. "harnicutele"-sunt acele femei care se intorc destul de obosite de la servici si..mai spala un geam, mai scutura un covor, spunandu-si in gand ca vor reusi macar in mare, sa-si aranjeze casa.
  3. Cochetele-sunt acele femei care nici nu-si pun problema sa stearga praful cu aceasta ocazie;ele studiaza ofertele agentiilor de turism isi fac programari peste programari la cosmetica, coafor,manechiura, masaj si nu stiu cate altele; cutreiera magazinele cu sacosele pline si par...cele mai fericite(poate nu sunt ele cele mai fericite dar cele mai invidiate sigur sunt);acasa, menajere bine platite le fac treaba cu grija
  4. Femeile dezinteresate-sunt in general femeile singure , cele mai nefericite in aceasta perioada cred; ele pleaca mereu, sunt intr-o permanenta miscare;este modul lor de a aborda sarbatorile
  5. "cucoanele" sau mai bine zis cele caroara proberbul"lenea e cucoana mare" li se potriveste de minune-sunt acele femei perfect sanatoase, apte de munca adica, fara un program stresant care isi angajeaza menajere pentru ale sterge geamurile; am intalnit ieri o asemenea persoana;grasa abia mergand se lauda ca la ea in casa treaba-i gata; am incercat sa aflu totusi daca ea face ceva;"da, imi cumpar un maldar de ziare si le citesc" ;"de ce nu le cititi pe net?""sa stau pi scaun atatea ceasuri?"din gura ei aceste cuvinte au sunat cam ca celebra replica:muieti is posmagii?
  6. alte categorii...probabil multe alte categorii

marți, 16 decembrie 2008

Pregatiri de vacanta

Am fost cam lenesa zilele acestea...Dupa stresul tezelor, atat la scoala cat si acasa, incepe sa se astearna linistea.Ne pregatim de colindat...Cantam tare si frumos poate primim in schimb o binemeritata zapada. Fiecare fulg de nea este intampinat in clase cu ovatii iar disparitia lui devine o adevarata tragedie.

Duminica plecam la munte, la Arieseni. Este primul Craciun pe care nu-l petrecem in sanul familiei. Poate acolo va fi zapada...Mi-am propus sa ma odihnesc(atat cat se poate tinand cond de faptul ca vom fi insotiti cam de vreo 50 de elevi...). Bateriile mele asteapta sa fie incarcate ca abia mai palpaie.

sâmbătă, 13 decembrie 2008

2 in 1

De ceva vreme a incoltit in mintea mea intrebarea "oare in ce ipostaza imi sta mai bine in cea de profesor mama sau in cea de mama profesor" . Desi pare un joc neinsemnat de cuvinte exista, cel putin pentru mine, o mare diferenta.
In urma cu doi ani, am avut sansa sa predau unei clase deosebite. Minti agere si dispuse oricand la efort m-au castigat de partea lor mai mult decat as fi putut crede.Petreceam cu ei o mare parte a timpului meu liber...jucam baschet, mergeam la Cetatuia, in Copou....dar pregateam cu foarte mare seriozitate si examenul din vara. Nu era un colectiv unit dar, de dragul meu, incercau sa para prieteni. De ziua mea, mi-au daruit un tricou cu pozele lor si cu un frumos"multumim mami!!!!"Abia atunci am inteles cum ma percepeau ei. Pe diploma de la cursul festiv scrie mare "ptr cea mai tare mami profesoara" si azi, mesajele lor contin acel mami...In iulie , de ziua mea , mi-au daruit o carte "ganduri ptr mami"in care semnul era pus la poezia" gemul de la mami, iubire la borcan"asta facand aluzie la zecile de clatite cu care ii mituiam ptr a mai lucra inca o problema, inca un test...Rezultatele lor au fost deosebite ...au fost rasplata mea... De atunci sunt mult mai apropiata de elevii mei.Experienta m-a invatat ca multi dintre ei cauta in mine "o mami" sau poate o sora mai mare si, in cele din urma o profesoara. Rolul de "mama profesor" imi pare mult mai greu....Desi imi ajut baiatul, mereu ne certam...as vrea ca el sa le stie pe toate, sa le inteleaga mult mai repede decat toti ceilalti...Imi reproseaza evident ca vizavi de el am un comportament diferit dar...incerc...promit sa incerc mai mult....Multi copii ii spun" de-ar fi doamna mama mea" iar el spune " de ar fi mama profa mea"..E amuzant numai in aparenta... Si uite asa, imi traiesc eu existenta de '' 2 in 1". Daca ma gandesc bine as putea sa fiu chiar 3 in 1 dar mai bine ma opresc aici.

vineri, 12 decembrie 2008

Ieri am implinit o luna de ...blogosfera dar, cu problemele din viata reala, am uitat de ...virtual. Daca fac o analiza a acestei luni, pot spune ca i-am stors Danei multe lacrimi si m-am apropiat foarte mult de Lori.In rest, pentru mine, a fost un mod prin care m-am descarcat de problemele cotidiene uneori intr-un mod serios, alteori cu zambetul pe buze. Stiu ca exista si alti cititori ai blogului sau mai bine zis alte cititoare care insa nu si-au luat inima in dinti pentru a face comentarii....mai este timp.Tot cu timpul sper ca numarul prietenilor mei virtuali sa creasca pentru a forma sa zicem..o gasca virtuala.Va astept pe toti, cu drag, in lumea mea virtuala!

joi, 11 decembrie 2008

EXCESUL DE ZEL

Eu sunt unul dintre parintii care traieste la intensitate maxima viata de elev a copilului sau. Il ajut la teme, il ascult, impreuna faem planuri de viitor. Este modul prin care ne-am apropiat foarte mult. Poate din aceasta cauza succesele sau insuccesele lui scolare au pentru mine un impact foarte mare.

14 iunie 2008...Ultima zi de scoala...Cartile obosite asteapta sa fie predate iar gandurile copiilor pleaca spre destinatii de vacanta. Mediile, chiar daca nu sunt incheiate in totalitate sunt socotite si ierarhiile stabilite. O distinsa dna prof. are alta parere...Asculta toata clasa si, asa cum era de asteptat mediile se strica, iar la cei ambitiosi lacrimile deja apar in ochi.( e bine sa stiti ca in aceasta clasa cu 9,81 s-a luat ultima mentiune ). M-am intrebat atunci "de ce ?" dar sincera ,nu am gasit nici un raspuns.

Decembrie 2008..aceeasi clasa, aceeasi prof. care din pacate acum preda doua obiecte...perioada tezelor... Cand eram eleva, inaintea fiecarui examen aveam o perioada cand ma ocupam doar de materia respectiva si mi se parea normal..azi aceste teze se dau fara o pregatire prealabila a timpului .Deci elevii trebuie sa se pregateasca la toate obiectele si , in plus sa mai faca si suplimentar. Intrebarea mea este cand? Unii prof au fost foarte intelegatori dar...

De ce sa nu dam noi proiecte stufoase care trebuie predate cu o zi inaintea tezei la mate? De ce sa nu facem noi...exces de zel sa umplem cataloagele de 4 si apoi sa afirmam" pe mine ma intereseaza obiectul meu, nu-mi pasa de teza" Cat de pedagogic sau mai bine zis cat de omenesc este?

Acestor colegi profesori nu le doresc decat sa aiba parte la randul lor de prof identici pentru copiii lor...Tema proiectului se referea la discriminare.....

miercuri, 10 decembrie 2008

SCRISOARE CATRE MOS CRACIUN

Draga Mosule..Iti scriu de pe acum, pentru a avea timp sa citesti si..sa te bucuri.
Ai avut mereu grija de visele copilariei mele....Jucarii minunate mi-ai asternut sub brad, carti pe care doar tu stiai ca le doresc , hainute si bijuterii cu toate ti-ai incarcat sacul si apoi te-ai oprit in casa mea...

Daca ma gandesc bine mi-ai adus chiar si sotul intr-un decembrie 1990..Atunci ai considerat tu ca e timpul s-o rup cu trecutul, sa nu mai traiesc nici macar o secunda de singuratate...Si bine ai facut..

Din 1995 incoace m-ai transformat in mesagerul tau, m-ai invatat sa daruiesc copilului meu darurile de la tine....m-ai invatat sa citesc bucuria de pe chipul unui copil...

Prin 2000 si ceva, cand situatia mea financiara era mai mult decat precara, cand bucuria de a te revedea se transformase in tristete atunci mi-ai daruit...o boala...din senin nu mai era important decat sa ma scol a doua zi...sa mi se explice acele dureri monstruoase...M-ai lasat sa ma zbat intre viata si moarte pentru a intelege ca sanatatea mea si a familiei mele este un dar...cel mai pretios dar. De atunci m-am bucurat mai mult de viata...

Acum, in incheiere nu-ti cer nimic...Am tot ce-mi trebuie...Vreau doar sa-ti multumesc ca existi, ca intretii vesnic tanar spiritul Craciunului, ca reusesti sa daruiesti cu bucurie si saracului si bogatului..

marți, 9 decembrie 2008

Nu-mi apartin cuvintele urmatoare dar se potrivesc perfect cu starea mea de spirit din aceasta dimineata... "Oamenii se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.”

duminică, 7 decembrie 2008

"Prietenii sunt rude pe care ţi le faci."

Mulţi oameni s-au perindat prin viaţa mea, prin casa mea…Prietenii scurte, prietenii din interes, din obligaţie, prietenii intense şi, de ce nu, prietenii nǎscute din teama de singurǎtate….de toate am avut parte şi, recunoc în toate am pus suflet. N-am învǎţat din greşeli, motiv pentru care le-am repetat cu încǎpǎţânare. Uneori am suferit atunci când s-au sfârşit, alteori am rǎsuflat uşuratǎ dar, de cele mai multe ori am încercat sǎ le salvez..atât cât era posibil În anii de şcoalǎ mi-am dorit mult o prietenǎ bunǎ..care sǎ fie doar a mea.N-am avut-o. M-am înţeles mult mai bine cu partea masculinǎ decât cu cea femininǎ şi, uneori, acest lucru mi-a plǎcut. La facultate, cǎminul speram sǎ-mi ofere acea prietenǎ…mi-a oferit-o dar între noi s-au aşezat notele, reuşitele profesionale şi atunci…m-am reintors la grupul din liceu.Acel grup în care mǎ simţeam bine…Eram acei nebuni tineri care se întorceau vara acasǎ din Iaşi, Bucureşti, Braşov, îşi puneau ruxacii în spate şi plecau pe cǎrǎri de munte…Doamne ce frumos era! Fǎrǎ griji, fǎrǎ obligaţii… Grupul nostru a fost destrǎmat de ..cǎsǎtorii.A pornit fiecare pe drumul lui şi, prietenia noastrǎ a dispǎrut într-un mod aproape brutal.Ne-au rǎmas doar amintirile… M-am stabilit în Iaşi…singurǎ , printre strǎini..fǎrǎ prieteni…Aşa m-am simtit o lungǎ perioadǎ..Au trecut 18 ani de atunci şi totuşi sertarul cu prieteni nu este foarte plin. Ca printr-o sitǎ viata i-a cernut şi a rǎmas doar ea… “Profa de geografie şi de istorie” aşa am cunoscut-o în urmǎ cu 14 ani..Veselǎ , spontanǎ, uneori iute la mânie dar mereu gata sǎ-ţi întindǎ mâna. Acum îi spun “surioara mea” pentru cǎ aşa o simt. A fost alǎturi de mine şi la bine şi la greu. Mereu…eşec sau bucurie am trǎit împreunǎ…Am plans şi am râs împreunǎ…Acum este cea mai fidelǎ cititoare a blogului meu şi îi mulţumesc..îi mulţumesc pentru tot. În sertarul prieteniei, lângǎ ea si familia ei , şi-au fǎcut loc” omul cu cureaua latǎ”(fratele prietenei mele) şi soţia lui . Ei sunt familia mea din Iaşi. Prietenii cu care Dumnezeu m-a binecuvântat! "Prietenii sunt acei oameni rari care te întreabă ce mai faci şi apoi aşteaptă să audă răspunsul."

sâmbătă, 6 decembrie 2008

MOS NICOLAE

Eiii iata ca au inceput sa vina ...mosii. Fara zapada, fara saniute, fara schiuri...asa pe uscat. De cand eram mica , despre Mos Nicolae nu-mi amintesc decat ca...venea.Mereu gaseam ceva acolo in cizme....depinde de varsta. Mai intai dulciuri si ciorapei....apoi,la varsta adolescentei, mama imi strecura cate ceva pentru suflet..o carte, o caseta. Oricum erau cadouri mici, din suflet, care ma bucurau enorm. A urmat o perioada cand mosul m-a cam uitat.....Imi spuneam singura, in gand ca sunt mare si ...gata.Incet, incet m-am autoeducat in acest sens. M-am transformat in propiul meu Mos Nicolae. Cred ca va imaginati ce inseamna acest lucru.
Oricum, una peste alta eu il asociez pe Mos Nicolae cu acele cadouri mici, ca sa spun asa, din inima. La cum arata insa un mare magazin din Iasi aseara...cred ca nu toti au aceasta viziune. Jucarii imense umpleau carucioarele, cutii pline de cosmetice , incaltaminte...Se cumpara orice , in cantitati uriase. In aceste conditii, oare Mos Craciun ce mai cumpara?

joi, 4 decembrie 2008

Emotiile unui parinte

Ieri, am simtit pe propia-mi piele ca meseria de parinte e mai grea decat pare. Emotii puternice m-au cuprins cand copilul meu a plecat sa dea acea banala teza cu subiect unic...N-am tremurat cand eu am dat treapta I, treapta a II, bacul, admiterea la facultate, concursuri de titularizare, grade didactice ,masterat, admitere la doctorat...Griji de mama.....cine are stie...cine nu are va sti....

luni, 1 decembrie 2008

YouTube - Angela Similea - Am viata mea

YouTube - ANGELA SIMILEA SI OVIDIU KOMORNYIK - SUFLET PIERDUT

YouTube - ANGELA SIMILEA SI OVIDIU KOMORNYIK - SUFLET PIERDUT

Nu-mi distrugeti idolul!!!!!!!!!!

Ieri am avut o zi grea...Nici eu nu stiu cum am rezistat 12 ore... In fine , a trecut si in curand o iau de la capat...Dupa aceste ore de munca, am deschis alene televizorul si asteptam ca Mos Ene sa-si faca simtita prezenta.

Pe un canal (nu conteaza numele) era o emisiune mondena, unde ,era luata la purificat nimeni alta decat, Angela Similea.Am citit atat de multe despre ea incat nu prea mai sunt noutati dar, ideea de a o revedea imi face oricand placere. Angela Similea este de vreo 25 de ani cea care imi insoteste gandurile. Am plans ascultand muzica ei si, era o perioada cand aveam impresia ca fiecare cuvant spus de ea se refera la mine, la viata mea . Am ascultat, fara sa exagerez toate melodiile ei si, pe vremea adolescentei imi cumparam poze cu ea (si cine a trait acele vremuri comuniste stie ca nu se gaseau asa usor ca acum).Intr-un cuvant eu sunt o Angelista!

Ceea ce m-a iritat pe mine la acea emisiune era in primul rand timpul la care se vorbea despre"Angeluca mea"-trecut. Se imbraca , frumos, era o doamna...Mai oameni buni eu n-am vazut-o niciodata imbracata urat...Si este o doamna si cand doarme. Apoi a mai aparut dnul Horia Moculescu care era atat de patruns de acele intimitati pe care le spunea despre ea, intimitati pe care ea nu le-a ascuns niciodata,incat am inchis televizorul cu scarba.(De si-ar vedea de viata lui ca...)

Dar, poate ca asa suntem noi romanii..simtim o placere macabra in a ne bate joc de oamenii buni, care ne reprezinta. Oricum spune cine ce a spune eu tot consider ca nu-i pacat "sa mori de dragoste ranita".....