Macar in cea din urma zi a anului sa mai scriu doua randuri ca, dupa cum a observat toata lumea 2011 nu prea m-a inspirat...
Asa ca, acum cat inca tobele nu bat foarte tare, am sa va spun ce fac in ultima ziulica a lui 2011.
Gasca noastra se aduna undeva, nu stiu prea bine unde, sa isi spuna "La multi ani!" cu zgomot mare! Ne-am trasat sarcini pe familie, cine ce face sa nu ne trezim cu 10 racituri si fara friptura si...la munca.
Cum era de asteptat, eu fiind sirena, trebuie sa pregatesc pestanul.Si mi-a venit mie ideea, ca de, sunt fata creativa, sa fac...peste cu ravase. Am stat aseara si mi-am stors creierasul ce sa scriu, am butonat internetul si mi-au iesit 20 de ravase....Cred ca la peste mai renunta cineva dar la ravas ba!
La multi ani!
Un 2012 plin de bucurii va doresc tuturor, din inima!
sâmbătă, 31 decembrie 2011
joi, 8 decembrie 2011
Scoala altfel
Școala altfel”...
De-abia am prididit să fac
Planificări - o droaie,
Că vin, din urmă, la atac,
Ședințe ca o ploaie!
Ieri am avut C.P., iar azi
Ședință cu părinții,
Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,
Să mă ferească sfinții!
Peste trei zile voi ave,
C-așa-i acum poruncă,
Prea-minunatul C.C.E.,
Și-alte ședințe încă.
Și ca să-mi fie foarte clar
C-am misie-ntre misii,
Fac parte - ca misionar -
Din treizeci de comisii!
Număr absențe, raportez,
Săptămânal de-acuma.
Excursii - le organizez,
Serbări - una și una!
Sesiunea de comunicări
Și cea de referate,
Concursuri, baluri, adunări
Tot eu le fac pe toate...
Pornesc spre casă șchiopătând
De-atâta aiureală,
Se-aud ectenii de comând
Când plec de lângă școală.
Că rostul ni l-au resetat
Nebunii și cretinii.
Au smuls din holdă grâu curat
Și pun în loc... ciulinii.
E noapte, stelele lucesc
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.
Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.
Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.
Afară-i frig, în casă frig -
Că n-am bani de căldură,
Și-mi vine, uite-așa, să strig,
Să-mi dau drumul la gură!
C-am înțeles: de ani întregi
Reforma-i ca sminteala,
Așa e când promulgă legi
Cine urăște școala.
Mai am de corectat lucrări,
Și zeci de portofolii,
Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,
Un șal mâncat de molii.
Adorm, într-un târziu, frumos,
Cu capul pe o mapă.
Visez cât am ajuns de... jos,
Pentru trei lei drept plată.
Tresar în somn, că am uitat
Să pun în opt dosare
Dovezi de parteneriat
Și de colaborare.
Și mă trezesc în zori de zi,
Ca dintr-un joc de iele,
Înmormântată în hârtii,
Dosare, dosărele...
Și, vai de capul meu, uitai
Să fac o socoteală
Cu note mici și mai dihai
La cea mai cea scorneală:
Îi zice într-un fel măreț -
”Testare inițială” -
Un fel de măr, dar pădureț,
O nouă abureală.
Și plan remedial mai am
Să fac până-n amiază.
Că am și ore până-atunci -
Asta nu mai contează!
Aș vrea să plâng, dar nu e chip,
Nu-i timp de consolare,
Că vine, mâine, ARACIP
Comisia-teroare.
Și o să ia la scotocit
Toată maculatura
Ce tinde către infinit,
Sporind harababura...
Și vin, cu rostul lor ”sublim”,
Iar când or bate-n poartă,
Pe loc ne-or cere să vorbim
Limba română... moartă!
Că-i alta limba, la dosar,
Decât e limba vie.
Școlarul nu mai e școlar,
E... ”educabil”. Fie!
Și ca să fie pe deplin
Reforma - făcătură,
Poruncă nouă mai primim
Spre nouă-nvățătură:
”Când educabilul ți-o da,
Cu sete,-un pumn în gură,
Tu să-i explici, cu glas duios,
Că-i rea apucătură.
N-ai voie să-i vorbești răstit,
Necum să-i tragi o palmă,
Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,
Cu fața cât mai calmă!”
O lume ce a luat-o razna rau de tot...asta observ zi de zi... Oricat de mult mi-as dori sa fac mai mult....nu mai am timp... sanatatea mea s-a subrezit...nervii s-au tocit....pentru ca azi mi-e tot mai greu sa fac ceea ce imi e atat de drag: matematica
Translate
No definition found.
Disable Auto Translate
marți, 13 septembrie 2011
Primirea de la clasa a 5-a
Copiii, prin sinceritatea lor iti dau raspunsuri pe care poate le doresti,poate le astepti. Anul acesta am doua clase de a 5-a. Facute pe criteriul selectiei, cele doua clase sunt total diferite.Ambele au un efectiv numeros...una din ele 20 de baieti....
Cand am pasit la clasa cea buna, am auzit "da, e doamna cea buna"...am zambit si mi-am jucat rolul.
Cand am intrat la cea de a doua clasa, am auzit " e doamna cea rea"...un pic mi-a lipsit sa nu rad de-a binelea.M-am abtinut si,mi-am jucat rolul...
De ce ma percep diferit? Cred ca nu pe mine ci matematica pentru unii e ok, pentru altii o corvoada....sau poate eu? Ce mi-a placut la ambele clase a fost disciplina....daca sunt cuminti, voi fi "doamna cea buna" pentru toti.
Cand am pasit la clasa cea buna, am auzit "da, e doamna cea buna"...am zambit si mi-am jucat rolul.
Cand am intrat la cea de a doua clasa, am auzit " e doamna cea rea"...un pic mi-a lipsit sa nu rad de-a binelea.M-am abtinut si,mi-am jucat rolul...
De ce ma percep diferit? Cred ca nu pe mine ci matematica pentru unii e ok, pentru altii o corvoada....sau poate eu? Ce mi-a placut la ambele clase a fost disciplina....daca sunt cuminti, voi fi "doamna cea buna" pentru toti.
luni, 12 septembrie 2011
Prima zi de scoala !
Intr-un careu mai mult sau mai putin ordonat, cu un imn mai mult sau mai putin ascultat, a inceput scoala.Parinti, copii si dascali incep de azi sa aiba asteptari, sa spere.
Am primit ,ca de obicei ,o caruta de flori...Am 33 de elevi in clasa la care sunt diriginta....multi,tare multi...dupa doua ore aerul din clasa abia se mai putea respira...I-am intrebat pe fiecare in parte ce si-au propus ptr acest an si,raspunsurile lor au fost , ca de fiecare data, spontane si au starnit zambete...A fost o atmosfera frumoasa, destinsa...de maine trecem la lucruri mai importante...
Am primit ,ca de obicei ,o caruta de flori...Am 33 de elevi in clasa la care sunt diriginta....multi,tare multi...dupa doua ore aerul din clasa abia se mai putea respira...I-am intrebat pe fiecare in parte ce si-au propus ptr acest an si,raspunsurile lor au fost , ca de fiecare data, spontane si au starnit zambete...A fost o atmosfera frumoasa, destinsa...de maine trecem la lucruri mai importante...
sâmbătă, 10 septembrie 2011
Desteapta-te romane! Obligatoriu!
Multi ne-am uitat la meciul Romaniei cu Franta.Am vazut 11 jucatori francezi intonandu-si cu mandrie imnul si 11 jucatori romani mormaind ceva...Am auzit un stadion care nu stia decat primele 2 versuri si m-am gandit cu nostalgie la timpurile cand si din fata televizorului cantai mandru ca joaca Romania.Nici macar cel care a fost platit sa invete cele 4 strofe nu a facut-o.E o poveste cusuta cu ata alba; initial Marcel Pavel a spus ca asa a hotarat imprena cu FRF ptr imbarbatare, azi a dat vina pe emotii...Daca nu esti in stare sa faci un lucru bun, nu te angajezi dar...Am un 10 pentru Andra care la meciul lui Bute a facut sa vibreze la intonarea imnului si scaunele...De ce n-au lasat-o tot pe ea?Sa fi avut emotii!!!!???
Ei,si dupa ce s-a discutat in presa si la Tv pe acest subiect,vine azi presedintele(imediat in urma sa si Funeriu) si propune ca in fiecare sala de clasa sa existe un tricolor, si la inceputul fiecarei zile sa fie intonat imnul. Foarte bine zic eu si in gandul meu cred ca e o masura cinstita....Dar sa vezi dezbateri ...ca nu e normal,ca nu e nevoie,ca e suficient sa fie cantat imnul la inceputul si la sfarsitul anului scolar,ca mai buna ar fi o rugaciune... Doamne sa auzi si sa te minunezi.Pai ne meritam soarta!
Eu sunt pentru! Nu vad in acest gest nici rutina, nici umilinta la adresa elevilor.Mi-as dori sa-i fac sa simta ceva atunci cand aud imnul national.Nu cred ca este o explicatie situatia financiara...Sa fim seriosi pe vremuri era frig in clase si in apartamente, stateam la cozi ptr o punga de lapte dar, dimineata cantam" Trei culori cunosc pe lume".Daca nu se invata de la o varsta frageda,nu va mai fi invatat niciodata...Si, atunci cand il vor auzi vor face baloane cu guma din gura, vor scuipa seminte, sau vor face poze.Poate sunt nostalgica dar e bine ca fiecare copil sa stie simbolurile nationale.
Ei,si dupa ce s-a discutat in presa si la Tv pe acest subiect,vine azi presedintele(imediat in urma sa si Funeriu) si propune ca in fiecare sala de clasa sa existe un tricolor, si la inceputul fiecarei zile sa fie intonat imnul. Foarte bine zic eu si in gandul meu cred ca e o masura cinstita....Dar sa vezi dezbateri ...ca nu e normal,ca nu e nevoie,ca e suficient sa fie cantat imnul la inceputul si la sfarsitul anului scolar,ca mai buna ar fi o rugaciune... Doamne sa auzi si sa te minunezi.Pai ne meritam soarta!
Eu sunt pentru! Nu vad in acest gest nici rutina, nici umilinta la adresa elevilor.Mi-as dori sa-i fac sa simta ceva atunci cand aud imnul national.Nu cred ca este o explicatie situatia financiara...Sa fim seriosi pe vremuri era frig in clase si in apartamente, stateam la cozi ptr o punga de lapte dar, dimineata cantam" Trei culori cunosc pe lume".Daca nu se invata de la o varsta frageda,nu va mai fi invatat niciodata...Si, atunci cand il vor auzi vor face baloane cu guma din gura, vor scuipa seminte, sau vor face poze.Poate sunt nostalgica dar e bine ca fiecare copil sa stie simbolurile nationale.
vineri, 9 septembrie 2011
Miros de toamna...miros de scoala
Aseara, zgomotele copiilor de afara m-au facut sa scot capul pe fereastra...Grupati dupa varsta, se jucau si vorbeau zgomotosi ca niste ciripitoare...Erau multi, semn ca s-au reintors acasa de la bunici, din concedii... Vine SCOALA!
In departare copacii de la Cetatuia se pregatesc sa-si schimbe hainele...Diverse culori de verde si maron iti dau impresia ca se schimba pe rand, fiecare, asteptandu-si linistiti ziua cand verdele va fi inlocuit de ruginiu.Vine TOAMNA!
In casa....am lucrat la orarul scolii,ne-am scos planificarile (in acest an Ministerul ni le-a oferit pe tava) si telefoanele suna pentru programarea pregatirilor.Pe buzele tuturor,fericit dar mai ales trist, aparea SCOALA!
Dimineata,stropi reci de ploaie,spala pamantul incalzit de arsita zilelor de august...Oamenii se ascund sub umbrele luandu-si parca cu ei toate neimplinirile...E TOAMNA!
Va doresc voua celor care lucrati in invatamant un an bun,linistit, plin de realizari personale si profesionale.Dumnezeu sa va dea sanatatea si puterea de a face din elevii vostri oameni mai buni!
Parintilor care au copii la scoala le doresc deasemeni putere de a-si sustine material si spiritual copiii.Nu uitati sa vorbiti cu ei in fiecare seara,sa-i intrebati nu numai ce note au luat ci si ce probleme au sufletele lor si, dragi parinti nu uitati ca scoala,prin dascalii sai nu va pot inlocui decat intr-o masura nesemnificativa.
Celor pentru care scoala este doar o amintire, oparticica din tineretea lor si a copiilor lor,le doresc o toamna frumoasa.Sa umpleti camara cu de toate,pentru ca ,in acest an s-au facut de toate!
In departare copacii de la Cetatuia se pregatesc sa-si schimbe hainele...Diverse culori de verde si maron iti dau impresia ca se schimba pe rand, fiecare, asteptandu-si linistiti ziua cand verdele va fi inlocuit de ruginiu.Vine TOAMNA!
In casa....am lucrat la orarul scolii,ne-am scos planificarile (in acest an Ministerul ni le-a oferit pe tava) si telefoanele suna pentru programarea pregatirilor.Pe buzele tuturor,fericit dar mai ales trist, aparea SCOALA!
Dimineata,stropi reci de ploaie,spala pamantul incalzit de arsita zilelor de august...Oamenii se ascund sub umbrele luandu-si parca cu ei toate neimplinirile...E TOAMNA!
Va doresc voua celor care lucrati in invatamant un an bun,linistit, plin de realizari personale si profesionale.Dumnezeu sa va dea sanatatea si puterea de a face din elevii vostri oameni mai buni!
Parintilor care au copii la scoala le doresc deasemeni putere de a-si sustine material si spiritual copiii.Nu uitati sa vorbiti cu ei in fiecare seara,sa-i intrebati nu numai ce note au luat ci si ce probleme au sufletele lor si, dragi parinti nu uitati ca scoala,prin dascalii sai nu va pot inlocui decat intr-o masura nesemnificativa.
Celor pentru care scoala este doar o amintire, oparticica din tineretea lor si a copiilor lor,le doresc o toamna frumoasa.Sa umpleti camara cu de toate,pentru ca ,in acest an s-au facut de toate!
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Amenintare
Nici nu a inceput bine anul scolar ca au si aparut "minunile".Foarte sigur pe el si aspru in vorbire domnul ministru Funeriu afirma "Directorii si profesorii care ii obliga pe elevi sa cumpere culegeri vor fi pedepsiti pana la desfacerea contractului de munca".
Manualele alternative sunt depasite...oricare ar fi ales nu poti lucra ora de ora....bani pentru xerox ,ora de ora pentru 25-30 de elevi a 4 clase...nu prea avem....timp pentru a scrie pe tabla....lipsa.Ce ramane de facut? Ori nu le mai dam teme, ori nu-i obligam ci ii rugam respectuos sa-si cumpere o carte.
In alta ordine de idei are si el dreptate.Datorita ofertelor de la edituri multi dascali sunt tentati sa aseze pe bancile elevilor,fara macar a-i intreba daca doresc,nu o culegere ci 4-5 pe care nu le folosesc nici macar pentru o ora.Nu sunt de acord cu asa ceva.De ce sa oblig eu un copil de nota 6-7 sa i-a o culegere pentru olimpiada?
Personal imi voi asuma riscul utilizarii unei culegeri la clasa,pana cand manualele vor redeveni ce au fost candva.
Manualele alternative sunt depasite...oricare ar fi ales nu poti lucra ora de ora....bani pentru xerox ,ora de ora pentru 25-30 de elevi a 4 clase...nu prea avem....timp pentru a scrie pe tabla....lipsa.Ce ramane de facut? Ori nu le mai dam teme, ori nu-i obligam ci ii rugam respectuos sa-si cumpere o carte.
In alta ordine de idei are si el dreptate.Datorita ofertelor de la edituri multi dascali sunt tentati sa aseze pe bancile elevilor,fara macar a-i intreba daca doresc,nu o culegere ci 4-5 pe care nu le folosesc nici macar pentru o ora.Nu sunt de acord cu asa ceva.De ce sa oblig eu un copil de nota 6-7 sa i-a o culegere pentru olimpiada?
Personal imi voi asuma riscul utilizarii unei culegeri la clasa,pana cand manualele vor redeveni ce au fost candva.
joi, 1 septembrie 2011
CABBAGE FORTE
N-am fost niciodata o slabanoaga si nici nu mi-am omorat timpul cu diete.Mi-a fost mai usor sa traiesc cu gandul ca "asa mi-e neamul" si n-am ce face.Intamplarea face ca, in urma cu o luna sa-mi sara in fata reclama la pastilele pentru slabit Cabbage Forte.In doua saptamani dai jos 10kg !!Or fi bune mi-am zis si am trecut mai departe.Reclama lor insa am gasit-o si in reviste, pana si pe siteuri de matematica!! Mai sa fie! N-am luat nicio decizie pana cand,ajunsa acasa,mama m-a sfatuit subtil ca ar fi cazul sa mai slabesc.Deci daca zice mama,musai sa iau decizii! Reclama mi-a aparut instantaneu si pana la a face comanda n-a mai fost mult.Am dat 1 milion pe un flacon..2 saptamani, 10 kg.Cred ca trebuiau lasati repetenti in clasa a 5 ca unitatea de masura a cantitatii cu care am slabit e gramul nu kg....Teapa!
Ei,dar partea interesanta abia acum incepe.Cand am primit micul flacon de pastile am primit un plic mare.In el dragii mei scria asa "FELICITARI PENTRU CASTIGUL DUMNEAVOAASTRA! ESTE INCONTESTABIL SI DEFINITIV,ACEASTA CORESPONDENTA PERSONALA VA ESTE ADRESATA DNA E.A.UNICUL CEC DE 20.000 LEI VA FI REMIS PERSONAL.Pana si copia filei de cec am primit-o.Doamne,imi ziceam,m-ai ales tocmai pe mine?Era exact suma la care visam ptr o masina...exact...Eu care n-am castigat nici 10 lei la loz in plic sa-mi cada 200 de milioane...Abia am ajuns acasa si am citit hartiile alea pana le-am invatat pe de rost.Le spun baietilor,mamei toata lumea striga Bingo!Fiecare are nevoie de ceva! Eu tot nu cred.Trimit un email...nimic...sun intr-un final si aflu adevarul gol golut.Fusesem selectata sa particip la o extragere ce va avea loc pe 20 septembrie si era posibil sa castig aceasta suma...O cacealma....asta a fost tot si,ma tem ca nu sunt singura...Ei,m-am visat si eu mai bogata cu 200 de milioane...poate la auzul acestei vesti ar fi trebuit sa slabesc...nu stiu.
Ei,dar partea interesanta abia acum incepe.Cand am primit micul flacon de pastile am primit un plic mare.In el dragii mei scria asa "FELICITARI PENTRU CASTIGUL DUMNEAVOAASTRA! ESTE INCONTESTABIL SI DEFINITIV,ACEASTA CORESPONDENTA PERSONALA VA ESTE ADRESATA DNA E.A.UNICUL CEC DE 20.000 LEI VA FI REMIS PERSONAL.Pana si copia filei de cec am primit-o.Doamne,imi ziceam,m-ai ales tocmai pe mine?Era exact suma la care visam ptr o masina...exact...Eu care n-am castigat nici 10 lei la loz in plic sa-mi cada 200 de milioane...Abia am ajuns acasa si am citit hartiile alea pana le-am invatat pe de rost.Le spun baietilor,mamei toata lumea striga Bingo!Fiecare are nevoie de ceva! Eu tot nu cred.Trimit un email...nimic...sun intr-un final si aflu adevarul gol golut.Fusesem selectata sa particip la o extragere ce va avea loc pe 20 septembrie si era posibil sa castig aceasta suma...O cacealma....asta a fost tot si,ma tem ca nu sunt singura...Ei,m-am visat si eu mai bogata cu 200 de milioane...poate la auzul acestei vesti ar fi trebuit sa slabesc...nu stiu.
marți, 30 august 2011
Impas
Am inceput scoala! In fiecare an sunt mai harnica decat colegii mei,pentru ca,in fiecare an am corigenti.Nu sunt rea la note dar, am niste limite de care nu pot sa trec, chiar daca inaintez in varsta. In mod normal,ar trebui sa fie mult mai multi corigenti dar...lumea nu se complica....
De luni, am inceput sa fac pregatire cu cei care au binevoit sa vina la scoala.Pregatire....prea mult spus...incerc sa-i inteleg ca ei pe mine oricum nu ma inteleg....Nu stiu cei de clasa a 5a sa faca o adunare sau o scadere...La inmultire nu primesc ca raspuns decat un zambet tamp si un ''nu stiu eu de-astea" care ma termina...In timpul anului, unii au stat cuminti in banci,au scris fara sa priceapa o iota...altii, din contra mi-au scos sufletul din mine...
Am stat de vorba cu parintii, sfatuindu-i sa-i transfere la o scoala cu mai putine pretentii...
Vorbesc,argumentez si in final ajung la concluzia ca parintii au handicap cel putin egal cu al copiilor.
Si atunci ce sa fac? In cei 16 ani de profesorat n-am lasat niciun repetent....am gasit la fiecare ceva bun si am exploatat...dar acum...habar nu am ce sa fac....Mama,m-a sfatuit sa-i trec ca nu-mi iau ei locul...dar nu-i vorba despre asta...ar insemna sa-i ignor inca 3 ani,sa-i tratez ca pe niste obiecte,de la care sa nu cer nimic,niciodata....Acesti copii trebuie sa invete intr-un alt mediu...la o scoala ajutatoare...dar,la naiba i-am integrat pe toti, fara sa ne pese.Cum sa le vorbesc eu despre mediane si ortocentru cand ei sunt la stadiul de colorat un copac si o casa?
Daca ii las repetenti tot nu rezolv nimic...inca un an de purtat prin scoala...deja au tras prima tigara, vor strica alte colective si, de invatat tot nu vor invata.Am incercat sa lucrez cu fiecare in parte...degeaba,nu-mi ies decat peri albi,atat...
Nu stiu care-i solutia cea mai buna pentru ei, nu stiu cum ii pot ajuta desi imi doresc sincer acest lucru!
De luni, am inceput sa fac pregatire cu cei care au binevoit sa vina la scoala.Pregatire....prea mult spus...incerc sa-i inteleg ca ei pe mine oricum nu ma inteleg....Nu stiu cei de clasa a 5a sa faca o adunare sau o scadere...La inmultire nu primesc ca raspuns decat un zambet tamp si un ''nu stiu eu de-astea" care ma termina...In timpul anului, unii au stat cuminti in banci,au scris fara sa priceapa o iota...altii, din contra mi-au scos sufletul din mine...
Am stat de vorba cu parintii, sfatuindu-i sa-i transfere la o scoala cu mai putine pretentii...
Vorbesc,argumentez si in final ajung la concluzia ca parintii au handicap cel putin egal cu al copiilor.
Si atunci ce sa fac? In cei 16 ani de profesorat n-am lasat niciun repetent....am gasit la fiecare ceva bun si am exploatat...dar acum...habar nu am ce sa fac....Mama,m-a sfatuit sa-i trec ca nu-mi iau ei locul...dar nu-i vorba despre asta...ar insemna sa-i ignor inca 3 ani,sa-i tratez ca pe niste obiecte,de la care sa nu cer nimic,niciodata....Acesti copii trebuie sa invete intr-un alt mediu...la o scoala ajutatoare...dar,la naiba i-am integrat pe toti, fara sa ne pese.Cum sa le vorbesc eu despre mediane si ortocentru cand ei sunt la stadiul de colorat un copac si o casa?
Daca ii las repetenti tot nu rezolv nimic...inca un an de purtat prin scoala...deja au tras prima tigara, vor strica alte colective si, de invatat tot nu vor invata.Am incercat sa lucrez cu fiecare in parte...degeaba,nu-mi ies decat peri albi,atat...
Nu stiu care-i solutia cea mai buna pentru ei, nu stiu cum ii pot ajuta desi imi doresc sincer acest lucru!
marți, 16 august 2011
Si tot pleaca......
Sfarsitul de saptamana a fost o plimbare continua. Am fost la Rm.Sarat pentru a-i spune mamei, un "La multi ani!" life, cu tort si sampanie,gratare si spaghete Carbonera (cica sa slabesti).Duminica am schimbat ruta si ne-am intors prin Bacau, facand un popas de cateva ore la una din surorile sotului meu. Acolo am aflat noutatile...Am aflat cum nepoata mea preferata,arhitecta talentata a hotarat sa emigreze in Australia. Parintii imi povestesc tristi ca hotararea e luata...nimic nu-i mai poate intoarce...cu un sot inginer constructor si o fetita de un an, au ajuns la concluzia ca aici ptr ei soarele nu mai rasare.Un alt nepot,alsolvent de AC cu studiile facute in limba engleza,desi are aici un salariu bunicel,isi va lua sotia si vor pleca si ei in America....Aceeasi munca mult mai bine platita...acesta este raspunsul la intrebarea DE CE? Si,in fine, o alta nepoata,proaspat absolventa de ISE,a ales Scotia.
Vestile au ajuns la mine toate in acelasi timp si mi s-a parut cam mult....Cine mai ramane acasa?Pe vremuri plecau tinerii de la sat la oras,acum isi parasesc tara fara sa priveasca inapoi.Sunt oameni capabili ,in educatia lor statul roman a investit dar nu va apuca sa culeaga roadele...
Cine sa-i opreasca pe acesti tineri? Vrea cineva acest lucru?
Vestile au ajuns la mine toate in acelasi timp si mi s-a parut cam mult....Cine mai ramane acasa?Pe vremuri plecau tinerii de la sat la oras,acum isi parasesc tara fara sa priveasca inapoi.Sunt oameni capabili ,in educatia lor statul roman a investit dar nu va apuca sa culeaga roadele...
Cine sa-i opreasca pe acesti tineri? Vrea cineva acest lucru?
vineri, 12 august 2011
De ce?
Am citit dimineata un titlu ce mi-a atras atentia.Am citit intreg articolul despre marea gimnasta Caty Szabo gimnasta,mai mare decat mine cu un an,careia i-am tinut pumnii la fiecare saritura din concursuri, care m-a facut sa rad si sa plang de bucurie, care ,privind-o pe cea mai inalta treapta a podiumului,m-a facut mandra ca sunt romanca.Din pacate, ce am citit acum mi-a cam sters mandria de a fi romanca.
De ce este nevoie sa se intample asa? De ce uitam atat de repede? De ce un amarat de fotbalist de la o echipa mediocra castiga mii de euro si cei care merita cu adevarat acesti bani nu-i primesc niciodata? Oare vom intra candva in normalitate? Ca ea, multe valori romanesti isi duc traiul decent si deseori saracacios,purtand in suflet amintirea ca au castigat pentru Romania, ca imnul si drapelul Romaniei au insemnat pentru ei,cei de atunci ,mai mult decat pentru ei, cei de acum.
De ce este nevoie sa se intample asa? De ce uitam atat de repede? De ce un amarat de fotbalist de la o echipa mediocra castiga mii de euro si cei care merita cu adevarat acesti bani nu-i primesc niciodata? Oare vom intra candva in normalitate? Ca ea, multe valori romanesti isi duc traiul decent si deseori saracacios,purtand in suflet amintirea ca au castigat pentru Romania, ca imnul si drapelul Romaniei au insemnat pentru ei,cei de atunci ,mai mult decat pentru ei, cei de acum.
luni, 18 iulie 2011
Titularizare
In fiecare an,cam pe aceasta vreme,sunt agasata de vocile celor care striga in gura mare pe toate posturile TV ca"x profesori au luat nota 1'', " avem profesori din ce in ce mai slabi", p% din numarul profesorilor au luat sub 5 etc,etc....La orice disciplina se intampla acest lucru...Nu putem spune ca prof de mate sunt mai buni ori mai rai ca cei de romana....
Eu sunt una care a dat acest examen de titularizare..si nu odata. Am fost acolo,concurent, supraveghetor, invins si invingator...Mereu s-au luat note mici....la mate cel putin....De ce e mai suparator acum decat atunci? Pentru ca acum e mult mai usor.Daca are cineva dorinta de a compara subiectele anilor 1996 de exemplu cu cele din 2011 va vedea diferenta.Asa cum la examenele elevilor e mai usor acum,mergand pe aceleasi tendinte si la titularizare se da mai usor.Pentru un PROFESOR subiectul de anul acesta era de o ora.Dar cine sunt de fapt profesorii tineri? Cati dintre ei au ales aceasta cale ptr ca le-a placut?Extrem de putini....si acesti putini sunt deja departe cu burse prin tari straine....Au ramas cei care s-au facut profesori din intamplare...care au dat la mate sa zicem ptr ca acolo erau locuri la buget....Poate ca supara vorbele mele dar sunt reale...A disparut pasiunea de a fi profesor, de a invata pe altul...a disparut ptr ca nimeni nu a cultivat-o...Daca privim in CV-ul unui profesor care a luat nota 1,vom fi uimiti sa vedem ca a terminat un liceu agricol sau poate un grup scolar....Si asta spune multe,foarte multe....
Eu sunt una care a dat acest examen de titularizare..si nu odata. Am fost acolo,concurent, supraveghetor, invins si invingator...Mereu s-au luat note mici....la mate cel putin....De ce e mai suparator acum decat atunci? Pentru ca acum e mult mai usor.Daca are cineva dorinta de a compara subiectele anilor 1996 de exemplu cu cele din 2011 va vedea diferenta.Asa cum la examenele elevilor e mai usor acum,mergand pe aceleasi tendinte si la titularizare se da mai usor.Pentru un PROFESOR subiectul de anul acesta era de o ora.Dar cine sunt de fapt profesorii tineri? Cati dintre ei au ales aceasta cale ptr ca le-a placut?Extrem de putini....si acesti putini sunt deja departe cu burse prin tari straine....Au ramas cei care s-au facut profesori din intamplare...care au dat la mate sa zicem ptr ca acolo erau locuri la buget....Poate ca supara vorbele mele dar sunt reale...A disparut pasiunea de a fi profesor, de a invata pe altul...a disparut ptr ca nimeni nu a cultivat-o...Daca privim in CV-ul unui profesor care a luat nota 1,vom fi uimiti sa vedem ca a terminat un liceu agricol sau poate un grup scolar....Si asta spune multe,foarte multe....
sâmbătă, 16 iulie 2011
Concedii
Fiecare dintre noi,oameni inca ai muncii, asteapta nerabdatori concediul. Ne facem planuri, vise, sperante ca anul acesta va fi mai frumos, ca vom avea un concediu mai consistent din punct de vedere material....Unii dintre noi aleg destinatii indepartate,altii mai "patriotici" aleg plaiurile mioritice iar altii viseaza doar la cateva zile linistite, acasa.
Eu merg la mare...nu pot spune chiar ca eu am ales dar...e ok.Apoi sper sa ne iasa plimbarea la Arieseni(Angi cum aflu mai multe te anunt)....in rest acasa...
Voi dragii mei, incotro va indreptati?
Eu merg la mare...nu pot spune chiar ca eu am ales dar...e ok.Apoi sper sa ne iasa plimbarea la Arieseni(Angi cum aflu mai multe te anunt)....in rest acasa...
Voi dragii mei, incotro va indreptati?
sâmbătă, 9 iulie 2011
AN INVISIBLE SIGN
Am primit un mesaj cu un continut nu prea fericit si cu o rugaminte"doamna, va rog uitati-va la filmul An invisible sign".
N-am avut timp atunci dar,azi,fiind matinala(de nevoie),m-am uitat...Un film despre matematica si viata...despre numere si dependenta de ele, despre profesorat si prietenie.O poveste trista cu un final fericit,pe care va invit la randu-mi sa o vedeti.Viata e mai grea decat matematica,spune o replica....
Vizionare placuta!
N-am avut timp atunci dar,azi,fiind matinala(de nevoie),m-am uitat...Un film despre matematica si viata...despre numere si dependenta de ele, despre profesorat si prietenie.O poveste trista cu un final fericit,pe care va invit la randu-mi sa o vedeti.Viata e mai grea decat matematica,spune o replica....
Vizionare placuta!
joi, 7 iulie 2011
Doua vieti...
Nu stiu de ce vreau sa scriu randurile acestea...poate pur si simplu ptr a sta de vorba cu mine si atat.
Daca cineva mi-ar cere sa-i povestesc ceva frumos, cu siguranta as alege perioada anilor de liceu....parca am trait doua vieti una inainte de a ma casatori si alta dupa....Doua vieti relativ frumoase dar,ca doua episoade fara nici o legatura....
N-am simtit niciodata povara examenelor, a invatatului in general ptr ca doar asta faceam...Mama facea totul....Acum simt greutatea fiecarei zile....in fiecare seara am picioarele umflate de oboseala desi mare lucru nu fac....Mergeam pe munte, citeam nopti intregi, mergeam in tabere,la film,la spectacole, dansam si jucam remi si carti....Nimic din toate acestea n-am mai facut in ultimul timp....Acum alerg ce-i drept ...sa mai fac un ban....
Undeva in sufletul meu stiu ca anii au trecut prea repede si nu se vor mai intoarce...Mi-e dor, mi-e ciuda....mi-e teama...Spre ce tot alerg zi de zi? Pentru ce?
Daca cineva mi-ar cere sa-i povestesc ceva frumos, cu siguranta as alege perioada anilor de liceu....parca am trait doua vieti una inainte de a ma casatori si alta dupa....Doua vieti relativ frumoase dar,ca doua episoade fara nici o legatura....
N-am simtit niciodata povara examenelor, a invatatului in general ptr ca doar asta faceam...Mama facea totul....Acum simt greutatea fiecarei zile....in fiecare seara am picioarele umflate de oboseala desi mare lucru nu fac....Mergeam pe munte, citeam nopti intregi, mergeam in tabere,la film,la spectacole, dansam si jucam remi si carti....Nimic din toate acestea n-am mai facut in ultimul timp....Acum alerg ce-i drept ...sa mai fac un ban....
Undeva in sufletul meu stiu ca anii au trecut prea repede si nu se vor mai intoarce...Mi-e dor, mi-e ciuda....mi-e teama...Spre ce tot alerg zi de zi? Pentru ce?
La multi ani, tata!
Cititorii fideli blogului meu stiu ca luna iulie, este luna in care multe persoane dragi sufletului meu isi sarbatoresc ziua de nastere. Azi, e ziua tatalui meu....A adunat 77 de ani...Pentru unii e mult, foarte mult....si pentru el pare a fi mult...pentru mine,nu...Mi-as dori sa-i stiu acolo, amandoi, o vesnicie....
Are acelasi obicei de ani de zile....ma asteapta la poarta ore intregi....acum insa nu mai iese in strada...sta pe bancuta ,in curte,asteptand sa-l salute cineva sa-l intrebe ce face si el sa raspunda"vine fata de la Iasi, si o astept". Cand isi pierde rabdarea se indreapta spre poarta si se uita prin grilaj....poate...poate apar....Mi-e drag sa-l gasesc acolo deseori nemultumit ca a durat asa mult pana am ajuns...Isi spune ofurile repede, ca si cum s-ar teme sa nu le uite....are grija sa aud numai eu...Si-ar dori mai multa intelegere, as putea spune mai multa iubire dar, din pacate nu a daruit la randu-i asa ceva....
Nu raspunde la telefon deoarece nu mai aude foarte bine,in schimb asteapta in fiecare seara,pe fotoliul sau,intre orele 19-20, sa sun. Nu pleaca la culcare pana nu afla ca la mine e totul bine sau,ma rog, va fi bine..
E innebunit dupa dulciuri....le mananca tacticos,impartindu-le fara placere cu altcineva....
Ce ar mai fi de spus? Poate doar sa ne amintim de versurile lui Paunescu
Repetabila povarã
Are acelasi obicei de ani de zile....ma asteapta la poarta ore intregi....acum insa nu mai iese in strada...sta pe bancuta ,in curte,asteptand sa-l salute cineva sa-l intrebe ce face si el sa raspunda"vine fata de la Iasi, si o astept". Cand isi pierde rabdarea se indreapta spre poarta si se uita prin grilaj....poate...poate apar....Mi-e drag sa-l gasesc acolo deseori nemultumit ca a durat asa mult pana am ajuns...Isi spune ofurile repede, ca si cum s-ar teme sa nu le uite....are grija sa aud numai eu...Si-ar dori mai multa intelegere, as putea spune mai multa iubire dar, din pacate nu a daruit la randu-i asa ceva....
Nu raspunde la telefon deoarece nu mai aude foarte bine,in schimb asteapta in fiecare seara,pe fotoliul sau,intre orele 19-20, sa sun. Nu pleaca la culcare pana nu afla ca la mine e totul bine sau,ma rog, va fi bine..
E innebunit dupa dulciuri....le mananca tacticos,impartindu-le fara placere cu altcineva....
Ce ar mai fi de spus? Poate doar sa ne amintim de versurile lui Paunescu
Repetabila povarã
Cine are pãrinti, pe pãmânt nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Cã am fost, cã n-am fost, ori cã suntem cuminti,
Astãzi îmbãtrânind ne e dor de pãrinti.
Ce pãrinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, încã vii, respirând tot mai greu,
Sunt pãrintii acestia ce ofteazã mereu.
Ce pãrinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupã actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albirã de dor
Sã le fie copilul c-o treaptã mai domn,
Câtã muncã în plus, si ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, pãtimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupã lungi sãptãmâni
Fii bãtrâni ce suntem, cu pãrintii bãtrâni
Dacã lemne si-au luat, dacã oasele-i dor,
Dacã nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prãsilã de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are pãrinti, pe pãmânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Cã din toate ce sunt, cel mai greu e sã fii
Nu copil de pãrinti, ci pãrinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însã pentru potop, încã nu-i de ajuns.
Mai avem noi pãrinti? Mai au dânsii copii?
Pe pãmântul de cruci, numai om sã nu fii,
Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orãsel, într-o zare de sat,
Mai asteaptã si-acum, semne de la strãmosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.
Cine are pãrinti, încã nu e pierdut,
Cine are pãrinti are încã trecut.
Ne-au fãcut, ne-au crescut, ne-au adus pânã-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot pãrea, când n-ai ce sã-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisãlogi.
Ba nu vãd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sã le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreabã de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa cã te-apucã o milã de tot,
Mai cu seamã de faptul cã ei nu mai pot?
Cã povarã îi simti si ei stiu cã-i asa
Si se uitã la tine ca si când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtã vreme de dus
Pe constiintã povara acestui apus
Si pe urmã vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Cã povarã suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uitã curând,
Si nu vãd nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce încã nu e potop pe cuprins,
Desi plouã mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care pãrinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduitã de plâns.
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Cã am fost, cã n-am fost, ori cã suntem cuminti,
Astãzi îmbãtrânind ne e dor de pãrinti.
Ce pãrinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, încã vii, respirând tot mai greu,
Sunt pãrintii acestia ce ofteazã mereu.
Ce pãrinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupã actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albirã de dor
Sã le fie copilul c-o treaptã mai domn,
Câtã muncã în plus, si ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, pãtimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupã lungi sãptãmâni
Fii bãtrâni ce suntem, cu pãrintii bãtrâni
Dacã lemne si-au luat, dacã oasele-i dor,
Dacã nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prãsilã de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are pãrinti, pe pãmânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Cã din toate ce sunt, cel mai greu e sã fii
Nu copil de pãrinti, ci pãrinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însã pentru potop, încã nu-i de ajuns.
Mai avem noi pãrinti? Mai au dânsii copii?
Pe pãmântul de cruci, numai om sã nu fii,
Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orãsel, într-o zare de sat,
Mai asteaptã si-acum, semne de la strãmosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.
Cine are pãrinti, încã nu e pierdut,
Cine are pãrinti are încã trecut.
Ne-au fãcut, ne-au crescut, ne-au adus pânã-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot pãrea, când n-ai ce sã-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisãlogi.
Ba nu vãd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sã le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreabã de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa cã te-apucã o milã de tot,
Mai cu seamã de faptul cã ei nu mai pot?
Cã povarã îi simti si ei stiu cã-i asa
Si se uitã la tine ca si când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtã vreme de dus
Pe constiintã povara acestui apus
Si pe urmã vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Cã povarã suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uitã curând,
Si nu vãd nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce încã nu e potop pe cuprins,
Desi plouã mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care pãrinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduitã de plâns.
marți, 5 iulie 2011
Dreptul de a contesta
Ieri, am asistat, ca membru al comisiei de Bac, la depunerea contestatiilor...In sala de clasa eu si presedintele comisiei un distins cadru universitar.La ora 8 incep...valuri valuri.Intra in clasa si saluta printre dinti spunand apoi "vreau sa fac contestatie".Cuvintele lor suna amenintator dar eu, cu un zambet lipit pe fata ca marca de scrisoare le intind respectuos cererea ce urmeaza a fi completata. Se aseaza in banci, aruncandu-si unii dintre ei cheile de la masini si incep a citi...ii studiez si incerc sa le vad supararea, ochii tristi,poate chiar plansi...nu vad decat cum se foiesc in scaune...ce scriu la profil? dar la filiera? dar la specializare? Nu stiu ce sa scrie....le scriem noi pe tabla..la copiat se pricep....unul din ei intreaba senin daca trebuie sa scrie ce nota si-ar dori desi acolo scrie clar "nota contestata" .
162 de contestatii am inregistrat...Unii au contestat toate cele 3 note obtinute...altii au contestat note de 1 si 2 altii note de 9...Nu credeau in solutionarea contestatiilor dar...mai stii?De afara se auzeau cum rad unii de altii cum isi dau intalnire in sesiunea viitoare...N-am auzit pe nici unul sa spuna ca de maine se apuca de invatat...Ma uit la ei oarecum absenta dar,ma roade gandul ca ei ar trebui sa-mi asigure pensia...
162 de contestatii am inregistrat...Unii au contestat toate cele 3 note obtinute...altii au contestat note de 1 si 2 altii note de 9...Nu credeau in solutionarea contestatiilor dar...mai stii?De afara se auzeau cum rad unii de altii cum isi dau intalnire in sesiunea viitoare...N-am auzit pe nici unul sa spuna ca de maine se apuca de invatat...Ma uit la ei oarecum absenta dar,ma roade gandul ca ei ar trebui sa-mi asigure pensia...
duminică, 3 iulie 2011
LA MULTI ANI GASCA !
De se mai intreba cineva daca proverbul "cine se asemeana se aduna" este adevarat, ei bine eu pot spune cu mana pe inima ca e cat se poate de adevarat. 3 raci adunati intr-o gasca care are ani buni de cand rad si canta impreuna, plang si se sustin atunci cand pamantul le fuge de sub picioare, se sfatuiesc sa treaca mai usor prin viata....Bucuriile si necazurile ne-au sudat prietenia si azi, suntem o familie mare si frumoasa( ei erau si inainte o familie...eu sunt intrusa)
La multi ani Adrian! Sa-ti pastrezi zambetul si talentul de a canta la matura!
La multi ani Tudor! Sa ai mereu incredere in iubirea familiei si a prietenilor adevarati, in faptul ca, desi poate dintre noi toti tu ai fost cel mai incercat de soarta, cineva acolo sus iti zambeste prin fetele tale, prin sotioara ta si desigur prin nasa ta!
La multi ani ..mie! Sa-mi dea Dumnezeu putere sa va iubesc pe toti, sa va ajut pe voi, pe copii si nepotii vostri , pana la adanci batranete! Fiti sigur ca nu uit nicio clipa ca voi toti sunteti marea mea familie!
La multi ani Adrian! Sa-ti pastrezi zambetul si talentul de a canta la matura!
La multi ani Tudor! Sa ai mereu incredere in iubirea familiei si a prietenilor adevarati, in faptul ca, desi poate dintre noi toti tu ai fost cel mai incercat de soarta, cineva acolo sus iti zambeste prin fetele tale, prin sotioara ta si desigur prin nasa ta!
La multi ani ..mie! Sa-mi dea Dumnezeu putere sa va iubesc pe toti, sa va ajut pe voi, pe copii si nepotii vostri , pana la adanci batranete! Fiti sigur ca nu uit nicio clipa ca voi toti sunteti marea mea familie!
sâmbătă, 2 iulie 2011
Inca un an...
Anii mei se masoara in ani scolari....Maine se afiseaza rezultatele la bacalaureat, deci e finalul....si tot maine implinesc 42 de ani....
Cu o formula a vitezei numai de el stiuta, timpul s-a scurs aducandu-mi bucurii, impliniri dar si multe clipe de cumpana, clipe in care am avut sentimentul ca nu mai pot merge mai departe...Uneori din pacate parca nici nu-mi doream cu aceeasi intensitate sa merg mai departe....
Din punct de vedere profesional am avut un an de exceptie.Rezultate frumoase la concursuri, sesiuni de comunicari, examene nationale. La scoala, dar si acasa, munca mi-a oferit satisfactii.....Am sadit si am cules flori acolo unde nimeni nu-mi dadea vreo sansa...m-am incapatanat sa cred ca toti copii au ceva bun in ei si am dat fiecaruia increderea ca poate realiza ceva....drept rasplata-bucuria lor de a ma sti printre ei.
Personal,realizari marete nu am avut din pacate....Aceleasi rate si facturi pentru care trag luna de luna, aceleasi farfurii pe care le spal zi de zi si aceleasi retete de mancare pe care nu m- am straduit sa le imbunatatesc.In rest...nimic.....
Imi doresc o perioada de liniste...in care sa dorm, fara sa ma uit la ceas, sa citesc fara sa-mi pese de programul de a doua zi, sa-mi pun la punct casa, hartiile, pentru ca toate sunt intr-o dezordine a caror ordine doar eu o stiu.
Sper sa am timp sa scriu pe blog amintirile acestui an nu pentru ca au fost nemaipomenite ci pentru a le pastra .
duminică, 24 aprilie 2011
HRISTOS A INVIAT!
Va doresc tuturor lumina in suflet si in ganduri, pace in suflet si in ganduri,mese imbelsugate, voiosie in case!
Hristos a inviat!
Hristos a inviat!
sâmbătă, 23 aprilie 2011
Despre excursie
Iata ca abia dupa cateva zile bune de la intoarcere, am ceva timp pentru povestiri.
3 zile a durat excursia noastra si in 3 zile am avut parte de toate fenomenele meteo: am plecat pe o ploaie torentiala, ne-am tavalit in zapada la Pasul Prislop si ne-am rasfatat cu razele soarelui la Manastirea Barsana.
Intotdeauna am urmarit ca in excursiile mele sa impletesc utilul cu placutul.Asa ca, printre dansuri, gratare si jocuri de carti elevii mei au vazut cimitirul vesel de la Sapanta, Memorialul comunismului din Sighet, Manastirile Barsana si Sapanta(cea mai inalta din Europa), casele memoriale Rebreanu si Cosbuc, Castelul Dracula de la pasul Tihuta.Au invata lucruri noi de care isi vor reaminti cu drag mai tarziu.
Cazarea noastra a fost de aceasta data punctul slab al excursiei.Am gasit la Perla Maramuresului(locatie la care am mai fost in urma cu 4 ani) o pensiune in pragul dezintegrarii.Un loc pe care,daca nu am fi ajuns asa tarziu,l-am fi parasit imediat.Camere neincalzite,nu foarte curate,un numar de locuri mai mic decat cel rezervat,cat despre bai si televizoare...mai bine sa nu va vorbesc.Am avut mare noroc ca elevii au inteles situatia si s-au adaptat rapid conditiilor.Au unit paturi,s-au tot grupat si regrupat acolo unde se putea sta.Cand am plecat atat noi organizatorii cat si patronii am stiut ca este ultima data cand le calcam pragul.
Maramuresul mi-a aparut de aceasta data imbatranit....obosit...oameni tristi...capete aplecate...n-am mai intalnit acele priviri calduroase care sa-ti sara imediat in ajutor...Am simtit greutatile de pe umerii lor...numai noi eram in excursie...
Aceeasi tristete am regasit-o si la casa Rebreanu...Ghidul de acolo, un om extraordinar care traieste prin Rebreanu, ne-a multumit pentru vizita si, la plecarea ne-a spus:sunteti primul grup din acest an,in rest ici colo cate un vizitator...M-a durut si pe mine tristetea din glasului lui...
Spor la treaba si sarbatori luminoase!
3 zile a durat excursia noastra si in 3 zile am avut parte de toate fenomenele meteo: am plecat pe o ploaie torentiala, ne-am tavalit in zapada la Pasul Prislop si ne-am rasfatat cu razele soarelui la Manastirea Barsana.
Intotdeauna am urmarit ca in excursiile mele sa impletesc utilul cu placutul.Asa ca, printre dansuri, gratare si jocuri de carti elevii mei au vazut cimitirul vesel de la Sapanta, Memorialul comunismului din Sighet, Manastirile Barsana si Sapanta(cea mai inalta din Europa), casele memoriale Rebreanu si Cosbuc, Castelul Dracula de la pasul Tihuta.Au invata lucruri noi de care isi vor reaminti cu drag mai tarziu.
Cazarea noastra a fost de aceasta data punctul slab al excursiei.Am gasit la Perla Maramuresului(locatie la care am mai fost in urma cu 4 ani) o pensiune in pragul dezintegrarii.Un loc pe care,daca nu am fi ajuns asa tarziu,l-am fi parasit imediat.Camere neincalzite,nu foarte curate,un numar de locuri mai mic decat cel rezervat,cat despre bai si televizoare...mai bine sa nu va vorbesc.Am avut mare noroc ca elevii au inteles situatia si s-au adaptat rapid conditiilor.Au unit paturi,s-au tot grupat si regrupat acolo unde se putea sta.Cand am plecat atat noi organizatorii cat si patronii am stiut ca este ultima data cand le calcam pragul.
Maramuresul mi-a aparut de aceasta data imbatranit....obosit...oameni tristi...capete aplecate...n-am mai intalnit acele priviri calduroase care sa-ti sara imediat in ajutor...Am simtit greutatile de pe umerii lor...numai noi eram in excursie...
Aceeasi tristete am regasit-o si la casa Rebreanu...Ghidul de acolo, un om extraordinar care traieste prin Rebreanu, ne-a multumit pentru vizita si, la plecarea ne-a spus:sunteti primul grup din acest an,in rest ici colo cate un vizitator...M-a durut si pe mine tristetea din glasului lui...
Spor la treaba si sarbatori luminoase!
vineri, 15 aprilie 2011
VACANTAAA !!!
O lupta permanenta cu timpul....asta am trait in ultima perioada...De vorba cu mine, de vorba cu voi...am amanat..Nici nu v-am mai citit...Un amalgam de activitati in care m-am implicat mi-au redus timpul liber la limita bunului simt...Am participat la simpozioane, sesiuni de comunicari, concursuri....fiecare sambata a fost dedicata unui concurs....si...am obosit...Am obosit sa ma grabesc mereu..sa ma uit la ceas...sa simt ca nu mai apuc sa fac ba una ,ba alta...
Azi plec in excursie in Maramures...Mi-e drag Maramuresul ! Si afara,ploua ..ploua...Sper sa-mi incarc bateriile, sa ma intorc cu bine si sa apuc sa va povestesc cate ceva.
Azi plec in excursie in Maramures...Mi-e drag Maramuresul ! Si afara,ploua ..ploua...Sper sa-mi incarc bateriile, sa ma intorc cu bine si sa apuc sa va povestesc cate ceva.
marți, 4 ianuarie 2011
An nou,datorii vechi
Nici nu s-au terminat bine sarbatorile ca deja cutia postala a inceput sa se umple cu facturi... Telefon, gaz, lumina, cablu...toti vor sa-mi demonstreze ca au inceput anul prin a-mi trimite mie o factura! Nici nu le-am deschis...le-am aruncat pe frigider,ignorandu-le...nu pentru multa vreme,desigur...Era sa uit : s-a afisat si intretinerea...Bani si iar bani...La sfarsitul lunii nici nu am timp sa ma bucur ca am reusit sa le platesc,ca vin altele...Ca mine cred ca sunt multi dintre voi...Alergam printre datorii, luam dintr-o parte si acoperim in alta, o adevarata arta...Sanatosi sa fim....nu de alta dar bani pentru medicamente e posibil sa nu mai ramana dupa achitarea facturilor!
luni, 3 ianuarie 2011
Bun gasit in 2011!
Dragii mei prieteni virtuali (si nu numai), iata ca a inceput 2011! Fiecare dintre noi spera sa-i fie mai bine atat lui cat si familiei , sa aiba sanatate si belsug in casa.Cate dintre visele noastre se vor implini in 2011,vom vedea. Important este sa luptam pentru ele, sa credem in ele si in puterea noastra de a le implini!
Va doresc din suflet cat mai multe clipe fericite!
Va doresc din suflet cat mai multe clipe fericite!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)