Retete pentru masa de REVELION

Dragii mei, se apropie Anul Nou si, pentru noi cei care stam acasa, nu ne permitem restaurante luxoase ,vacante de mii de euro, azi e zi de bucatareala.Asa ca m-am gandit ca impreuna sa realizam masa virtuala de REVELION. Fiecare aduce ce poate si ce stie mai bine sa faca. Astept propunerile voastre.Eu va invit la o
Salata cu piept de pui

Salata verde taiata,ceapa rosie taiata rondele, 1 castravete taiat felii subtiri, 1 piept de pui,o cutie ciuperci prajite putin, 1 ardei rosu.Toate aceste ingrediente se amesteca bine intr-un vas.Peste ele se adauga sosul facut dintr-o lingura de mustar,sare,piper,4 linguri ulei,suc de la o portocala.

Pofta buna si spor la treaba!

De sarbatori,acasa....

Nicaieri in lume iarna nu e mai iarna, sarbatoarea nu e mai sfanta, ca acasa...Si cand spun acasa, inteleg atat casa mea cat si casa parinteasca...Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a lasat parintii in viata, le-a dat puterea sa ma astepte din nou cu iubire in pragul casei...Cand  la telefon tatal meu mi-a raspuns la intrebarea "ce faci?" cu "te astept", parca inima a pornit la drum inaintea trupului...Batrani, isi duc traiul decent, asteptand sa le fie deschisa zilnic usa...

Va doresc in continuare Sarbatori fericite!
Si, nu uitati sa va intoarceti,macar in gand...acasa...

Inegala lupta cu timpul...

Viata mea s-a transformat dragii mei in ultima perioada ,intr-o inegala lupta cu timpul...Alerg intre scoala si casa,ma straduiesc sa fie totul in ordine...dar nu-mi iese mereu...Am facut activitati deosebite la scoala,pe care as fi dorit sa vi le arat,dar...  tot timpul am amanat sa scriu...Seara pic rupta de oboseala...nu mai am timp nici de vise,nici de planuri...Un iures permanent din care poate acum de sarbatori sa ies...Va invidiez pe voi toti cei care reusiti sa scrieti aproape zilnic...nici sa va citesc n-am mai apucat...

Ma simt obosita mai mult psihic decat fizic...Parca atunci cand aud" vin sarbatorile",nimic nu mai vibreza in mine ca in alti ani...Cu programul acesta parca m-am salbaticit...Nu am  iesit nici macar sa vad cum este impodobit orasul...Sunt intr-o stare in care lacrimile apar mai usor ca zambetele dar,sper sa am puterea de a trece peste...puterea de a merge mai departe...

S-a stins flacara Flacarii...

S-a stins la fel de genial cum l-am considerat mereu...S-a stins romanul cu suflet de aur...unic,dupa parerea mea...Fiecare vers al sau mi-a ajuns la suflet...m-am oprit si am ascultat...I-am cantat versurile si l-am recitat cand eram eleva...Ne-a lasat ca testament ultima sa poezie...

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.

Aceasta poezie ar trebui sa existe in manualul de limba romana...si de istorie...

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Sa-mi traiasca finutul!

Daca pana acum ma mandream cu doua finute,ei bine de ieri am si o frumusete de finut. Rares Florin se numeste mandretea de baietel care,daca nu era sotul meu ,imi rupea mainele in biserica .N-a plans deloc.A dormit si,atunci cand l-am dezbracat mi-a zambit larg,facand una din primele lui cuceri.

Dovleceii de la ora de dirigentie!

Vinerea am ora de dirigentie si,ma straduiesc sa vin cu lucruri noi,de cele mai multe ori lipsite de banalitate.Copii raspund cu promptitudine(inca) la ideile mele nastrusnice.Asa ca,le-am propus o expozitie de dovlecei asa,ca de Halloween...si au venit mititeii,unii de departe cu dovleacul in spinare...Unii il aveau intreg altii deja pregatit...Am aprins lumanari si ne-am distrat pe cinste asa cum se poate observa si din poze!

15 ani...

Au trecut 15 ani de cand am auzit "aveti un baiat'',vorbe ce mi-au luminat chipul si mi-au readus zambetul pe buze...15 ani de cand am invatat sa fiu mama...nici cea mai buna dar nici cea mai rea...15 ani in care am tremurat la fiecare tusit mai serios...Doamne cand a trecut timpul!?...Ma uit acum la el...e mai inalt ca mine cu un cap..din ''botul'' de acum 15 ani s-au pastrat doar ochii mari si albastri...Fie-i viata plina de lumina,bucurii si impliniri!