vineri, 24 aprilie 2009

Suprapuneri

Maine e sambata,zi de sfarsit de saptamana,zi in care,dupa atat de multe sarbatori ar fi binevenita odihna. Dar ti-ai gasit! Maine,ar trebui sa fiu cam in patru locuri in acelasi timp:la olimpiada de matematica,la cercul pedagogic al profesorilor de matematica(desfasurat se pare undeva in afara Iasului),la un curs de perfectionare(despre invatarea activa) si evident acasa la pregatiri.Ei,cum sa ma impart?Toate sunt activitati necesare si OBLIGATORII,mai putin preg de acasa la care in mod evident voi renunta.

De ce apar aceste suprapuneri?Pe de o parte datorita numarului foarte mare de concursuri din calendarul MECT,concursuri mai mult sau mai putin valoroase, concursuri la care participa un numar impresionant de copii,concursuri sponsorizate in buna parte de parinti,concursuri care din pacate nu-si gasesc finalitatea decat in nise diplome de participare ptr cei mai multi dintre ei.

In alta ordine de idei,introducerea creditelor in evaluarea profesorilor a creat asa cum era de asteptat,nebunia obtinerii lor.Fiecare dintre noi face cat mai multe perfectionari,participa la cat mai multe cursuri ptr a strange,credite .Cu ce ramanem in urma acestor perfectionari?Din pacate cu aceeasi diploma de participare ca si elevii la concursuri,cu impacarea ca am mai pus 11-12 credite peste cele avute si atat.Singura mea perfectionare adevarata,a fost masterul(daca poate fi considerata perfectionare) in rest...

Am lasat la urma cercurile pedagogice care constau in intalniri ale prof de matematica , la nivelul judetului. In cadrul lor,asistam la lectii demonstrative,referate,dezbateri.Munca foarte mare ptr organizatori si atat.Toata lumea lauda,se plange de gaurile sistemului si pleaca acasa cum a venit.

Am dorit sa va prezint aceste activitati ale muncii noastre de dascali,activitati utile sau inutile,depinde din ce unghi le privesti,pentru a demonstra inca odata ca meseria de dascal nu implica doar cele 4 ore (in medie)dintr-o zi, asa cum se vehiculeaza cu rea vointa in presa.

Va doresc un sfarsit de sapatamana linistit!

15 comentarii:

Dana spunea...

Draga mea,in calitatea de fost profesor,eu m-as duce la cercul pedagogic.....pentru partea a
III-a .......
Cum sa fii in acelasi loc??Mai bine vino la mine la o cafea ca si-asa nu ne-am mai vazut de mult,desi locuim la 10 minute distanta(de mers pe jos)....'
Vii la mine si facem sin cerc pedagogic,si partea a III-a,mai si vorbim,iesi mai castigata...
Si apropos,pentru fiecare 4 ore(cel putin)pe care un profesor le arela catedra intr-o zi,pregatirea de acasa pentru orele respective dureaza cel putin tot 4 ore..
Programare,fisa lectiei,evaluare,etc...(sper ca n-am uitat chiar de tot)
Asa ca aceste comentarii despre munca profesorilor sa le faca cei care stiu despre ce e vorba..
O zi buna si ....noroc ca se apropie ziua mea si sigur ne intalnim..Ca in baza timpului tau liber.....

pescarusul argintiu spunea...

Elite draga, povata mea e sa imbini utilul cu placutul, pentru ziua de maine, adica sa mergi acolo unde culegi cunostinte cu placere, in mod agreabil.
Daca te poti deplasa repede si nu sunt chiar in acelasi timp, eu as opta si pentru cercul pedagogic unde se va face un util schimb de experienta intre dascali, dar si pentru cursul de perfectionare, aducator de credite in fisa de evaluare personala :)
Si spre sfarsitul zilei, daca mai exista resurse, in amurg, m-as plimba de mana cu stapanul casei prin Parcul Copou, batran de peste un veac si jumatate, de la Unirea Principatelor Romane...
Trebuie sa fie o feerie plina de verdeata si canturi pasaresti ;)
Toata admiratia pentru activitatea ta neobosita si rodnica, draga Doamna profesoara!

Paul spunea...

Harnicuta cum te stiu le vei duce pe toate, sa-ti ajute Dumnezeu si aprecierile sa fie pe masura.
Sa ai spor in toate elite,cinste tie!

incertitudini spunea...

Din experientza mea, la cercul pedagogic este pierdere de timp. Poate ca la voi este altfel.
Am fost shefa de cerc multzi ani, m-am straduit sa fac lucruri cat mai frumoase; din nefericire, lumea nu se lasa antrenata in chestiuni noi, ci, le practica pe cele care solicita putzin timp.
Apoi , treaba asta cu puncatajul- vorbesc tot din perspectiva persoanei care este acum in afara- este o mare gaselnitza. Stres inutil. Am crezut ca dupa revolutzie se vor face schimbari radicale, dar s-a ajuns tot la " directzia mishcarii hartiilor".
Pana la urma, itzi creezi un stil. Si actzionezi cum simtzi ca-tzi potzi face singura bine.
Succes!

loristiuj spunea...

da Elite, ştiu cum e :-)
şi eu cred că ar trebui să treci pe la cerc (nu ştiu cum e la voi la mate, dar la mine e foarte bine);

de acord cu pescăruşul... treci spre seară prin Copou... am fost eu aseară... e plin cu milioane de lalele :-)

CORA spunea...

Trăiesc cu impresia că ne lăsăm duşi de valul cursurilor, creditelor, hârtiilor...şi lăsăm pe plan inferior calitatea actului educaţional, a ceea ce se întâmplă în clasă. Altfel nu îmi explic de ce lucrul efectiv cu copiii este punctat atât de puţin în fişele de evaluare a cadrelor didactice. Contraziceţi-mă dacă greşesc!

incertitudini spunea...

Cora!
"inainte" se cereau hartii; acum , se cer foarte multe hartii;
doamna ministru se supara cand se spune ca educatzia trece printr-o grava si profunda criza; nu vrea sa observe ceva care este evident.
Si asta pentru ca multzi dintre cei care ar trebui sa se ocupe de esentza invatzamantului , niciodata n-au " coborat " in miezul problemelor din shcoala.
Eu cred ca sunt multzi profesori care si-au ales meseria din pasiune si o fac , cu credintza, dar chestiile astea cu " proiecte", concursuri, , hartii de toate felurile prostitueaza invatzamantul, indepartandu-i pe profesori de meserie si pe copii de shcoala.

Clausewitz spunea...

Oi. Parabéns por seu excelente blog. Gostaria de lhe convidar para visitar meu blog e conhecer alguma coisa sobre o Brasil. Abração

CORA spunea...

@incertitudini
Nu stiu cum era "inainte"...sunt "atat de" debutanta! Dar ma coplesteste numarul hartoagelor pe care le am de pus la punct. Numai ca...ma incapatanez cateodata sa nu le fac, motiv pentru care probabil voi avea de suferit...Aveam un profesor in facultate care ne spunea ca "ii vina sa moara de tristete" cand vede un morman de hartii pe care un profesorul trebuie sa le pregateasca pentru a-si dovedi competenetele pedagogice in fata vreunui inspectoras care nu are alt instrument de evaluare, in afara de hartii. Marele meu noroc este ca inspectorul meu de specialitate, care a terminat aceeasi specializare ca si mine, Pedagogie, are format acelasi punct de vedere si nu ne oboseste prea tare cu ele. Si cred ca este cazul sa adaug aici si experienta pe care am trait-o in urma cu cateva zile, cand cautam cu disperare un proiecte de lectie la istorie, pentru mama mea. Ce-mi vad ochii? Pentru clasa a IV-a, un proiect de 15 pagini:-O. Descria in detaliu ce trebuie sa spune profesorul. Apoi, continea niste activitati atat de complicate, incat se vedea de la o posta ca acel proiect este greu realizabil chiar si cu elevii de clasa a VIII-a. Dar, traim inca in epoca in care ne place ca ceilalti sa creada ca suntem asa cum nu am fi in stare sa fim niciodata...

elite spunea...

Danilica,acum si partea a treia este in perioada de criza.De venit la tine voi veni...mai am cateva luni si apoi..liobera la soare voi cutreiera macar imprejurimile

elite spunea...

Pescarusule,plimbarea prin Copou a ramas la stadiul de dorinta neimplinita.Am fost la olompiada ,apoi multa preg ca vin tezele,apoi am intrat in bucatarie,l-am ascultat pe Mada la romana si a trecut timpul.La vara....

elite spunea...

Paul,harnicuta de mine,a incercat sa se strecoare prin acest sfarsit de saptamana astfel incat sa multumeasca cat mai multe persoane.Cred ca am reusit ceva,ceva

elite spunea...

Gina,cam acelasi lucru l-am zis si eu.Iar despre schimbarile post revolutionare,mai bine sa nu vorbim.

elite spunea...

Lori nici cerc, nici copou.Prestari munci la domiciliu si evident paznic de seama cu a ta nasa la olimpiada.

elite spunea...

Cora,asa gandeam si eu pana nu demult.Ca activitatea propriu zisa cu elevii nu-i evaluata corect sau indeajuns.Acum gandesc ca implinirile noastre marunte din clasa,bucuria de a intra si de a te simti bine acolo,intre ei,sinceritatea cu care te intreaba "ce mai faceti doamna?",simplul fapt ca ei pot desena un triunghi fara ajutorul tau si apoi rezultatele lor in viata,sunt suficiente,(ptr mine cel putin).Aceste lucruri minore ma ajuta sa merg mai departe,sa scriu proiecte,sa particip la tot felul de minuni,sa lupt ptr a ramane alaturi de ei.