marți, 21 septembrie 2010

Poveste...

Stars imi spunea ca depinde de dascălii pe care-i vor avea dacă vor putea să dea piept cu viaţa.:).Asa este...copii raspund sufletelor noastre...Am sa va spun o poveste....o poveste reala...Se intampla in urma cu 4 ani..un baiat,nou venit intr-una din clasele mele isi manifesta dorinta de a merge la concursuri.L-am descoperit si cu ajutorul lui am obtinut cele mai frumoase rezultate de pana acum.O minte sclipitoare cu care reuseam sa comunic parca intr-o alta emisfera...La olimpiada judeteana a fost al 4-lea pe judet....A intrat (la indemnul meu)la cel mai bun colegiu iesean.De atunci,au trecut 4 ani...ani in care ne-am vazut foarte rar,ne-am vorbit foarte rar...Ieri am avut prima sedinta de pregatire...e vremea ptr bac...Cu glasul gatuit de emotie imi spune ca nivelul lui de pregatire este foarte slab...Il privesc cu uimire si apar intrebari?Cum e posibil?In clasa a 9 eram cel mai bun din clasa apoi...nimeni nu m-a mai motivat.Obtineam fara efort 10 chiar de invatam chiar de nu invatam...la lucrari copiem...foile circula fara stanjeneala...nimeni nu ne pedepseste...Despre concursuri...invatati singuri....si am ajuns aici...Ma uit plina de uimire cum imi spune cu parere de rau o poveste care nu ar dori sa fie a lui...Din cateva intrebari imi dau seama ca nu minte...citindu-mi parca gandurile imi spune"stiti ca pot! Acum sunt pe maini bune!Voi reusi!''Cu siguranta va reusi dar raman 4 ani in care nu s-a facut nimic...nimeni nu s-a aplecat sa-i vada sclipirea si..aceasta s-a sters...Ca el..multi,multi copii buni, formati cu greu,cu multa munca in scoala generala,ajung la scoli de elita..ajung la prof carora li se pare normal sa lucreze cu excelenta... 

5 comentarii:

Judy (Erzsébet Iudith Fat) spunea...

Din pacate se intampla des aceste lucruri si cred,ca va mai trece vreme pana sa se puna accent pe adevarata valoare...imi pare rau de acest baiat!!!

INCERTITUDINI spunea...

Da, așa este.Credeam că doar pe aici..Eu am o relație foarte bună, mai ales, cu foștii premianți, nu știu de ce , dar asta e.
Îmi povestesc lucruri care mă sperie- nimănui nu-i pasă de cine este un copil, ce vrea el, ce poate.
Cumva nu ar fi o noutate, încă de pe când copiii mai erau liceeni, mai ales, cel mic, simțeam cum copilului i se lasă o totală independență, ca să mă exprim eufemistic.
Cât despre copiat, este ceva, deja, organic..
Rău, dar știi cum e- fiecare este răspunzător de ceea ce face.

Iuliana spunea...

Trista povestea ta, Elite! Dar sunt sigura ca va avea happy-end cand va da baiatul bacul. Pacat ca nu toti profesorii sunt dedicati ca tine...

elite spunea...

Judy din nefericire sunt multe asemenea povesti...E complicat sa spunem care sunt adevaratii vinovati...

Gina,lucrand ca si mine cu ei ,te-ai intalnit cu asemenea cazuri..depinde de ei dar si de noi cei maturi...

Iuliana in meseria aceasta daca nu pui suflet iei banii degeaba!

Dana spunea...

Ma mira f tare ce spui!!
Fata si nepoata mea invata la colegiul de care spui,si invata de rup!!
Si asa invata toti!stau pana la 12 noaptea,uneori ii prinde si 1!
Oare numai la gimnaziu se invata asa,si apoi,la liceu,sunt mai ingaduitori???
AU NISTE TEME IMENSE>>>CE SA SPUN?
Oricum,stiu despre cine vorbesti si mirarea mea e cu atat mai mare!

http://vorbimromaneste.wordpress.com/