Poveste...

Stars imi spunea ca depinde de dascălii pe care-i vor avea dacă vor putea să dea piept cu viaţa.:).Asa este...copii raspund sufletelor noastre...Am sa va spun o poveste....o poveste reala...Se intampla in urma cu 4 ani..un baiat,nou venit intr-una din clasele mele isi manifesta dorinta de a merge la concursuri.L-am descoperit si cu ajutorul lui am obtinut cele mai frumoase rezultate de pana acum.O minte sclipitoare cu care reuseam sa comunic parca intr-o alta emisfera...La olimpiada judeteana a fost al 4-lea pe judet....A intrat (la indemnul meu)la cel mai bun colegiu iesean.De atunci,au trecut 4 ani...ani in care ne-am vazut foarte rar,ne-am vorbit foarte rar...Ieri am avut prima sedinta de pregatire...e vremea ptr bac...Cu glasul gatuit de emotie imi spune ca nivelul lui de pregatire este foarte slab...Il privesc cu uimire si apar intrebari?Cum e posibil?In clasa a 9 eram cel mai bun din clasa apoi...nimeni nu m-a mai motivat.Obtineam fara efort 10 chiar de invatam chiar de nu invatam...la lucrari copiem...foile circula fara stanjeneala...nimeni nu ne pedepseste...Despre concursuri...invatati singuri....si am ajuns aici...Ma uit plina de uimire cum imi spune cu parere de rau o poveste care nu ar dori sa fie a lui...Din cateva intrebari imi dau seama ca nu minte...citindu-mi parca gandurile imi spune"stiti ca pot! Acum sunt pe maini bune!Voi reusi!''Cu siguranta va reusi dar raman 4 ani in care nu s-a facut nimic...nimeni nu s-a aplecat sa-i vada sclipirea si..aceasta s-a sters...Ca el..multi,multi copii buni, formati cu greu,cu multa munca in scoala generala,ajung la scoli de elita..ajung la prof carora li se pare normal sa lucreze cu excelenta...