Casuta noastra...

De la apartamentul vecin rasuna "Casuta noastra, cuibusor de nebuni..." Odata si inca odata...parca ar fi o dedicatie....o dedicatie pentru casuta mea, astazi curata si primitoare dar totusi ..departe   de a fi un cuibusor de nebunii...Mai degraba un cuibusor de amintiri...fiecare lucru isi are amintirea lui, povestea lui.
Nici nu stiu pentru cine e mai bine: pentru cel care a ramas acasa, inconjurat de tot ceea ce pana nu demult era "al nostru", sau de cel care a plecat si a luat cu el doar hainele...
Amintiri sunt peste tot: o foaie  scrisa candva, o poza cazuta dintr-un sertar, un inel daruit intr-un mod amuzant, lingura lui, locul lui la masa, patul lui, o icoana atarnata de un perete si imaginea unei rugaciuni spuse cu blandete....Am tot strans, saci intregi, genti intregi de lucruri pe care i le-am dat...Dar sunt si lucruri pe care am amanat sa le returnez pentru ca...da, am sperat mereu sa reaud cheile la usa, am sperat sa fie o ratacire, o nebunie, am sperat intr-o explicatie...
Mai este o saptamana si gata...legal vom deveni doi straini care si-au petrecut impreuna 23 de ani de viata...Am fost doi studenti frumosi, apoi doi tineri profesori  in cautarea unui loc de munca in marele oras, apoi doi profesori apreciati, apoi...

Un gol...

Zilele trec greu...a trecut o saptamana, doua, o luna...Nimic nu mai este la fel...Nimic nu mai poate fi la fel...Lacrima este mereu in coltul ochiului, asteptand amintirea sa o rostogoleasca... Povestesc...vorbesc...astept...Nici eu nu stiu ce sa mai astept....Mi-e greu pentru ca nu stiu cum sa acopar golul din sufletul meu...nu stiu cum sa traiesc altfel decat am trait 23 de ani...nu pot renunta la intrebari, nu gasesc raspunsuri si, chiar daca le gasesc nu-mi convin, nu le dau vot de incredere... Rasul meu este fortat si fals...viata la scoala imi pare straina de mine, parca nu-mi mai pasa...As vrea ca maine cand ma trezesc sa-mi spun ca a fost doar un vis dar stiu ca nu va fi asa...Nu-mi ajung umerii familiei si al prietenilor, problema este in mine...nu stiu daca pot trece...pur si simplu nu stiu...nici eu nu ma inteleg...tristetea asta vine peste mine de undeva din adancul sufletului si ma copleseste...As vrea sa strig, sa urlu, sa intreb DE CE? DE CE MIE? Dar cine ar putea sa-mi ofere raspunsuri ?

2014

Fie ca Anul Nou sa aduca in casele noastre liniste, sanatate, impliniri, zambete, speranta, puterea de a trece peste zilele innorate, prietenie si prieteni adevarati, ganduri bune si idei constructive. Eu una, de as primi toate acestea m-as considera multumita!
La multi ani!

Decembrie....

   Vin sarbatorile! Am facut o curatenie strasnica, am facut sarmalele si carnatii...miroase a CRACIUN...A venit chiar si Mosul cu un ceas de mana foarte frumos....si totusi, chiar daca am sters fiecare ungher, amintirile au ramas acolo...intrebarile fara raspuns incearca sa ma torturezea (uneori chiar le iese). Se intampla mereu ceva in jurul meu: oameni bolnavi, suparati, parasiti, inselati, fara servici. Aveam impresia ca traiesc undeva in afara acestui cerc al oamenilor cu probleme...era doar o impresie...aveam si eu problemele mele dar firea mea optimista refuza sa nu caute rezolvare. Intreaga mea fiinta a crezut intr-un viitor mai bun, in devotament si sinceritate, in umarul pe care te poti  sprijini oricand, neconditionat, asta pana cand viata mi-a tras o palma care m-a ametit rau de tot. Am primit lovitura in tacere si doar a mia parte din durere a iesit din mine...
Este un decembrie trist...dar poate asa a fost si cel de anul trecut, si cel de acum doi ani...

Am doar 18 ani !.....

In urma cu 18 ani, pe vremea asta, ma pregateam sa intru in operatie...Nu-mi era frica, nici emotii puternice nu aveam...O liniste imi cuprinsese fiecare celula...nu stiam ce va fi, baiat sau fata dar, in sufletul meu simteam ca e fata...M-am inselat...cand am auzit "aveti un baietel" am zambit gandindu-ma la sotul meu, la bucuria pe care i-o va produce aceasta veste, apoi, un tremur puternic a pus stapanire pe mine, spre nelinistea medicilor...a trecut...asa cum au trecut iata, 18 ani...
Au fost 18 ani frumosi dar, ca la fiecare dintre noi, cu greutati, impliniri si dezamagiri, sperante, vise implinite si nu prea, promisiuni tinute sau amanate, teme, lectii, pescuit, discutii interminabile despre cum vorbim, mancam, dormim....Singura, sau aproape singura, am incercat sa fac fata celei mai importante provocari din viata mea: Madalin !
Vazandu-l aseara, inconjurat de prieteni, in centrul atentiei, fericit pana in varful pantofilor, am fost mandra de el, de hotararile pe care le-am luat pentru el si impreuna cu el.
N-am permis celor 18 ani sa se astearna peste zambetul si sufletul meu si am retrait alaturi de el si de oamenii dragi mie un eveniment de neuitat!

Horoscoape

Nu prea cred in previziuni astrale desi cand prind cate un horoscop ascult, citesc, asa de amuzament. Totusi cel de azi, zau ca se potriveste!

Rac

Firea ta afectuoasă te apropie de oricine, iar dacă cineva are nevoie de ajutor tu vei fi punctul de sprijin. Capacitatea ta de a te apropia de oameni şi de a-i înţelege te face specială.