Blogul a aparut in viata mea total intamplator...Sansa lui este ca m-a intalnit intr-o perioada in care timpul imi permitea sa scriu,sa citesc.A devenit la un moment dat o obsesie.Am renuntat la stirile de dimineata,la cateva minute in plus de uitat in oglinda si m-am dedicat lui.Mi-am pus aici sufletul pe tava,povestind lucruri pe care le-am crezut demult uitate,am impartasit emotia unui "maine",dezamagirea unui ieri.
Ma uitam cu sufletul la gura sa vad cati vizitatori am avut,ce comentarii am...Am legat astfel cateva prietenii virtuale frumoase,descoperind prin intermediul sau o alta fata a colegilor mei,bunatatea unei persoane total necunoscute care se preocupa de problemele mele.Am descoprit daca vreti o altfel de fata a cuvantului OMENIE.
Toate acestea s-au petrecut intr-un timp relativ scurt..nici macar un an...O parte din postari mi le-am pastrat undeva in calculator,altele doar in suflet...Cum m-as simti sa ma trezesc dimineata si sa-mi vad blogul inchis?Asa ,pur si simplu ,fara prea multe explicatii?
Da ca nu ai gresit cu nimic fata de ceilalti,de ce sa treci prin asta,nu stiu...Lori avea un blog din 2006..."Pierd unii case dapa-i un blog" a fost replica ei...adevarata dar trista..
John Heywood: “Dacă poţi să-ţi numeşti necazurile - experienţe şi poţi să-ţi aminteşti că orice experienţă dezvoltă o forţă latentă în tine, vei creşte viguros şi fericit, oricât de ostile ar părea împrejurările.”