Ne-am regasit in holul scolii..ne-am imbratisat si am depanat amintiri de vacanta.Sunt aici la scoala de 11 ani,intru in al 12...Ani in care multi s-au perindat dar,un nucleu a ramas mereu acelasi,nucleu format in mare parte din femei,femei care isi indeplinesc cu onoare atat rolul de cadru didactic cat si pe cel de sotie si mama.Am sarbatorit in micuta noastra cancelarie zile de nastere,iesiri la pensie,casatorii si...ne-am plans mortii.Umar ptr umar....
Dupa euforia revederii,cand trecutul isi spusese povestea,au inceput intrebarile...CE ne asteapta?Nimic bun,spun cei mai multi dintre noi.Cele 10 zile de concediu fara plata,ideea lor,ii strivesc pe unii dintre noi..si nu sunt vorbe goale.Eu,mai am si alte surse de venit,nu foarte mari dar,ma descurc...multi dintre colegii mei insa nu..inca mai poarta in plina vara ghete,ca nu sunt bani de pantofi,umbla disperati dupa giranti la banci..Incearca fiecare sa se descurce cum poate,cat mai decent...ptr unii insa cureau statea demult la ultima gaura...Se vehicula ideea ca trebuie sa plece din partea noastra dorinta de a intra in concediu fara plata,sa cerem noi acest lucru si ei sa spuna ca ii intelegem..Nu cred ca va fi posibil acest lucru..Cum sa-ti semnezi cererea la concediu fara plata cand tu nu ai ce pune pe masa?
Urmaream aseara pe Realitatea cum liderul nostru de sindicat dnul Izvoranu era pur si simplu bataia de joc a emisiunii...Si,atunci cand liderii tai nu te mai reprezinta,va asigur ca nu mai exista nici macar speranta.