joi, 3 septembrie 2009

Bursa ca o rusine !?

Pe timpul primilor ani de studentie nu puteam primi bursa sociala deoarece,parintii mei depaseau acel plafon impus de lege.In anul 4 si 5 am luat insa bursa de merit care nu-mi aduc aminte sa fi fost consistenta dar,a fost.Sotului meu i-au murit ambii parinti dupa doua saptamani de la inceperea anulI de facultate.A luat 5 ani de zile bursa de orfan.Suna urat si mai ales trist...Dar acest lucru nu l-a impiedicat sa mearga mai departe,sa ma cucereasca,sa termine cu media 10 anii 4 si 5,sa urmeze sectia de "cercetare si invatamant universitar"...Tin minte chiar cum din bursa de pe vara ne-am luat prima masina de spalat automatica.A fost de pomina faptul ca am luat bursa si la master,un semestru ce-i drept, deoarece terminasem primul semestru cu 10 si asta in conditiile in care am facut masterul in urma cu 3 ani(adica aveam salariu,gradul I...).Mereu bursa a fost...binevenita...Toate acestea mi-au venit in minte azi dupa ce am stat de vorba cu mama unei eleve...
"Doamna diriginta imi este atat de rusine sa va intreb dar totusi o fac...Stiti,singurul nostru venit este alocatia fetitei...Sotul meu se pricepe la reparatii de frigidere,masini de spalat..aveam o firma pe care insa am inchis-o de teama impozitelor...As vrea sa fac cerere ptr obtinerea unei burse ptr fata dar ea se impotriveste.Spunem ca o facem de rusinea clasei..."Undeva in spatele ochelarilor ii citesc lacrimile... Fetita invata bine si e una din 'inimoasele"clasei mele.De ce sa fie rusinos sa ai o bursa?De ce sa fie rusinos sa ceri ajutor atunci cand ai nevoie?De ce ar rade altii?Am sfatuit-o sa mearga mai departe si va avea din partea mea tot sprijinul..Poate ca si aici e o chestiune de educatie.

7 comentarii:

Dana spunea...

Bineinteles ca e chestie de educatie...
Teo,din cauza situatiei in care ne zbatem,nu a fost nicaieri vara asta...(exceptand cele 2 zile la durau...)Dar l-a rugat pe taica-sau sa-i dea ei telefonul lui mobil ca ea are cel mai "naspa"tel din clasa...Asa e...Mi-e si mila de ea ca e atat de frustrata,dar nu mi se plange niciodata..e un copil f bun...Tin minte ca am luat
si eu bursa in facultate...Ce bine mai era...Dar tot ca tine,deprin anul 3 pentru ca..draga Doamne..aveam situatie buna acasa.
Amintiri..

Simion Cristian spunea...

Nu este deloc rusine ca noi (statul) sa sustinem financiar copiii care merita!

CORA spunea...

Asta-i viata pe care o ducem si ma apuca o furie teribila. Pentru ca viata e grea, pentru ca banii sunt putini, desi oamenii sunt cu mult mai merituosi decat cei cu buzunarele pline, pentru ca de multe ori copiii sunt rautaciosi...pentru ca...aceste comori de copii merita cu mult mai mult!

loristiuj spunea...

mie nu mi-a fost ruşine să iau bursă; bine, era de merit... dar aveam prieteni cu bursă socială şi până acum nu m-am gândit niciodată la ei ca la nişte persoane demne de milă... deloc!

şi da, e o chestiune de educaţie... şi de maturizare...

elite spunea...

Dana,normal ca Teo e un cop[il foarte bun..doar e fina mea!

Simion,de acord!

Cora,ai mare dreptate!Ptr ei,merita sa raman in sistem oameni deosebiti!

Lori,bun gasit!Sper ca vacanta sa-ti fi mers la suflet si luni,sa reveniti "cu toatele"la scolica.

starsgates spunea...

Nu, pentru noi părinţii care am avut burse, nu e o ruşine, dar pentru copii din ziua de azi se pare că a fi sărac chiar dacă eşti cu mult mai deştept decât mulţi copii cu bani e o ruşine.
Aici se vede impactul pe care îl au banii asupra copiilor noştrii.

INCERTITUDINI spunea...

Ca studenta , am avut pe tot timpul facultatii bursa de merit. Chiar si cand eram maritata. Tare bine mi-a prins. La inceput, in anul I, semestrul II, dupa ce achitam caminul , nu mai stiu sigur daca si cantina, imi ramaneau 30 de lei. Imi puteam cumpara o pereche de ciorapi.Si cate o carte.
Fiul meu cel mic a plecat la Toulouse cu bursa Erasmus. N-a fost rau deloc. Cel mare a fost totdeauna zecist, dar n-a primit bursa..
Cred ca este o chestie de atitudine la noi. De ce sa te rusinezi pentru un drept inscris in legile tarii?
Bine spune cineva- noi, toti -ar trebui sa -i ajutam pe copiii buni si harnici. Atat cat putem.