2014

Fie ca Anul Nou sa aduca in casele noastre liniste, sanatate, impliniri, zambete, speranta, puterea de a trece peste zilele innorate, prietenie si prieteni adevarati, ganduri bune si idei constructive. Eu una, de as primi toate acestea m-as considera multumita!
La multi ani!

Decembrie....

   Vin sarbatorile! Am facut o curatenie strasnica, am facut sarmalele si carnatii...miroase a CRACIUN...A venit chiar si Mosul cu un ceas de mana foarte frumos....si totusi, chiar daca am sters fiecare ungher, amintirile au ramas acolo...intrebarile fara raspuns incearca sa ma torturezea (uneori chiar le iese). Se intampla mereu ceva in jurul meu: oameni bolnavi, suparati, parasiti, inselati, fara servici. Aveam impresia ca traiesc undeva in afara acestui cerc al oamenilor cu probleme...era doar o impresie...aveam si eu problemele mele dar firea mea optimista refuza sa nu caute rezolvare. Intreaga mea fiinta a crezut intr-un viitor mai bun, in devotament si sinceritate, in umarul pe care te poti  sprijini oricand, neconditionat, asta pana cand viata mi-a tras o palma care m-a ametit rau de tot. Am primit lovitura in tacere si doar a mia parte din durere a iesit din mine...
Este un decembrie trist...dar poate asa a fost si cel de anul trecut, si cel de acum doi ani...

Am doar 18 ani !.....

In urma cu 18 ani, pe vremea asta, ma pregateam sa intru in operatie...Nu-mi era frica, nici emotii puternice nu aveam...O liniste imi cuprinsese fiecare celula...nu stiam ce va fi, baiat sau fata dar, in sufletul meu simteam ca e fata...M-am inselat...cand am auzit "aveti un baietel" am zambit gandindu-ma la sotul meu, la bucuria pe care i-o va produce aceasta veste, apoi, un tremur puternic a pus stapanire pe mine, spre nelinistea medicilor...a trecut...asa cum au trecut iata, 18 ani...
Au fost 18 ani frumosi dar, ca la fiecare dintre noi, cu greutati, impliniri si dezamagiri, sperante, vise implinite si nu prea, promisiuni tinute sau amanate, teme, lectii, pescuit, discutii interminabile despre cum vorbim, mancam, dormim....Singura, sau aproape singura, am incercat sa fac fata celei mai importante provocari din viata mea: Madalin !
Vazandu-l aseara, inconjurat de prieteni, in centrul atentiei, fericit pana in varful pantofilor, am fost mandra de el, de hotararile pe care le-am luat pentru el si impreuna cu el.
N-am permis celor 18 ani sa se astearna peste zambetul si sufletul meu si am retrait alaturi de el si de oamenii dragi mie un eveniment de neuitat!

Horoscoape

Nu prea cred in previziuni astrale desi cand prind cate un horoscop ascult, citesc, asa de amuzament. Totusi cel de azi, zau ca se potriveste!

Rac

Firea ta afectuoasă te apropie de oricine, iar dacă cineva are nevoie de ajutor tu vei fi punctul de sprijin. Capacitatea ta de a te apropia de oameni şi de a-i înţelege te face specială.

La multi ani, mamica mea!

Azi mamica mea implineste 81 de ani! O viata dedicata profesiei si familiei! O viata presarata cu impliniri ! La mama nimic nu este imposibil, daca vrea ceva, realizeaza! Sunt fericita ca mi-a ramas alaturi pana acum!

Mama, o floare zambitoare, printre flori!

Zahir...

  

Am facut o conventie cu fetele de clasa a XII-a  pe care le-am pregatit in acest an: sa inlocuiasca costisitorul buchet de flori de la final, cu o carte. Florile sunt fumoase dar, peste o saptamana mor...cartea ramane acolo pe raftul bibliotecii...Asa ca..iata ce am primit...desigur nici florile nu au lipsit....

Am inceput cu Zahir...o poveste tulburatoare de dragoste care, daca n-o privesti ca pe o poveste, ai puternica dorinta de a-ti dori mai mult, si mai mult...

La intrebarea "de ce sunt oamenii tristi?'' iata ce raspuns gasesc: "Sunt prizonieri in povestea lor personala. Toata lumea crede ca obiectivul vietii acesteia este sa urmezi un plan. Nimeni nu se intreaba daca acest plan al lui a fost creat de altcineva. Strang experiente, amintiri, lucruri, idei ale altora, si asta e mai mult decat pot duce. Dar isi uita propriile vise".

Fiecare dintre noi are momentele lui de singuratate in care descopera ca "nu exista nimic mai groaznic decat sa simtim ca nimanui nu-i pasa daca existam sau nu, ca nimeni nu e interesat de parerile noastre despre viata, ca lumea merge inainte si in lipsa existentei noastre incomode"

Cunoasteti oameni despre care puteti spune ca "El a murit din timpul vietii" ? Eu da...

Atentat cu bomba la Universitatea Al.I. Cuza Iasi

   Cand eram eleva, inca in faza de a-mi alege orasul in care voi studia , un prieten mai mare mi-a spus sa aleg Iasul pentru ca, aici studentii se cunosc de departe pe strada.

    Dupa ce am terminat facultatea, in timp ce-mi pregateam lucrarea pentru gradul I, d-na profesor indrumator era extrem de revoltata de lipsa bunelor maniere, a dezinteresului si a tupeului noii generatii. Erau prea multi studenti si prea putini amatori de  invatat "puternic". D-na profesor a iesit la pensie dezamagita...nimic nu mai era ca inainte...

   Universitatea nu este o piata unde ar trebui sa intre toata lumea...este un templu de cultura....Nu razi tare, nu alergi, nu asculti manele...te concentrezi, cauti raspunsuri....Sunt prea multi cei care vor si prea putin cei care pot....E trist ca nimeni nu ia nici o masura!