joi, 24 iunie 2010

Diferente...

N-am facut niciodata diferente intre elevii mei...I-am tratat pe toti la fel,le-am zambit in egala masura la toti si i-am mustrat atunci cand era nevoie indiferent de nume sau statut social...Cred ca fiecare copil are ceva bun in el,singura problema este sa fie descoperita si valorificata acea parte buna.Am cautat sa sadesc in sufletul elevilor mei dorinta de a fi buni cu cei din jur,respectuosi,dorinta de a intinde o mana atunci cand cred ca cineva are nevoie de ea...Am sa va povestesc azi o banala intamplare....banala doar la prima vedere...

Admiterea la liceu presupune dupa cum bine stiti o completare a fiselor de optiuni,fise ce trebuie semnate de copil,parinte si diriginte.Am programat din sfert in sfert de ora cate un copil,am stat de vorba cu el,cu familia sa...mi-am spus parerea ,am ascultat-o pe a lor....Programul s-a decalat si,pe hol se strangeau elevi...ii vedeam cum se pupa si se imbratiseaza cand vin si cand pleaca,cum baietii dau noroc intre ei,le auzeam  rasul dar si cum se sfatuiau unul pe celalt...Mi-a placut acest comportament al lor....Deviza clasei "mereu impreuna" si-a pus amprenta ...Unul nu a plecat fara  sa-mi multumeasca pentru tot...lucruri marunte poate dar extrem de importante.

Aceeasi admitere dar la Colegiul Emil Racovita,unde a invatat Mada.Suntem inghesuiti toti intr-o clasa pentru intalnirea cu dnul director ,apoi despartiti pentru a completa fisele...Toti stau inerti in banci,incerc sa vorbesc cu cineva dar imi dau seama ca deranjez,mai zambesc putin poate  poate atmosfera se destinde.Ma las pagubasa si ma uit atent la elevi...Parca nu se cunosc,nu-si vorbesc,nici macar nu se saluta cand intra in clasa...Nu-mi place si vreau sa plec cat mai repede....am un profund sentiment de disconfort...Deviza lor "mereu uniti" n-a existat niciodata cu adevarat.

8 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Iti inteleg starea.
Se intampla atatea.Incepe adevarata lupta. Cam devreme, dar asta e..

angi spunea...

Inca o data pot spune tare ca...OMUL sfinteste locul,iar un loc sfintit de un om bun aduce bucurie,zambete,intelegere.
In alte locuri doar denumirea te atrage,dar apoi abia te vezi plecat.

elite spunea...

Gina,cred ca unora li se sadeste de mici ideea ca sunt superiori altora sau chiar nu stiu de ce copii ce 4 ani au stat impreuna nu au ce sa-si spuna...


Da,Angi,omul sfinteste locul...

Dana spunea...

Offfffff!!!!Ce sa spun?

marada spunea...

Felicitari pentru ce ai realizat! E greu sa fii dascal cu adevarat!
Vacanta placuta!

elena marin-alexe spunea...

Poarta-ti in suflet bucuria pentru tot ce ai realizat draga mea.Intr-adevar omul sfiinteste locul/

elite spunea...

Marada ,multumesc!

Elena,voi incerca sa-ti urmez sfaturile!

starsgates spunea...

:)Elite, povestea ta mi-a adus aminte de o întâmplare, pe care o voi povesti pe blog.
Problema pe care ai semnalat-o tu este aceeaşi cred că peste tot.
Liceele care se consideră...elitiste, impun un asemenea comportament.:)