Impas

   Am inceput scoala! In fiecare an sunt mai harnica decat colegii mei,pentru ca,in fiecare an am corigenti.Nu sunt rea la note dar, am niste limite de care nu pot sa trec, chiar daca inaintez in varsta. In mod normal,ar trebui sa fie mult mai multi corigenti dar...lumea nu se complica....
    De luni, am inceput sa fac pregatire cu cei care au binevoit sa vina la scoala.Pregatire....prea mult spus...incerc sa-i inteleg ca ei pe mine oricum nu ma inteleg....Nu stiu cei de clasa a 5a sa faca o adunare sau o scadere...La inmultire nu primesc ca raspuns decat un zambet tamp si un ''nu stiu eu de-astea" care ma termina...In timpul anului, unii au stat cuminti in banci,au scris fara sa priceapa o iota...altii, din contra mi-au scos sufletul din mine...
    Am stat de vorba cu parintii, sfatuindu-i sa-i transfere la o  scoala cu mai putine pretentii...
Vorbesc,argumentez si in final ajung la concluzia ca parintii au handicap cel putin egal cu al copiilor.
Si atunci ce sa fac? In cei 16 ani de profesorat n-am lasat niciun repetent....am gasit la fiecare ceva bun si am exploatat...dar acum...habar nu am ce sa fac....Mama,m-a sfatuit sa-i trec ca nu-mi iau ei locul...dar nu-i vorba despre asta...ar insemna sa-i ignor inca 3 ani,sa-i tratez ca pe niste obiecte,de la care sa nu cer nimic,niciodata....Acesti copii trebuie sa invete intr-un alt mediu...la o scoala ajutatoare...dar,la naiba i-am integrat pe toti, fara sa ne pese.Cum sa le vorbesc eu despre mediane si ortocentru cand ei sunt la stadiul de colorat un copac si o casa?
Daca ii las repetenti tot nu rezolv nimic...inca un an de purtat prin scoala...deja au tras prima tigara, vor strica alte colective si, de invatat tot nu vor invata.Am incercat sa lucrez cu fiecare in parte...degeaba,nu-mi ies decat peri albi,atat...
Nu stiu care-i solutia cea mai buna pentru ei, nu stiu cum ii pot ajuta desi imi doresc sincer acest lucru!