Visul...

" Visul meu era sa devin profesoara. Am muncit, am muncit mult si iata-ma in fata voastra!Deci, visul meu s-a implinit! Voi ce vise aveti?"Asa mi-am inceput una dintre orele de dirigentie .Pe o coala alba, mi-am desenat palma si am scris in interior randurile de mai sus. Apoi, incet ,incet au venit si ei, cu palmele si visele lor de copii. Plansa sta si azi in clasa, pe perete. Cand am dorit sa plec din clasa un baiat mi-a zis:poate ar fi bine sa ne gandim si cum iau nastere aceste vise...I-am zambit si in ochi mi-a aparut imaginea mamei...

Da, imaginea mamei...a doamnei invatoare care se intorcea acasa cu bratele pline de flori. O asteptam,copil fiind, la poarta si, cand o zaream , aveam impresia ca radia de fericire...Lumina strada cu zambetul si florile ei multicolore.Imi spuneam in gandul meu de copil ca voi face orice sa ma intorc si eu acasa cu bratele pline de flori.Asa a inflorit gandul ,asa s-a nascut visul meu...

Mama m-a sprijinit in alegerea mea .Ea a fost cea care m-a invatat ca, daca doresc sa fiu un dascal desavarsit,in clipa in care am intrat in clasa ,trebuie sa uit de problemele si neajunsurile vietii personale.Trebuie sa fiu doar acolo, in clasa,cu gandul dar mai ales cu sufletul. Si mare dreptate a avut....

Astazi,ma intorc acasa cu bratele pline de flori...Nu este zi mai deosebita in care sa nu primesc multe, multe flori.Pe strada,lumea ma priveste admirativ, simt asta si,in gand ,imi spun de mii ori "multumesc mama!''

Bluza

Nu stiu daca o sa ma credeti dar eu, la toate examenele din facultate ( si au fost destule ca am facut 5 anisori) am purtat aceeasi bluza. Nu conta ca era vara sau iarna eu purtam bluza cu esarfa caramizie...O pregateam in fiecare seara anterioara examenului dupa un anume ritual...si o purtam cu mare,mare drag. Am trecut impreuna prin multe clipe grele, emotionante...

Nu sunt superstitioasa in sensul ca nu cred in intalnirile cu pisici negre sau popi, n-am probleme cu zilele de 13 sau de marti dar, toate pana la bluza cu esarfa...In anul 5, pe la ultimile examene ma batea gandul ca ar trebui sa renunt, ca e demodata...ma imbracam cu altceva si apoi ma dezbracam si o luam tot pe ea...

Ce nu v-am spus pana acum e ca nici macar nu era bluza mea...Era a mamei...si o purtam ca pe talismanul meu norocos...si a fost talismanul meu norocos...Acum se odihneste intr-un geamantan...Seara uneori ii arunc cate o privire...o privire plina de intelesuri

VINE MAMA !!

Maine seara,un tren mi-o aduce acasa pe mama." De-as mai apuca sa mai ajung macar o data la tine" imi spunea nu demult...si acum, parca o vad aranjindu-si cu grija hainutele si pachetelele. Ar fi in stare sa-mi aduca toata camara,dar , se uita la sacosa si se gandeste la puterile sale din ce in ce mai mici. "Nu te vreau decat pe tine mama! Atat...'' Prezenta sa o sa-mi sfinteasca casa...Simt in stomac flutarasi de bucurie si emotie.Cei ce aveti parintii aproape, cei care va intalniti parintii macar saptamanal sunteti fericiti...nici nu va dati seama.Demult stiam o poezie....credeam ca am uitat-o dar , va las s-o savurati ... A venit aseara mama, din satucu-i de departe,Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”! A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag; Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa. Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare. Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua… -”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute: -”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrumeSa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!Caierul mi-i pe sfarsite…maine poate-si curma firulSi-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul…Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta… Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasaSi sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satulCum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatulSi-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!… A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele. Nu stiu cum vor apare versurile..dar oricum e frumoasa