duminică, 22 februarie 2009

Visul...

" Visul meu era sa devin profesoara. Am muncit, am muncit mult si iata-ma in fata voastra!Deci, visul meu s-a implinit! Voi ce vise aveti?"Asa mi-am inceput una dintre orele de dirigentie .Pe o coala alba, mi-am desenat palma si am scris in interior randurile de mai sus. Apoi, incet ,incet au venit si ei, cu palmele si visele lor de copii. Plansa sta si azi in clasa, pe perete. Cand am dorit sa plec din clasa un baiat mi-a zis:poate ar fi bine sa ne gandim si cum iau nastere aceste vise...I-am zambit si in ochi mi-a aparut imaginea mamei...

Da, imaginea mamei...a doamnei invatoare care se intorcea acasa cu bratele pline de flori. O asteptam,copil fiind, la poarta si, cand o zaream , aveam impresia ca radia de fericire...Lumina strada cu zambetul si florile ei multicolore.Imi spuneam in gandul meu de copil ca voi face orice sa ma intorc si eu acasa cu bratele pline de flori.Asa a inflorit gandul ,asa s-a nascut visul meu...

Mama m-a sprijinit in alegerea mea .Ea a fost cea care m-a invatat ca, daca doresc sa fiu un dascal desavarsit,in clipa in care am intrat in clasa ,trebuie sa uit de problemele si neajunsurile vietii personale.Trebuie sa fiu doar acolo, in clasa,cu gandul dar mai ales cu sufletul. Si mare dreptate a avut....

Astazi,ma intorc acasa cu bratele pline de flori...Nu este zi mai deosebita in care sa nu primesc multe, multe flori.Pe strada,lumea ma priveste admirativ, simt asta si,in gand ,imi spun de mii ori "multumesc mama!''

9 comentarii:

paul spunea...

Iata un vis frumos, un vis pe care si cei din jurul tau al apreciaza tocmai prin acele flori frumoase ce vin sa desavarseasca implinirea lui. Nu poti decat sa zambesti privindu-l.
Felicitari!
O seara placuta!

Laura spunea...

Elite, si eu vream multe flori cand eram mica. Si am intrebat-o pe mama ce trebuie sa fac ca sa primesc brate de ele. Raspunsul a fost profesoara. Dar eu nu sunt buna la vorbit in public. Insa imi place sa dau sfaturi, sa ajut omul sa evolueze. Acum ca ma gandesc, cred ca psihologia a fost decizia corecta intr-adevar. Chiar daca nu voi primi flori... :)

elite spunea...

Paul,iti multumesc pentru cuvintele tale calde....
Laura, sa-ti spun sincer nici eu nu sunt o mare vorbitoare in public, dar, acolo in fata clasi este altceva...Si domeniul tau iti poate oferi multe, multe buchete de flori.

starsgates spunea...

Visul meu nu a fost să primesc multe flori, deşi am avut parte de ele o perioadă de timp.
Mi-ar fi plăcut să am grijă de ele, să fiu înconjurată de o mare de flori.:)
Sigur că acum am doar grijă de cele de acasă şi de la birou.:)

pescarusul argintiu spunea...

Frumos ai stiut sa-ti implinesti visul, esti demna de toata admiratia si consideratia, draga Elite!
Mama ta ti-a trasmis acest magnestism de "a vraji" invataceii cu stiinta de carte a matematicii :)
Ai avut multa vointa, dar si har.
Visul meu a fost ca prin ceea ce sunt si prin ceea ce fac, sa ma simt implinita. In buna masura, pot spune ca am reusit. Dar urcam pe scara evolutiei pana la marele final, nu?
De flori am parte cand si cand; uneori, cand stralucirea si parfumul lor ma cuceresc, imi place sa mi le aleg singura.
Este minunata si nobila alegerea ta!

Dana spunea...

Iubita,eu am vrut sa-ti raspund azi noapte,la ora 22,dar eram prea obosita...
Profesia asta ti se potriveste manusa si o faci cu maaaaaare talent!!!
Toata viata o sa-mi para rau ca nu m-am facut profesoara!!!
O zi frumoasa si linistita iti doresc!!

Manole spunea...

Cinste mamei tale! Cinste tie, care ai stiut sa lupti pentru visul tau!
Felicitari1

elite spunea...

Cuvintele voastre mi-au ajuns la suflet!
Stars,pe mine nu ma atrageau florile in sine ci puterea pe care i-o dadeau mamei de a se simti un pic deasupra celorlalti.
Pescarusule, asa este...m-am nascut cu acest har..N-am invatat nici de la cineva anume nici intr-o scoala anume sa vorbesc cu copii , sa ii fac sa se simta bine alaturi de mine.E ceva ce nu pot explica dar, ma bucur ca Dumnezeu m-a ales pe mine..
Dana tu stii cat de mult am luptat sa ajung unde am ajuns...Stii ca desi imi leganam baiatul pe picioare eram si cu creionul in mana, stii deasemeni ca marile mele bucurii au fost legate de scoala...
Dragul meu Manole ,multumesc mult.Dimineata ii doream fiicei tale o diriginta(macar virtuala)ca mine...Sunt sigura ca ne-am intelege!

Manole spunea...

Unde e respect, e totul! Si tu stii asta cum mai stii ca respectul nu trebuie acordat functie de varsta!
Da, si eu sunt sigura ca ne-am intelege! :)