joi, 7 ianuarie 2010
La multi ani,Ioane!
E zi de mare sarbatoare a neamului nostru.E ziua sefei dar si a unui coleg,e ziua cumnatului,a nepoatei favorite dar si a micutei Ioana care, sunt convinsa, isi asteapta cu nerabdare tortuletul (Danilica treci la treaba!).Pentru toti,gandul meu bun.Ce-mi doresc pentru mine,le doresc si lor!Daca printre cititorii mei sunt azi sarbatoriti,tuturor "La multi ani!",sa curga sampania in pahare si mesele sa fie incarcate de bunatati.
Oare de ce la unii romani Ion s-a transformat in ...John?
marți, 5 ianuarie 2010
Diin nou la scoala....
Credeti ca mai traieste cineva cu emotie ,inceperea scolii?Poate doar cei mici....foarte mici...Elevii mei erau deja plictisiti la a treia ora...Se casca,se vorbea si dezinteresul era acelasi...Am primit intrebari de genul"chiar scriem?", "nu putem vorbi de vacanta?", "da,chiar din prima zi..."Unii nu gaseau creta, altii buretele...O placere,ce sa zic.Cand ,cu muuuuult calm mi-am impus punctul de vedere am descoperit ca la clasele a 8 lectiile erau prea grele pentru prima zi...,pentru ei...Si,in minte iar mi-am zis ca trebuie facut ceva...Aseara,cand sa-mi pregatesc lectiile,cautam cu disperare material ptr o clasa,medie spre slab si,credeti-ma,n-am gasit.Toate testele era ptr cei buni si foarte buni,se vorbea despre competenta si olimpiade...Dar cu cei slabi ce facem, ii ignoram?Am inchis calculatorul si,mi-am facut singura,din capul meu...
O zi frumoasa,prieteni dragi!
duminică, 3 ianuarie 2010
Un sfarsit si un inceput
Tocmai am terminat de numarat filele lui 2009...Daca m-as intreba de a fost un an bun ori ba,n-as putea sa va spun.Sa zicem ca a fost un an obisnuit,cu zile pline de munca dar si cu odihna,cu lacrimi dar si cu zambete,toate in proportii...divine.Nu ma pot mandri cu mari realizari dar nici nu pot spune ca esecul m-a urmarit la tot pasul.Am trait simplu si decent, amestecandu-ma in multime,contopindu-mi suferintele cu ale celor multi.Am trait mai bine decat multi dintre noi si,mult mai rau decat vipurile ce ne invadeaza casele la prima deschidere a Tv.M-am simtit bine in pielea mea de mama, sotie,fiica,sora, nasa,prietena,profesoara, gospodina... Mi-am jucat fiecare rol asa cum m-am priceput mai bine si,daca nimeni nu s-a plans inseamna ca am reusit...am reusit sa-i inteleg pe cei de langa mine,sa fiu umarul pe care se pot sprijini sau pot plange,am reusit sa daruiesc clipe de speranta si incredere...
E inceput de 2010 si,ma gandesc ce astept de la acest an.Nu sunt o persoana care-si face planuri...Imi doresc sanatate pentru noi toti,dar asta nu depinde de mine,imi doresc ca Mada sa ramana la colegiul la care invata acum dar,nici asta nu depinde doar de mine si,imi doresc sa-mi pastrez locul de munca si eu si sotul meu si asta cred ca depinde de mine.Se vor face schimbari majore in invatamant,sper sa fie si cele necesare! Fie ca visele voastre sa devina realitate in acest 2010 pe care toti il coloreaza in gri! Fie ca anul 2010 să ne aducă speranţa unui nou început, energia necesară pentru a ne împlini obiectivele cu adevărat importante pentru noi şi înţelepciunea de a aprecia fiecare zi prin micile bucurii pe care ni le oferă.
joi, 31 decembrie 2009
Bunatati de la Elite alaturi de un calduros "La multi ani!"
Asa cum va spuneam ieri dragii mei am robotit toata ziulica.Am facut tot ce mi-am propus si,fara sa fiu prea modesta,pot spune ca mi-au iesit ca la carte unele,ca la mama acasa altele.Sa inceapa ospatul:
salata din piept de pui cu sos de portocale
salata cu scrumbie sarata
kek aperitiv
RACITURA DE CURCAN
FRIPTURA DE SOMN PE "PAT" DE LEGUME
Sa nu credeti acum ca eu fac asemenea minuni in fiecare zi..Nu..odata-n an...Pentru ca e ultima postare din 2009 dati-mi voie sa va urez un 2010 linistit,sa fiti sanatosi,sa va pastrati locurile de munca,sa va bucurati de reusitele copiilor vostri .La multi ani!
miercuri, 30 decembrie 2009
Ziua de bucatareala
Acum trebuia sa fiu pe drum spre Vatra Dornei.Schiuri,muzica,agitatie.Am zis pas si,iata-ma gazda Revelionului.Azi e ziua cu multa agitatie in bucatarie.Am in cap multe minuni sa vad ce iese.Promit sa fac pe ici pe colo cate o poza sa vedeti ce harnicuta sunt.Pupici si spor la preagatiri!
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Respect
Exista clipe in care simti ca te scufunzi si exista clipe in care parca ai aripi.Exista vorbe care te doboara si exista vorbe care te ajuta sa speri.Dar,mai ales, exista oameni care pur si simplu ti-au intins o mana,care aproape fara sa-si dea seama au fost pentru tine modele.Sunt oameni care trec prin viata ta,punandu-si amprenta asupra gandurilor si faptelor tale,apoi se retrag discret,asa cum au si venit.Acestor oameni merita ca macar in pragul marilor sarbatori sa le amintim ca nu i-am dat uitarii,ca au ramas in viata noastra.Eu vreau sa va vorbesc astazi despre doi oameni care mi-au marcat cariera profesionala intr-un mod pe care ei cu siguranta nici nu-l banuiesc.Dintre zecile de profesori in fata carora m-am asezat sa-i ascult,sa le inteleg spusele,doar doi,un domn si o doamna,au ramas pentru totdeauna in sufletul meu.Nu le voi da numele...aproape ca nu conteaza,sunt cadre universitare,cu multe titluri,cu minti ascutite si deschise.Despre domnul profesor am scris in postarea "Domnului profesor,cu recunostinta",despre doamna profesoara,am sa va spun astazi cateva ganduri...
Firava la trup,mereu eleganta si aranjata, rece si distanta,tinea un curs impecabil.Nu avea nevoie de hartiute,de carti,era mereu pregatita.Nu suporta invatatul pe de rost si mai ales lipsa bunului simt.Cand era cazul, scotea din geanta-i frumoasa mereu o batista noua.Ma uitam fascinata la ea din prima banca si ii sorbeam vorbele,gesturile.In camin se vorbea despre ea ca fiind cea mai rea,cuiul cuielor...De ce nu-mi era teama,nu va pot spune...La primul examen din anul I mi-a pus 9,apoi,m-am lipit de analiza matematica(obiectul ei) si am devenit decarista...dar nota era pe locul doi...Poate nu pot exprima in cuvinte ce simteam in preajma ei.Mergeam la ore de pregatire,mereu punctuala,mereu dispusa sa ma ajute...In anul I(decembrie 1988) i-am trimis o felicitare de Craciun.La cateva zile am primit acasa la Rm Sarat o felicitare de multumire si cu urari din partea dansei.Am citit de mii de ori...A fost singurul profesor care mi-a raspuns la felicitari.Era modul ei de a se respecta...Au trecut 20 de ani,timp in care ne-am intalnit foarte rar...mi-am luat lucrarea de diploma la dansa,la fel si lucrarea de gradul I.De fiecare data m-a ajutat cu acelasi profesionalism si deschidere.Si,de fiecare data,ca e Craciun,Paste sau inceput de primavara imi raspunde la felicitarile mele...
Poate aceste amintiri sunt importante doar pentru mine...e posibil,dar am simtit nevoia sa scriu despre acesti oameni,acesti doi piloni ai vietii mele profesionale,doi oameni care mi-au dat incredere in propriile-mi forte.Azi,cand imi raspund la felicitari nu se mai semneaza cu prof.dr....ci simplu cu respect...E mare lucru!
O intalnire peste ani cu elevii mei a avut loc in seara de Ajun!Dintre toti,doar doi au venit sa ma colinde...Posibil ca,doar pentru ei doi,eu sa fi fost modelul...
Sarbatori fericite in continuare si,nu uitati sa faceti aceste urari celor care au insemnat la un moment dat ceva pentru voi!
marți, 22 decembrie 2009
Scrisoare pentru Mos Craciun
Sa fie oare prea tarziu pentru ca gandul meu sa se indrepte catre el?Sa fiu oare prea mare ptr a-mi mai dori sa apara de undeva?In fiecare din noi traieste copilul...si fiecare dintre noi cred ca-si doreste sa retraiasca fiorul acelui"a venit si la mine mosul!"Dorintele mele au ramas aceleasi de anul trecut:sa fiu sanatoasa si eu si ai mei,in rest...vom trece peste.Am gasit intr-o veche revista urmatoare scrisoare :
Scrisoare către Moş Crăciun
Moş Crăciun, te rog să-mi aduci
Un pic de linişte şi bucurie,
Căci am îmbătrânit cu mult prea mult
Şi n-are rost să-mi mai aduci o jucărie.
Un pic de dragoste mai am, deci nu-ţi mai cer,
Iar fericirea-i un cuvânt prea mare...
Aşa încât nici nu-ţi mai cer nimic
Şi te îmbrăţişez din depărtare.
Ai grijă cum te-mbraci, să nu răceşti,
Că poate, totuşi undeva mai ninge...
Eu când îmi amintesc zăpezile,
Ninsoarea-n suflet, cald mi se prelinge.
Şi parcă-adorm, văd bradu-mpodobit
Şi simt mirosul minunat din casă
Pe străzi şi pe la uşi aud colinzi
Şi parcă văd cum stăm cu toţi la masă.
Mă văd copil... Şi cât mi-aş fi dorit
Să fi fost toate zilele ca una
Şi de Crăciunul cel mai fericit
Să fi stat timpu-n loc, pe totdeauna...
Şi să fim toţi . Şi să fim toţi acasă
Şi niciodată să nu fi plecat.
Să ningă calm şi să stăm toţi la masă
Ca de Crăcinul cel mai minunat.
Te-mbrăţişez cu drag, din depărtare
Şi de n-ai timp , la mine să nu vii –
Eu te iubesc oricum ...
Şi pe ninsoare
Să te grăbeşti! Te-aşteaptă mulţi copii !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
