Floare de cactus

Mi-a inflorit unul dintre cactusi!Va daruiesc voua prieteni dragi aceasta floare1

Vine vacanta!

Cu bratele deschise,am primit bucuriile si provocarile acestui an! Incet,incet,relaxarea pune stapanire pe mine...S-a mai dus un an...un an scolar..Cu realizari,nopti nedormite,cearcane cat casa si multe,multe ganduri transformate in realitate.Rasplata?Un zambet,o clipa de bucurie si de speranta,note deosebite la examene.Acum am timp sa meditez la tot si la toate...Pot spune deja A VENIT VACANTA!

Din toate partile,vin ..."flori ptr doamna!"

Atitudinea pozitiva

Am cumparat o carte de dirigentie...o alta carte,pe care am rasfoit-o si am asezat-o in biblioteca ptr ...mai tarziu.I-am citit insa bibliografia(defect profesional) si acolo am aflat despre siteul Ozibuna.net.Mi-a placut cand am intrat prima data,apoi i-am devenit vizitatoare permanenta.Iata ce am gasit astazi acolo:

Bo Bennett: “A avea o atitudine pozitivă înseamnă să întrebi cum se poate face ceva, nu să spui că nu se poate face.”

Atitudinea pozitiva nu face parte mereu din comportamentul nostru.De cate ori nu am spus:nu pot face fata programului infernal,crizei financiare,copiilor( de acasa sau de la scoala) si totusi,am trecut peste,am mers mai departe.Daca am cauta mai mult solutii la problemele noastre,fara a le astepta de la ceilalti,poate am reusi sa schimbam ceva....

Blogul...

Blogul a aparut in viata mea total intamplator...Sansa lui este ca m-a intalnit intr-o perioada in care timpul imi permitea sa scriu,sa citesc.A devenit la un moment dat o obsesie.Am renuntat la stirile de dimineata,la cateva minute in plus de uitat in oglinda si m-am dedicat lui.Mi-am pus aici sufletul pe tava,povestind lucruri pe care le-am crezut demult uitate,am impartasit emotia unui "maine",dezamagirea unui ieri.

Ma uitam cu sufletul la gura sa vad cati vizitatori am avut,ce comentarii am...Am legat astfel cateva prietenii virtuale frumoase,descoperind prin intermediul sau o alta fata a colegilor mei,bunatatea unei persoane total necunoscute care se preocupa de problemele mele.Am descoprit daca vreti o altfel de fata a cuvantului OMENIE.

Toate acestea s-au petrecut intr-un timp relativ scurt..nici macar un an...O parte din postari mi le-am pastrat undeva in calculator,altele doar in suflet...Cum m-as simti sa ma trezesc dimineata si sa-mi vad blogul inchis?Asa ,pur si simplu ,fara prea multe explicatii? Da ca nu ai gresit cu nimic fata de ceilalti,de ce sa treci prin asta,nu stiu...Lori avea un blog din 2006..."Pierd unii case dapa-i un blog" a fost replica ei...adevarata dar trista..

John Heywood: “Dacă poţi să-ţi numeşti necazurile - experienţe şi poţi să-ţi aminteşti că orice experienţă dezvoltă o forţă latentă în tine, vei creşte viguros şi fericit, oricât de ostile ar părea împrejurările.”

Sambata seara

Ne-am strans sambata seara,toti ai nostri la o masa pentru a ma sarbatori pe mine,cea mai tare Ilenuca!Am mancat si am baut,am ras cat ptr un an,am cantat si am dansat..Foaie verde 5 chiperi...Ei dar asa facem noi mereu cand ne intalnim...Ineditul s-a petrecut la miezul noptii cand,din senin ne-am pus pe depanat amintiri...amintiri legate de fratii si surorile noastre de nazbatiile facute impreuna si de nevinovatele minciuni spuse parintilor.Pentru cateva clipe am avut impresia ca timpul s-a oprit sa ne asculte,ca obosit de viteza cu care zboara,are pareri de rau ca a trecut pe langa noi transformandu-ne in adulti...Fiecare si-a spus pataniile cu vorbele de azi si cu trairile anilor copilariei.Suntem 4 familii de aceeasi varsta,cam aceleasi studii...dar copilariile noastre au avut fiecare frumusetea ei aparte.Marele Creanga ar fi fost mandru de povestile noastre... A fost frumos..."Cand eram tanar fecior,eram floarea muntilor"...

Va invit la auditie!

MIX MELODII ROMANESTI DE DRAGOSTE..
Asculta mai multe audio Muzica »

Elite de la...Elena

Sunt una dintre miile sau poate milioanele de Elene ale acestei planete.Numele meu nu vine asa cum ar fi fost firesc de la nasii mei ori dintr-o dorinta arzatoare a parintilor.Nu,pur si simplu de la colega de banca a fratelui meu,elev in clasa 1 pe atunci.Asta este,m-am conformat. Pe timpul copilariei nimeni nu s-a gandit sa transforme acest Elena in altceva.Doar nasa mea,o basarabeanca adevarata, imi spunea Lenuta.In rest,familie ori colegi mi-au spus simplu Elena. Casatoria insa mi-a influentat...numele.Am devenit din Elena- Ilenuca atat ptr sot cat si ptr prieteni.Suna frumos si imi place.In familia sotului meu s-a intamplat un lucru foarte ciudat.Dintre cele 4 cumnate pe care le am pe 3 din ele le cheama Elena!!! La multi ani fericiti tuturor celor care astazi isi sarbatoresc ziua numelui!

Am terminat si cu asta!

Nu stiu daca pozele vor arata munca ce am depus-o ptr ca aceasta lectie sa iasa bine.Nici nu stiu daca cei care m-au felicitat au facut-o din politete sau chiar le-a placut.Am scos in evidenta cat am putut de mult sufletul clasei,legatura stransa dintre mine si ei.Poate ptr colegi a fost una dintre activitatile multe la care de voie de nevoie trebuiau sa participe dar ptr copii,a insemnat enorm.S-au simtit importanti...erau singurii din scoala cu alte preocupari.

Vesti despre mine

Sfarsitul de an se simte...in fiecare banca...Mai sunt cateva saptamani in care,scapati de gandul tezelor,elevii pot,daca vor,sa-ti faca viata grea.Lipsa de interes se citeste pe chipul fiecaruia si auzi la tot pasul intrebari de genul:Mai scriem? sau Putem merge afara?In aceste conditii tu,ca dascal trebuie sa fii..maestru daca vrei sa ajungi intreg acasa.Trebuie sa improvizezi,sa cauti subiecte de interes comun,trebuie sa-i atragi...trebuie sa schimbi ceva la tine nu la ei...

Pentru a evita macar o parte din aceste lucruri am programat ptr maine o lectie deschisa la dirigentie.O lectie despre"Drumul meu",despre drumul pe care il vor urma la sfarsitul clasei a 8.Am cautat sa-i implic pe toti cu mic cu mare la curatenie,uniforma,planse,elaborari de pps si..sper sa reusesc.Clasa mea are un imn,o uniforma si o deviza:Mereu impreuna!

Maine voi reveni cu poze.Sper sa iasa asa cum trebuie.O zi buna tuturor!

Va este dor de scoala?

Daca da,atunci va invit la mine in clasa! Fiti partasi la o ora de matematica si incercati sa va reamintiti celebra teorema a lui Pitagora.Toti am facut-o, am invatat-o si chiar o aplicam inconstient in viata de zi cu zi.Va invit la aduceri aminte....Cum era doamna/domnul de mate...Cat din ceea ce ati invatat in scoala aplicati azi sau ieri sau maine...Ati simtit in creta prof. de mate pasiunea,dorinta de a va fi aproape...Umarul lui a fost un sprijin candva...demult?

Una dupa alta...

M-am implicat intr-un numar foarte mare de proiecte si, acum a venit scadenta.In fiecare seara ma gandesc ce am facut,ce mi-a ramas, ce mai am.Ziua mea incepe la 6.30 si se termina undeva in jurul orei 1,fara acel minut de odihna de la pranz dupa care trupul meu tanjeste,fara ore la cosmetica sau coafor,fara carti citite...doar lectii,lectii de buna calitate,pregatirea unor articole pentru diverse reviste,lucrari pentru simpozioane,perfectionari la care trebuie sa realizez portofolii "consistente".

De ce fac toate acestea poate va intrebati...Am scapat de restrangerea de activitate,nu trebuie sa mai demonstrez nimanui nimic si totusi,aceasta munca permanenta ma tine in forma.Culeg informatii,le procesez,asimilez si-mi dau seama ca progresez.Daca nu as face toate acestea nu as fi eu...Ieri am fost la evaluare la Universitate.Colegele mele au inceput sa citeasca de pe foi diverse minuni si prof, iritati(am fost ascultati ca la un examen adevarat) au inceput sa puna tot felul de intrebari,sa creeze multe momente neplacute.Eu am inceput prin:azi am facut la ora cutare si cutare simplu,concret,fara cuvinte mari si stufoase,fara dorinta de a demonstra ca sunt mai desteapta decat sunt.Am avut inspiratia sa iau cu mine fisele elevilor mei,lucru pe care nimeni nu l-a facut,am prezentat ceva palpabil si a fost ok.Lumea s-a saturat de teorii neaplicabile. Cand am iesit toti mi-au spus ca am stat cel mai putin la ascultat. Am zambit si...am plecat. Acum merg la Casa Corpului Didactic la o alta perfectionare,la intoarcere ma asteapta ceva ore de pregatire iar pe seara trebuie sa mergem la o petrecere organizata cu ocazia incheierii vizitei la colegiul sotului meu, a delegatiie din Franta.Poate ca trebuie sa merg si la coafor dar inca nu stiu la ce sa renunt.

Mestere dupa cum vezi,ma distrez rau de tot! Va doresc tuturor un sfarsit de saptamana frumos si linistit!

Marturiile unei petreceri reusite!

LA MULTI ANI,DANILICA!

IERTARE Danilica daca randurile mele ajung cu o intarziere de o zi.Doar gandurile virtuale sunt in intarziate.Prietenia ce ti-o port este o permanenta a sufletului meu asa ca ,n-as putea spune ca te-am iubit ieri,mai mult decat azi . Tu esti umarul pe care Dumnezeu mi l-a ales sa ma sprijin atunci cand am nevoie.Imi stii bucuriile si necazurile, framantarile,implinirile si neimplinirile.Imi esti fina,cumatra,confidenta si asa cum imi place mie sa spun,"surioara draga".Si, atunci, cum as putea sa-ti spun mai frumos ca Te iubesc!, ca imi place enorm sa stiu ca existi,ca ma bucura telefoanele tale atunci cand nu stii nimic de mine o zi doua,ca oricand si orice am impartit in ultimiii 14 ani.. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si putere de a fi mereu cu zambetul pe buze.Sa traimi fericiti impreuna pana la adanci batranete.

Ps.Am incercat sa postez ceva poze de aseara dar nu pot asa ca,sa ne amintim de alte clipe petrecute impreuna! Ps.LA MULTI ANI LORI! E meritul Danei de a-mi reaminti ca azi este ziua ta! Sa curga sampania!