luni, 22 februarie 2010

Meseria,bratara de aur...

Timpul meu liber este din ce in ce mai putin.Pana in mai cand are loc evaluarea nationala,alerg in permanenta intre scoala-casa si casa scoala.Numarul orelor in care stau cu creionul in mana a crescut considerabil dar,atata vreme cat sanatatea imi permite pot spune ca e ok.Incep sa se aglomereze si activitatile de la scoala pentru ca acum e perioada celor mai multe concursuri...,cercuri pedagogice,simpozioane....Asa cum am spus-o de multe,multe ori,aceasta meserie imi place si ce-i mai important cred ,mi se potriveste...
Oare cum e sa ai o meserie care iti place dar nu stii s-o practici?Sau o meserie pe care o practici dar nu-ti place?E inceput de saptamana,asa ca fie ca va place ori nu,treceti la munca...nu inainte de a va lua o mica portie de ras!
Luni dimineata, vidanjeorul se prezinta la ora 8 la slujba, imbracat la costum, frumos, cu cravata. Suna telefonul. O urgenta pe teren. S-a infuntat un canal. Vidanjeorul pleaca impreuna cu ajutorul sau
Vasile,ce cara lada cu scule.
Vidanjeorul se baga in canal, iese plin de rahat si zice lui Vasile:
-Cheia de 16! Ia aer in piept, se baga din nou.
Iese iara plin de rahat, abia rasuflind:
- Nu e buna, dami-o pe aia de 18!
Iara ia aer in piept, iar intra in canal.
Iese iar!
- Nu e buna! Cheia de 20!
Iese iar, abia mai rasuflind, cu rahatii curgand de pe el si ii zice ajutorului:
-Vezi ba, Vasile, daca n-o sa inveti meserie, toata viata ai sa cari lada aia cu scule!!!

3 comentarii:

Geanina Lisandru spunea...

Pasiunea îşi spune cuvântul. Te caracterizează şi nu poţi fi altfel.

Gânduri bune!

angi spunea...

Asta-i marele secret:sa faci ce-ti place,dar s-o faci bine!
:)))...si Vasile a ramas mereu...ajutor?:)))

marcelinapopa spunea...

M-am gandit si eu de multe ori, cu un oarecare sentiment de vinovatie, ca n-as fi putut practica o meserie care nu-mi place. Zic "cu un oarecare sentiment de vinovatie" fiindca am de multe ori senzatia ca nu muncesc, ca practic un fel de hobby.

Mai fac din cand in cand cate o vizita la banca si, cand ii vad pe angajati scufundati in dosare si verificand, ore in sir la rand, daca sunt puse toate semnaturile unde trebuie, mi se face mila de ei. Mi se par niste martiri, indiferent cati bani castiga pe luna.