marți, 16 februarie 2010

Poveste...

 Azi,va spun o poveste...o poveste reala care m-a impresionat...O poveste care poate deveni si o lectie de traducere a acelui te iubesc pe care uneori il auzim prea des...

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?!… nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!

16 comentarii:

judy spunea...

Frumoasa povestea!!!Cine nu ar dori asta???
LA BINE SI LA RAU!!! Felicitari pentru postarea asta!

Ana-Maria spunea...

Uau...nu am cuvinte ,Elite!Pur si simplu ,ultima fraza este un cod de viata pentru mine...e atat de bine sa sti sa dansezi fericit in ploaie si sa intelegeti ca nu esti singur pe lume,ca nimeni nu-i dupa chipul si asemenarea ta si ca traim intr-o lume imperfecta!Frumoasa poveste!:)

Simion Cristian spunea...

Emotionant!

unchiesul spunea...

frumos, cinste acelora ce stiu pretui aproapele dupa ce frumusetea trece!

loristiuj spunea...

bun îndemn! mai ales că vin ploile de primăvară :-)

loristiuj spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
angi spunea...

Astfel de povesti ne amintesc ca in lumea asta ciudata in care traim exista oameni adevarati.Emotionant!!

Tivadar Emanuel spunea...

Extraordinara intamplarea!
Felicitari pentru postare - cea mai buna din ultima perioada citita de mine!

elite spunea...

Judy,ma bucur ca ti-a placut!O zi buna,plina de iubire!

Ana-Maria,ma bucur ca ti-ai regasit in postarea mea gandurile,trairile...

Simion si eu am simtit un fior cand am citit.

Paul,inca mai sunt cei ce stiu a iubi..dar sunt putini...

Lori,trebuie sa ma consiliezi cu ploile acestea....Poate joi cand suntem de servici...

Angi,cu siguranta ai vazut filmul cu o povestte asemanatoare.Toti suntem tineri si frumosi la un moment dat..toti imbatranim...important este ca iubirea noastra sa nu imbatraneasca...


Emanuel,multumesc pentru apreciere!O zi faina!

Dana spunea...

Uaaaau!Ai vazut filmul "Jurnalul"?
Ceva asemanator.....

starsgates spunea...

Cred că cei mai mulţi dintre noi ne dorim o asemenea poveste.

marada spunea...

E un gest firesc pentru doi oameni care au impartit o viata si bune, si rele!

kis spunea...

O lectie de viata!

kis spunea...

O lectie de viata!

elite spunea...

Stars,cam asa este...

Marada,uneori acest firesc nu este perceput asa...

Kis,ai dreptate!

elena marin-alexe spunea...

Ador incheierea si subscriu.
Multi merg prin ploaie, unii se adapostesc sub umbrele, altii fug, dar fericiti cei ce pot sa danseze prin ploaie.Ei sunt beneficiarii, picaturii de cunoastere a frumosului....
O imbratisare calda draga mea!
Te astept la o clipa de poezie....la plimbare!