Multumesc,Ela !

Viata mea oricum ar parea din exterior este extrem de agitata...deseori transform noptile in zi,renunt la TV si de vizite...aproape ca am uitat..Traiesc in aceasta lume a scolii care ce-i drept ma rasplateste ades cu clipe minunate...In jurul meu se perinda oameni minunati fara de care n-as putea finaliza nici unul dintre proiectele mele.Sunt oameni carora uit de multe ori sa le multumesc,sa le apreciez implicarea,cooperarea...Despre unul dintre acesti oameni am sa va povestesc azi...
Este tiza mea Elena,caruia eu cu drag ii spun Ela.Profesoara de limba romana,mai tanara decat mine cu cativa ani dar diferenta de varsta nu si-a pus nicum amprenta pe relatia noastra.In fiecare dimineata,impartim stirile zilei trecute,vorbim despre baietii nostri...deseori avem cearcane comparabile...Alex (baiatul ei) a facut febra,Madalin a tusit...de ale mamelor...Niciodata nu am auzit refuzand pe cineva...iar pe mine,pe mine m-a ajutat ca o sora...Stiam ca nu are timp pentru pregatire si totusi am incercat...Printre picaturi venea la Mada si,de fiecare data gasea pentru el cuvinte de incurajare...Mereu optimista,chiar daca uneori nici ea nu credea,ii spunea esti un copil bun,maine o sa faci mai mult...Si Mada a inceput sa creada ca poate lua si la romana o nota buna...A urmat o perioada in care mergea Mada la ea...si mergea cu mare drag deoarece locuieste langa targul de animale..Isi cumpara baiatul meu cativa pestisori si mergea cu ei la Doamna...Faza cea mai  socanta a fost atunci cand pe langa pestisori s-a dus la ea cu doua gaini sau rate si vreo 3 porumbei...Imaginati-va pe cati nu ar fi apucat criza...ea l-a adus cu masina acasa, ca avea baiatul greutate...A fost examenul..i-a dat telefon,s-a bucurat,a socotit alaturi de mine fiecare sutime...Cand i-am spus ca Mada a luat 9,75 a inceput sa planga...si eu alaturi de ea...sufletul ei bun mai castigase o batalie....Pentru toate acestea si pentru multe altele eu am simtit nevoia sa-ti spun simplu Multumesc, Ela!