Nu stiu de ce vreau sa scriu randurile acestea...poate pur si simplu ptr a sta de vorba cu mine si atat.
Daca cineva mi-ar cere sa-i povestesc ceva frumos, cu siguranta as alege perioada anilor de liceu....parca am trait doua vieti una inainte de a ma casatori si alta dupa....Doua vieti relativ frumoase dar,ca doua episoade fara nici o legatura....
N-am simtit niciodata povara examenelor, a invatatului in general ptr ca doar asta faceam...Mama facea totul....Acum simt greutatea fiecarei zile....in fiecare seara am picioarele umflate de oboseala desi mare lucru nu fac....Mergeam pe munte, citeam nopti intregi, mergeam in tabere,la film,la spectacole, dansam si jucam remi si carti....Nimic din toate acestea n-am mai facut in ultimul timp....Acum alerg ce-i drept ...sa mai fac un ban....
Undeva in sufletul meu stiu ca anii au trecut prea repede si nu se vor mai intoarce...Mi-e dor, mi-e ciuda....mi-e teama...Spre ce tot alerg zi de zi? Pentru ce?
4 comentarii:
Cum ..."nu faci mai nimic"????
Muncesti de dimineata pana seara....
Imi pare bine ca mai ai timp acum sa scrii cateva randuri...
Macar atat sa fac Danilica...ptr mine
Formezi suflete ;i asta e mai mult decât orice elite.:)
Elite,
Rețete nu cred că există..Alergăm, asta facem!
Trebuie doar să ne mai oprim, din când în când, să tragem aer în piept și să continuăm cursa!
p.s. tratează-ți picioarele, asta se întâmplă cu toate profesoarele care fac matematică și limba română- stau mult, enorm de mult în picioare.
Vară frumoasă!!
Trimiteți un comentariu