duminică, 23 noiembrie 2008

Pentru patrie

Seara rece de noiembrie....Intru grabita intr-o farmacie. In fata mea ,o doamna cere doua pastile de Nurofen. Ma uit la ea, si-mi pare cunoscuta.Nu sunt o fire indrazneata si totusi, ma trezesc intreband-o:" Ati lucrat in armata?" Femeia se uita interzisa la mine. Ma masoara si nu stie sa zica da, sa zica nu? Eu nu renunt:" cu studentele?"Ea cedeaza parca si ma intreaba :" cu cele de la ISE?" "Nu, de la matematica" Da, ea era " capitaneasa".Iese aproape zapacita din farmacie si ma lasa pe mine , cu amintirile mele... 1988, primul an al studentiei mele. Sambata de sambata, ne scoteam uniforma militara de sub pat (doar acolo isi gasise loc) si mergeam somnoroase la instructie. Era ceva tragi-comic in acele desfasurari de forte . "Capitanesele" pline de zel strigau " Pregatirea pentru raport! Drepti!" iar noi, alene ne aliniam si mai vorbeam intre noi.....Pe vreme rea mergeam la ore de prevenire a atacurilor armate si alte nebunii din astea fara rost , care ne tineau ocupate sambata. Cand plecam acasa era o adevarata istorie cu biletele de voie, cu rugaminti ca e prima si ultima data..... La sfarsitul anului, dupa o sesiune diabolica , in loc sa plecam in sfarsit acasa, am ramas in convocare.Ne-am mutat dintr-un camin in altul, cu tot calabalacul si...a inceput circul. Zi de zi, bateam Dealurile Sorogarilor, cu cantec si pas de defilare.Invatam sa lustruim armele, le demontam si nu mai stiam sa le facem la loc...Am fost in poligon la trageri..Am inchis ochii si..FOC! Saracii umerii nostri ! Seara , in camin aveam program de cazarma: fara vizite, fara nopti pierdute....A fost frumos! Am legat multe prietenii...Tin minte, ca intr-o seara, dupa ce am fost verificate, am organizat o sedinta de spiritism unde am invocat spiritul lui Mihai Eminescu( pentru ca ne aflam in caminul fetelor de la filologie). O adevarata nebunie.... Nici nu banuiam ca, dupa 20 de ani, sa mai tin minte atatea lucruri..Urma ca in anul III sa fim avansate la gradul de subofiter dar, a venit revolutia si am ramas "caporale" pana la moarte.

Niciun comentariu: