Martor

N-am intrat niciodata intr-o sala de judecata.Firea mea discreta,m-a tinut departe de scandaluri,certuri si alte belele ce te fac sa ajungi prin tribunale.N-am fost nici acuzat nici acuzator,nici martor.

Azi,o veche cunostinta mi-a batut la usa...Este mama celui mai bun prieten al lui Madalin.Ne stim de cand copii erau in carucioare,apoi au fost colegi de gradinita...Au impartit bune si rele,intr-un cuvant se au ca fratii.La varsta de 3 ani,parintii au divortat.Un divort cu scantei din care el a ramas cu mama,cu bunica si cu un apartament gol golut din care tatal vanduse tot...absolut tot...Au dormit pe ciment,ca animalele in iesle(nici ele nu dorm chiar asa...)...Baiatul a ramas cu un astm,amintire a frigului indurat...Tatal nu s-a prezentat la partaj....

Din nimic au refacut apartamentul,l-au renovat,azi arata ca nou...Dar lacrimile curg din nou...Tatal s-a trezit sa-si reclame drepturile asupra apartamentului...Vrea bani,procese....M-a rugat sa merg ca martor la proces...Sunt de partea ei, stiu ca are dreptate si totusi....Daca ati trecut prin intamplari asemanatoare,astept un sfat...