Declaratie de dragoste

Imi iubesc mainile! Poate imi doream sa aiba degete mai lungi, unghii mereu ingrijite dar, le iubesc asa cum sunt! Sunt ale mele si, indiferent ca e dreapta sau stanga, le privesc cu admiratie in fiecare clipa.

 Cu ele imi tin in mana creionul , cu ele imi mangai copilul, ii imbratisez pe cei dragi si, uneori ma imbratisez singura...

Cu ele ii fac un semn de bun ramas mamei din poarta casei si, tot cu ele, imi fac seara de seara semnul crucii...Cu ele imi sterg lacrimile ce-mi inunda ochii in noptile tarzii...

Candva, credeam ca TU esti  mana mea dreapta....

Va multumesc!

     E liniste in jurul tau...incerci sa treci peste problemele zilnice cu usurinta cu care un fluture zboara din floare in floare. Stii ca poti, ca vrei, ca ai, ca trebuie...
    
      Deodata vine furtuna....lumina se transforma in intuneric, zambetul in lacrima, simti ca nu mai poti, ca nu mai vrei, ca nu mai ai, ca totusi trebuie...Trebuie sa te ridici, sa te agati de ceva...trebuie sa asculti, sa astepti, sa hotarasti, sa supravietuiesti...Printre lacrimi, privesti nepasator in jurul tau, te uiti si nu vezi nimic, nu simti nimic. 

    Te simti singur si totusi nu esti...vocea sugrumata de emotie a mamei care nu stie ce sfat sa-ti dea....telefonul Danei care nu a incetat sa sune in nici macar una dintre aceste zile, prietenii mei care m-au ascultat cu rabdare, temandu-se sa-mi dea sfaturi, colegele care au plans alaturi de mine, Eluta mea draga care s-a asezat in fiecare zi pe scaunul de langa mine  asteptand cuminte sa-mi deschid sufletul, copilul meu care a trait aici cu mine aceeasi furtuna, cunostinte care s-au rugat pentru mine si au plans, pentru simplul fapt ca sunt un om bun, elevii mei care s-au straduit sa nu ma necajeasca...

    Atatea forte, ganduri bune indreptate spre mine incat ma intreb daca le merit, daca eu, la randul meu as fi putut face la fel pentru ei...Va multumesc tuturor, ii multumesc lui Dumnezeu ca existati!

Casuta noastra...

De la apartamentul vecin rasuna "Casuta noastra, cuibusor de nebuni..." Odata si inca odata...parca ar fi o dedicatie....o dedicatie pentru casuta mea, astazi curata si primitoare dar totusi ..departe   de a fi un cuibusor de nebunii...Mai degraba un cuibusor de amintiri...fiecare lucru isi are amintirea lui, povestea lui.
Nici nu stiu pentru cine e mai bine: pentru cel care a ramas acasa, inconjurat de tot ceea ce pana nu demult era "al nostru", sau de cel care a plecat si a luat cu el doar hainele...
Amintiri sunt peste tot: o foaie  scrisa candva, o poza cazuta dintr-un sertar, un inel daruit intr-un mod amuzant, lingura lui, locul lui la masa, patul lui, o icoana atarnata de un perete si imaginea unei rugaciuni spuse cu blandete....Am tot strans, saci intregi, genti intregi de lucruri pe care i le-am dat...Dar sunt si lucruri pe care am amanat sa le returnez pentru ca...da, am sperat mereu sa reaud cheile la usa, am sperat sa fie o ratacire, o nebunie, am sperat intr-o explicatie...
Mai este o saptamana si gata...legal vom deveni doi straini care si-au petrecut impreuna 23 de ani de viata...Am fost doi studenti frumosi, apoi doi tineri profesori  in cautarea unui loc de munca in marele oras, apoi doi profesori apreciati, apoi...

Un gol...

Zilele trec greu...a trecut o saptamana, doua, o luna...Nimic nu mai este la fel...Nimic nu mai poate fi la fel...Lacrima este mereu in coltul ochiului, asteptand amintirea sa o rostogoleasca... Povestesc...vorbesc...astept...Nici eu nu stiu ce sa mai astept....Mi-e greu pentru ca nu stiu cum sa acopar golul din sufletul meu...nu stiu cum sa traiesc altfel decat am trait 23 de ani...nu pot renunta la intrebari, nu gasesc raspunsuri si, chiar daca le gasesc nu-mi convin, nu le dau vot de incredere... Rasul meu este fortat si fals...viata la scoala imi pare straina de mine, parca nu-mi mai pasa...As vrea ca maine cand ma trezesc sa-mi spun ca a fost doar un vis dar stiu ca nu va fi asa...Nu-mi ajung umerii familiei si al prietenilor, problema este in mine...nu stiu daca pot trece...pur si simplu nu stiu...nici eu nu ma inteleg...tristetea asta vine peste mine de undeva din adancul sufletului si ma copleseste...As vrea sa strig, sa urlu, sa intreb DE CE? DE CE MIE? Dar cine ar putea sa-mi ofere raspunsuri ?

2014

Fie ca Anul Nou sa aduca in casele noastre liniste, sanatate, impliniri, zambete, speranta, puterea de a trece peste zilele innorate, prietenie si prieteni adevarati, ganduri bune si idei constructive. Eu una, de as primi toate acestea m-as considera multumita!
La multi ani!

Decembrie....

   Vin sarbatorile! Am facut o curatenie strasnica, am facut sarmalele si carnatii...miroase a CRACIUN...A venit chiar si Mosul cu un ceas de mana foarte frumos....si totusi, chiar daca am sters fiecare ungher, amintirile au ramas acolo...intrebarile fara raspuns incearca sa ma torturezea (uneori chiar le iese). Se intampla mereu ceva in jurul meu: oameni bolnavi, suparati, parasiti, inselati, fara servici. Aveam impresia ca traiesc undeva in afara acestui cerc al oamenilor cu probleme...era doar o impresie...aveam si eu problemele mele dar firea mea optimista refuza sa nu caute rezolvare. Intreaga mea fiinta a crezut intr-un viitor mai bun, in devotament si sinceritate, in umarul pe care te poti  sprijini oricand, neconditionat, asta pana cand viata mi-a tras o palma care m-a ametit rau de tot. Am primit lovitura in tacere si doar a mia parte din durere a iesit din mine...
Este un decembrie trist...dar poate asa a fost si cel de anul trecut, si cel de acum doi ani...

Am doar 18 ani !.....

In urma cu 18 ani, pe vremea asta, ma pregateam sa intru in operatie...Nu-mi era frica, nici emotii puternice nu aveam...O liniste imi cuprinsese fiecare celula...nu stiam ce va fi, baiat sau fata dar, in sufletul meu simteam ca e fata...M-am inselat...cand am auzit "aveti un baietel" am zambit gandindu-ma la sotul meu, la bucuria pe care i-o va produce aceasta veste, apoi, un tremur puternic a pus stapanire pe mine, spre nelinistea medicilor...a trecut...asa cum au trecut iata, 18 ani...
Au fost 18 ani frumosi dar, ca la fiecare dintre noi, cu greutati, impliniri si dezamagiri, sperante, vise implinite si nu prea, promisiuni tinute sau amanate, teme, lectii, pescuit, discutii interminabile despre cum vorbim, mancam, dormim....Singura, sau aproape singura, am incercat sa fac fata celei mai importante provocari din viata mea: Madalin !
Vazandu-l aseara, inconjurat de prieteni, in centrul atentiei, fericit pana in varful pantofilor, am fost mandra de el, de hotararile pe care le-am luat pentru el si impreuna cu el.
N-am permis celor 18 ani sa se astearna peste zambetul si sufletul meu si am retrait alaturi de el si de oamenii dragi mie un eveniment de neuitat!

Horoscoape

Nu prea cred in previziuni astrale desi cand prind cate un horoscop ascult, citesc, asa de amuzament. Totusi cel de azi, zau ca se potriveste!

Rac

Firea ta afectuoasă te apropie de oricine, iar dacă cineva are nevoie de ajutor tu vei fi punctul de sprijin. Capacitatea ta de a te apropia de oameni şi de a-i înţelege te face specială.

La multi ani, mamica mea!

Azi mamica mea implineste 81 de ani! O viata dedicata profesiei si familiei! O viata presarata cu impliniri ! La mama nimic nu este imposibil, daca vrea ceva, realizeaza! Sunt fericita ca mi-a ramas alaturi pana acum!

Mama, o floare zambitoare, printre flori!

Zahir...

  

Am facut o conventie cu fetele de clasa a XII-a  pe care le-am pregatit in acest an: sa inlocuiasca costisitorul buchet de flori de la final, cu o carte. Florile sunt fumoase dar, peste o saptamana mor...cartea ramane acolo pe raftul bibliotecii...Asa ca..iata ce am primit...desigur nici florile nu au lipsit....

Am inceput cu Zahir...o poveste tulburatoare de dragoste care, daca n-o privesti ca pe o poveste, ai puternica dorinta de a-ti dori mai mult, si mai mult...

La intrebarea "de ce sunt oamenii tristi?'' iata ce raspuns gasesc: "Sunt prizonieri in povestea lor personala. Toata lumea crede ca obiectivul vietii acesteia este sa urmezi un plan. Nimeni nu se intreaba daca acest plan al lui a fost creat de altcineva. Strang experiente, amintiri, lucruri, idei ale altora, si asta e mai mult decat pot duce. Dar isi uita propriile vise".

Fiecare dintre noi are momentele lui de singuratate in care descopera ca "nu exista nimic mai groaznic decat sa simtim ca nimanui nu-i pasa daca existam sau nu, ca nimeni nu e interesat de parerile noastre despre viata, ca lumea merge inainte si in lipsa existentei noastre incomode"

Cunoasteti oameni despre care puteti spune ca "El a murit din timpul vietii" ? Eu da...

Atentat cu bomba la Universitatea Al.I. Cuza Iasi

   Cand eram eleva, inca in faza de a-mi alege orasul in care voi studia , un prieten mai mare mi-a spus sa aleg Iasul pentru ca, aici studentii se cunosc de departe pe strada.

    Dupa ce am terminat facultatea, in timp ce-mi pregateam lucrarea pentru gradul I, d-na profesor indrumator era extrem de revoltata de lipsa bunelor maniere, a dezinteresului si a tupeului noii generatii. Erau prea multi studenti si prea putini amatori de  invatat "puternic". D-na profesor a iesit la pensie dezamagita...nimic nu mai era ca inainte...

   Universitatea nu este o piata unde ar trebui sa intre toata lumea...este un templu de cultura....Nu razi tare, nu alergi, nu asculti manele...te concentrezi, cauti raspunsuri....Sunt prea multi cei care vor si prea putin cei care pot....E trist ca nimeni nu ia nici o masura!

Cine si de ce da spaga la examene?

  N-am facut niciodata un secret din faptul ca am invatat pentru orice examen cat am putut de mult, ca m-am pregatit asa cum am stiut eu mai bine, ca am dedicat pregatirii acestor examene mare parte a timpului meu. N-am facut un secret  nici din faptul ca, la un moment dat am suferit  enorm din cauza unora care au dat spaga si si-au batut joc de munca mea...M-am ridicat mereu si mi-am zis, muncesc mai mult, incerc din nou dar nu dau nimanui nimic.Trebuie sa reusesc pe fortele proprii.....Si cam asa au stat lucrurile pana in prezent!

  Scandalul de la examenele din acest an, a redeschis un subiect oarecum tabu dar care cuprinsese o mare parte a absolventilor....Cine se gandeste ca trebuie sa dea spaga? Un elev care nu este capabil sa ia o nota de trecere sau un elev care doreste o  nota foarte mare. In ambele cazuri spaga ar trebui sa acopere lipsa de pregatire, dezinteresul fata de scoala.
Daca scoala este atat de lipsita de importanta, daca se merge la scoala doar pentru a se prezenta moda in materie de vestimentatie sau masini atunci de ce sa mai conteze notele? Daca un copil are tot ce-si doreste : bani, masini, etc,etc...de ce mai are nevoie de o nota mare sau de un examen luat? Multi invata pentru a-si putea asigura mai tarziu painea cea de toate zilele....

Hotararea de a da spaga, apartine in mai mare masura parintelui decat elevului...ca si vina de altfel...Parintii care dau spaga s-au realizat si ei la randul lor tot cu spaga....altfel ar intelege cat de mult rau fac...Eu personal nu mi-as "ajuta"copilul sub nicio forma asa. Daca nu esti in stare sa iei singur bacul atunci cum ai sa poti fi un medic bun, un profesor bun, un avocat integru?

Ziua de ieri....

Ziua de ieri....

Ieri, am implinit 44 de ani si, vorba cantecului, "viata nu mi-a pus capac" din contra, mi-a oferit atat de multa emotie....Tot ieri s-a dat bacul la mate....Anul acesta au terminat cateva fete pe care le-am indrumat din clasa a 6...e important sa spun asta pentru ca, de la ele au venit ganduri atat de emotionante incat mi-au dat lacrimile.....

Mai intai au fost telefoanele de la iesirea din bac...Inima se urca in gat la fiecare raspuns corect si speranta crestea pentru fiecare sutime ce ar putea fi luata. Daca ma intrebati de ce atat de mult consum, nu pot spune decat ca...asa sunt eu....

Apoi, au inceput sa bata la usa....O eleva careia i-am fost diriginta, mi-a adus alaturi de un trandafir alb, o scrisoare...

Apoi , un alt fost elev si-a adus aminte de doamna diriginta...In timp ce stateam noi la o in ghetata, se aude o bataie puternica in usa....Deschid si....

Elevii mei de azi, au  cantat sa stie toata scara, diriga sa traiasca...Am inceput sa plang....asta este,ei ma sarbatorisera si in excursie asa incat acum chiar nu ma asteptam sa vina la mine...Am mancat frumosul tort, am ras, am cantat, am depanat amintiri, impreuna elevii de ieri si cei de azi...

Dupa vreo 3 ore petrecute cu ei, am intrat in bucatarie unde ma asteptau muuulte pahare si farfurii la spalat  dar, a sunat din nou la usa....
Elevi de suflet , azi studenti si viitori studenti au tinut sa-mi fie alaturi si, sa-mi daruiasca o carte...

M-am regasit in fiecare litera a acestei carti....si ce este mai important este ca ei, m-au regasit aici...
Reusesc in sfarsit sa spal tot ce era prin bucatarie si, relaxata ma asez in fata calculatorului...Pe facebook ma asteptau 102 mesaje de felicitare...rude, cunostinte si muuulti elevi.Elevi buni la invatatura si nu numai, elevi din generatiile trecute care printr-un gest simplu m-au facut sa-mi reamintesc atatea si atatea clipe. Am scris de 102 ori in parte "MULTUMESC"...din respect pentru ei, dar si pentru mine...Cand sa inchid, primesc un mesaj "vreau sa va urez inca o data LA MULTI ANI!!!! sa imi scriu gandurile bune aici caci la telefon nu era momentul.vreau sa va multumesc in primul rand ca v-am cunoscut si ca inainte de a ma indruma spre ceea ce inseamna matematica m-ati indrumat in viata si ati fost ca o mamica mai mica care a fost acolo mereu m-a ascultat si mi-a oferit toata dragostea ei.pentru ca am simtit asta de fiecare data .sunteti o persoana minunata cum rar am intalnit ,un om deosebit cu multe calitati cu un suflet poate prea bun pentru lumea aceasta ....ati stiut mereu sa imi ridicati moralul sa ma intelegeti si am crescut din clasa a7a alaturi de dvs .au trecut 6 ani si nici ca am simtit.si datorita dvs am reusit sa dau roade atat cat am putut si sa am rezultate bune.va iubesc din toata inima si sa stiti ca desi nu ne vom vedea de acum sambata de sambata asta nu inseamna ca va voi uita!sa va amintiti mereu de Aniuta si "frumusica" dvs.Va doresc multa sanatate sa aveti parte doar de bucurii ,de mult noroc si iubire multa din partea tuturor celor dragi pentru ca o meritati!!La multi multi ani!" Nici nu trebuie sa va mai spun ca am plans din nou...i-am raspuns si eu si, plina de emotie, implinire, bucurie nici eu nu stiu cum sa mai zic, am incercat sa ma culc....deja nu mai era 3 iulie...

Paste fericit

Dragii mei prieteni virtuali si nu numai va doresc sarbatori pascale pline de lumina, credinta si iubire! Hristos a inviat!
Iata si cateva din bucatarelile mele moldovenesti cu retete muntenesti!

Cand se schimba anotimpul...

Sfarsit de februarie mohorat....Solidara cu elevii mei, mi-am tras o raceala, ultima moda de s-au speriat toti ai casei...Vocea mi-a deveni una baritonala, nasul un morcov rosu....
Acum e mult mai bine...
Raceala elevilor mei, mi-a dat ragazul sa ma reintorc  la blogul meu drag, asa ca la o amintire pe care nu vrei s-o pierzi...N-am mai scris, n-am mai citit pentru ca, in jurul meu cuvantul de ordine e matematica...nimic nu-si mai face loc in programul acesta draconic al meu decat multe ore de mate...simulari, olimpiade, teme....si iar si iar...
Pentru ca scriu atat de rar nici nu mai pot pretinde ca am prieteni virtuali...mai am un pic si-i pierd si pe cei reali, asa putini cati sunt...Imi asum toata vina!
Sper sa fiti fiecare din voi sanatosi si voiosi!

Vacanta-i gata

   Ieri m-am trezit la ora 10...cu greu....Azi, desi mi-am pus alarma la 8,30 sa sune, la 7 am fost treaza. Nici sa-mi fi dorit si nu mai puteam sta in pat. Ma cheama datoria....Da, din pacate de azi merg la scoala...Am corigenti (ca in fiecare toamna) deci trebuie sa fac pregatire cu ei adica sa ma preocupe pe mine aceasta problema mai mult decat pe ei....Cred ca mai pot fura pe ici pe colo ceva timp de odihna dar, in mare vara s-a cam dus...Nu ma pot lauda cu excursii de vis dar, faptul ca am stat acasa si m-am odihnit e convenabil pentru mine. Mi-am pus ordine in hartii si sifoniere ca, daca incepe scoala...aleluia.
   Celor ce sunteti inca in concediu le doresc odihna maxima, celorlalti chef de treaba. Sa auzim de bine!

Limba noastra...

   Multi romani au plecat in strainatate pentru o viata mai buna. Daca si-au gasit sau nu acel loc de munca a depins de noroc, de cunostinte, de pregatire. Unii nu s-au mai intors deloc, altii s-au reintors dupa un timp destul de scurt . Surprinzator cei intorsi rapid acasa s-au intors cu un accent italian sau spaniol sau englez sau mai stiu eu de care foarte pronuntat...deja nu-si mai amintesc unele cuvinte si auzi "cum se spune la..?" Parca in cele 2-3 luni cat au stat afara au suferit un proces de stergere din memorie a limbii romane...Limba pe care au vorbit-o 20-30-40 de ani acum devine subit o necunoscuta....Graiul moldovenesc cu inflexiunile lui unice se vede inlocuit cu acel accent italic frumos dar strain. Este evident ca e doar un circ de prost gust, un spectacol ieftin...dar stiti cat de multi actori si spectatori sunt?....

Zilele trecute am ascultat un interviu dat de marele antrenor de gimnastica Béla Károlyi. Plecat din 1981 din Romania avea suficient timp sa uite limba romana. Unde mai pui ca el este  maghiar deci in casa numai romana nu se vorbeste.L-am ascultat cu drag cum pronunta corect fiecare sunet...n-am sesizat accente sau stalciri de cuvinte...isi aducea aminte fiecare cuvant, cursiv....El nu a uitat ca limba roamana a fost candva si limba lui nationala. Jos palaria!

E o problema de educatie desigur si depinde de fiecare dintre noi, dascal sau parinte sa insuflam copiilor dragostea pentru limba romana!

CIUTACU si BADEA doar impreuna la cantar valoreaza mai mult decat ALINA DUMITRU

 A inceput Olimpiada, poate cel mai frumos concurs de pe mapamond. Timpul liber mi-a permis sa ma uit si la deschiderea impresionanta si la concursurile din primele doua zile. Am fost mandra ca printre cele 204 tari, se afla si ai nostri. Sentimentul acesta de patriotism inca mai functioneaza spre surprinderea mea si, atunci cand aud Romania ceva in fiinta mea se aprinde.

Am urmarit concursul de judo pentru prima data in viata mea...nu stiam reguli, nu intelegeam cand esti punctat si cand nu...ma uitam pentru ca acolo era  o romanca. O fata de 48 de kg care isi dorea sa castige pentru ea, dar si pentru noi. A luat medalia de argint...locul II dintre atatea natiuni...La ce altceva mai suntem sau mai speram sa fim pe locul II in afara de sport si olimpiadele scolare? Intrebata fiind daca a votat, Alina Dumitru a spus ca este in afara vietii politice:

"Nu am fost sa votez, nu ma bag in situatia politica, nu comentez. Olimpiada trecuta, dupa ce am luat aurul, m-a sunat Basescu, dar acum nu m-a mai sunat nimeni, nici Basescu, nici Antonescu".

 

Nu a sunat-o nimeni pentru ca doar pentru noi cei de rand ea conteaza...ceilalti vor face poze cu ea la sosiresi atat...ei nu au timp pentru a multumi...

 

 Ce spune "marele domn" CIUTACU: "Idiolita snobilor cu acces la net, Alina Dumitru, e vexata ca n-au sunat-o nici suspendatul, nici interimarul. Deci nu voteaza, nu se baga", a comentat Ciutacu. "O doare mana cu care voteaza pentru ca a batut-o brazilianca la zero" comenteaza si Mircea Badea. Ulterior, dupa ce un alt utilizator de Twitter a scris ca "Vaca e o vaca pentru ca asa s-a nascut", acelasi Ciutacu a tinut sa completeze: "Exact". Exista oameni in tara asta care nu ar trebui atinsi nici cu o floare...De ce sunt ei impotriva Alinei..n-a votat deci a respectat decizia PDL..nu se mai indoieste nimeni de ce parte sunt cei doi "neica nimeni".

 

Le-as reaminti celor doi ca sub conducerea lui Basescu am ajuns pe Locul I in UE la TBC si daca as cauta sigur as mai gasi asemenea performante...