Dosare personale

Este trecut de miezul noptii...Am cautat tot felul de hartii, de acte, diplome...toate la un loc sa spuna lumii intregi cat sunt de buna.Un puternic sentiment de greata m-a cuprins cand am vazut dosarul mare pe care l-am realizat.Cu el ies in fata lumii...dar, din el, glasul elevilor mei nu se aude si multumirile lor eu le-as aseza pe prima pagina...Sa nu mai aiba oare scoala nevoie de mine? Nu stiu, maine voi afla cum stau lucrurile.Deocamdata, privesc la dosarul stufos si stiu sigur ca ce am pus acolo e real...restul ...cum va dori Dumnezeu.

Amintiri cu tata...

Relatia dintre mine si tatal meu a fost mereu una speciala.Sa nu va ganditi ca-mi dadea in fiecare seara un pupic de noapte buna ,sau ca petrecea alaturi de mine ore fara numar.Nici vorba...Fire dura si deseori irascibila, a pastrat distanta dintre noi si el intotdeauna.Cand dormea tata, in casa nu mai misca nimeni.

Vizavi de fratele meu a avut un comportament draconic as putea spune.Il certa pentru orice (ce-i drept si el facea boroboate ,una dupa una) si, saraca mama, intervenea luand asupra ei tot raul.Contrar insa tuturor asteptarilor ,fata de mine comportamentul a fost de nota 10.Eu nu-mi aduc aminte de nici un conflict major.Eu aveam voie sa merg la petreceri in anii de liceu,pana dimineata..El ma ducea, el ma aducea....Era de acord cu tot ce dorea mama sa-mi cumpere si, chiar si spre surprinderea mamei,venea ,in anii terminali de liceu,in fiecare seara, la mine in camera si ma intreba mereu la fel"Mai ai?"Eu ridicam capul din gazetele mele si spuneam un "da" plin de zambet.Zambea si el,imi facea cu mana si spunea "eu ma culc".Era ca un ritual care-mi facea bine.

In clasa a 12,mi-a aparut un exercitiu in gazeta matematica...Doamne cat de fericita eram! Mama mi-a intampinat reusita cu un sec"asta nu te face intrata la facultate" dar el, a purtat cu el zi de zi acea gazeta si a aratat-o oricui ii iesea in cale.Ar fi multe de spus....

De ziua lui, de Sfantul Stefan,ii confiscam toate ploverele primite.Erau pentru mine "lalai" si-mi placeau.Niciodata nu mi-a reprosat...Mai am si azi, dupa mai bine de 20 de ani cateva....

Azi, trupul lui imbatranit,si-a pierdut puterea in mare parte...Nici nu se mai supara, nici nu se mai cearta decat asa...ca o scaparare de chibrit...Creierul lui sufera un proces de imbatranire rapida si,incet,incet va ajunge la stadiul de copil.Nu pot exprima prin cuvinte ce am simtit atunci cand, datorita bolii, tata plangea pentru orice...As fi dat orice sa-l vad certandu-ma...Batranetea devine deseori o povara...O singura data cand m-am dus acasa nu a putut sa ma conduca pana la poarta...L-am lasat plangand datorita neputintei si, am plecat plangand....Cand stie ca venim acasa(la Ramnicu Sarat) ne asteapta la poarta cate 3 ore, fie ploaie , vant sau arsita...il gasim acolo, ca un stalp al casei pe care a construit-o cu mana lui, pentru noi....

Inceput de semestru

Atmosfera de afara iti spune "mai stai in pat!"...Ploua si umezeala asta a devenit apasatoare.Ma uit pe geam cum,grupuri, grupuri se indreapta spre scoala.Doar cei mici mai au ghiozdane.Liceeni au niste gentute in care incap la fete doar fardurile iar la baieti tigarile.Se gandesc probabil ca au carat si ei cand erau mici acele uriase ghiozdane pline de manuale , caiete de clasa si caiete de teme, atlase, dictionare si echipamente sportive...Epoca lor s-a terminat.

Cat de mult isi doresc inceperea scolii atat ei elevii ,cat si noi dascalii nu e un secret pentru nimeni. Iar lucrari, teme, teze, portofolii, activitati de tot felul...Pun pariu ca unii se gandesc deja la vacanta viitoare.

Am azi dirigentia si mi-am propus tema"exercitii pentru stimularea creativitatii". Creativitatea acest "ceva" care te scoate din multe necazuri, iti da posibilitatea sa decizi tu nu altii in locul tau, te ajuta sa gasesti solutii multe si nastrusnice la problemele din viata.

"Nu exista probleme pe care sa nu le putem rezolva impreuna ci exista foarte putine probleme pe care sa le putem rezolva singuri"

DVD-ul celor 11000 de carti

Primesc deseori emailuri pe care nu le deschid deoarece nu cunosc expeditorii.La inceput ma intrebam cum de-mi stiu adresa , cum de ajung asemenea mesaje in casuta mea.Acum le ignor pur si simplu.

Inainte de a pleca in excursie am primit" o oferta senzationala" la pretul de 50 lei 11600 de carti ;erau precizate si o parte din cartile aflate pe DVD...multe si interesante, cunoscute si necunoscute...Nu pot spune ca sunt o amatoare de chilipiruri dar..sa n-o mai lungesc :cu un simplu clik am facut comanda.

Ma tot gandeam ca iau o plasa in toata regula, ca am dat in mintea copiilor sa cred asa ceva...Mi-a trecut chiar prin cap sa nu ridic de la posta coletul.

L-am ridicat..pe DVD scria 11000 de carti deci 600 disparusera pe drum dar...ce mai conta. Pana am ajuns acasa ma gandeam ca deschid DVD si-mi apare mare TEAPA!!! sau ma rog orice care sa-mi demonstreze ca m-am inselat.

Mare mi-a fost surpriza sa constat ca am cumparat intr-adevar multe, multe carti....De la "Amintirile "lui Creanga pana la carti de bucate, cursuri de matematici financiare, dictionare, beletristica engleza si franceza, carti de magie si de sexologie...un amalgam de carti. Nu pot spune daca sunt 11000 sau 10999 si nici n-am de gand sa fac o verificare(cred ca si ei se bazeaza pe acest lucru)dar, una peste alta,DVD-ul face zic eu cei 50 lei.

Ramane sa vad acum cand voi avea timp sa-l citesc....

Omul fara chip

Acesta este numele filmului vizionat aseara pe TVR 1. Eroul principal, Mel Gibson,un profesor mutilat in urma unui accident de masina, accident in urma caruia unul din elevii sai a murit. A fost exclus din profesorat, a fost inchis 3 ani si in cele din urma s-a retras undeva departe de ochii curiosi ai lumii.A reusit timp de 7 ani sa stea izolat in lumea lui pana cand ,un pusti i-a batut la usa.Un baiat provenit dintr-o familie ciudata, baiat traumatizat de lipsa tatalui. Cu perseverenta, el a spart zidurile ridicate de profesor, i-a castigat prietenia si a inceput sa-l viziteze fara stirea nimanui, in fiecare zi. Singurul vis al baiatului era sa-si paraseasca casa , sa intre la scoala militara dar, pentru aceasta trebuia sa ia un examen. Profesorul il mediteaza folosind niste metode excelente si baiatul progreseaza . In preajma examenului, localnicii si mama afla de prietenia celor doi. Profesorul este acuzat ca l-ar fi molestat pe copil.Intrebat cum isi permite sa-si mai exercite meseria de profesor cand fusese exclus el raspunde "a fi profesor nu inseamna o hartie ci o stare, o stare greu de inteles'".In schimbul ruperii oricarei relatii cu baiatul el scapa de procesele lungi. Baiatul intra la scoala militara si primeste rareori cate o scrisoare de la profesor.Dupa 4 ani, la finele scolii undeva in multime se afla si el...mentorul, omul care nu l-a uitat, omul care l-a iubit neconditionat , l-a iubit si ca prieten si ca tata si ca dascal...O iubire greu de inteles..poate doar daca o traiesti sa o intelegi.Ultima replica a filmului"toata viata mea voi purta in suflet imaginea unui OM, la o margine de multime."

Sper ca v-am provocat suficient pentru a vedea filmul atunci cand veti avea ocazia!

DIN NOU ACASA

Bine v-am regasit dragii mei prieteni virtuali! Dupa atatea zile de vacanta, m-am intors din nou acasa...Cine a zis :"fie painea buna, rea tot mai bine in casa mea",bine a mai zis! Pentru inceput am facut un colaj dintr-o parte a pozelor...Am vizitat: Muzeul apelor din Falticeni, Cetatea de Scaun din Suceava, Manastirea Humorului, statiunea Vatra Dornei si statiunea Borsa, castelul lui Dracula de la Tihuta, am fost si la Prislop unde era cea mai frumoasa zapada... La intoarcere am vizitat parcul zoologic din Piatra Neamt, lacul Bicaz unde din pacate nu ne-am putut plimba cu vaporasul...Am fost la casa memoriala George Cosbuc si Rebreanu, intr-un cuvant ne-am atins toate obiectivele... Cei mai curajosi au incercat telescaunul din Borsa, altii doar saniutele...S-au facut gratare si focuri, s-a dansat afara la -3 grade..dar parca mai conta...Voi spune cateva cuvinte despre locul unde am fost cazati:Pensiunea Dornelor se caracterizeaza printr-o caldura excesiva in camera si o raceala ...excesiva a personalului...Mancarea, la un pret destul de mare era de o calitate inferioara iar mirosul de transpiratie al chelnerului iti facea greata de-a dreptul. Desi am fost 46 de persoane nu am avut dreptul sa punem muzica, sa ne distram iar la plecare...ne-au scos datori niste prosoape inexistente pe care elevii le-au platit la 20 lei bucata...Cine pleaca cu prosopul acasa sau mai bine zis cine nu vine cu prosopul de acasa? Am platit si am plecat dar acolo nu ne mai intoarcem niciodata.Asa cum am mai spus cazare ca in Apuseni la vila VANK , rar e de gasit...O seara super va doresc si evitati "pensiunea prosoapelor"cum au botezat-o elevii!

INVITATIE LA MEDITATIE...

Ieri, in timp ce-mi calcam hainutele si mintea mea zburda libera printre ganduri mi-am amintit de spusele lui Constantin Noica"imi doresc o scoala unde sa nu se predea nimic"...Nu stiu cum mi-a aterizat mintea la aceste ganduri ale lui Noica...Le aveam scrise pe prima pagina a primei mele agende de profesor... Am cautat-o si, redau cu emotii randurile de acolo:

"....Imi doresc o scoala unde sa nu se predea nimic, la drept vorbind. Sa traiesti linistit si cuviincios, intr-o margine de cetate, iar oamenii tineri, cativa oameni tineri ai lumii, sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Caci totul si toti dau lectii. Totul trebuie invatat din afara si pe dinafara,iar singurul lucru care le e ingaduit, din cand in cand,este sa puna intrebari. Dar nu vedeti ca au si ei ceva de spus, de marturisit ceva? Si nu vedeti ca noi nu avem intotdeauna ce sa le spunem?Suntem doar mijlocitori intre ei si ei insisi.(Dar nici asta nu trebui sa le fi spus)"

"Gandul Scolii, al celei unde sa nu se predea nimic, ma obsedeaza. Stari de spirit asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi. De aceea nici nu trebuie lectie."

Acest "nimic" al lui Noica este esenta ... dar...multi au citit si ma intreb oare cine a inteles...